Sweet Love

6. can't remember to forget you

Cu 6 ani în urmă

Yeona îl împinge pe băiat care face câțiva pași înapoi
"Te voi face să regreți că mi l-ai furat pe Minho"

"Nu înțelegi, nu? Nu am furat nimic, și Minho nu este un obiect. El m-a ales pe mine pentru că mă iubește." Spune Jisung în timp ce se uită direct în ochii fetei.

Fata doar își ridică mâna și îl lovește pe Jisung peste față cu toată puterea, însă tânărul nu reacționează
"Tu ești cel care nu înțelege. Dacă nu erai tu, Minho ar fi fost cu mine acum"

Jisung doar pufnește în râs "Yeona, nu te voi răni pentru că totuși nu lovesc fete, chiar dacă tu ești o mică cârpă care are tupeul mult prea mare. Și chiar dacă nu aș fi fost eu, Minho nu s-ar fi uitat nicioadată la tine." Și cu astea spuse Jisung pleacă fără a se uita înapoi. Obrazul îl ustura însă nu atât de mult încât să fie o durere insuportabilă iar cat despre vorbele aruncate de Yeona, Jisung nu îl interesează deloc ceea ce spune tânăra. Minho este doar al lui, Yeona niciodată nu îi va lua locul.

Acesta pășește pe acoperiș și se uită în jur după băiatul cu păr brunet pe care îl zărește stand pe bancă și privind cerul. Jisung se apropie ușor și se așează lângă Minho apoi îi sărută obrazul "Scuze că am întârziat"

Minho se uită la tânăr însă zâmbetul de pe față îi dispare imediat când vede roșeața de pe obrazul lui Jisung. Minho îi apucă fața și se apropie de obraz pentru a fi sigur ca nu i s-a părut "Jisung cine te-a rănit?"

Jisung înjură în gând, nu se aștepta ca să i se observe atât de rău obrazul "Nimic, e doar o iritație."

Minho îi atinge încet locul înroșit iar Jisung se încruntă imediat "Mie nu mi se pare ca este doar o iritație."

Jisung se îndepărtează de Minho, și își lasă capul în jos
"Am spus ca nu este nimic. Voi pleca la ore acum" spune băiatul și se ridică însă Minho îl apucă de mână și îl oprește. Băiatul se ridică de jos și îl îmbrățișează strâns pe Jisung apoi îi sărută fruntea "Scuze că am insistat"

Jisung nu spune nimic însă îl îmbrățișează strâns pe Minho. Este posibil ca în aceea zi cei doi băieți să fi lipsit de la ultilmele două ore, petrecându-și timpul în parcul de lângă liceu.

A doua zi Minho avea planul bine stabilit în cap. Dacă Jisung nu vrea să îi spună atunci va afla singur. Primul pas era de a îl convinge pe Seungmin să îl lase să se uite pe înregistrările de pe camerele de supraveghere.
Așa ca acesta își adună toate forțele și îl abordează pe Seungmin care stătea în fața unui dulap "Buna Seungmin"

Băiatul doar se uita indiferent către el și își continua treaba "Ce vrei Minho?"

Minho doar continuă să zâmbească la acesta "Ce te face să crezi ca vin la tine doar pentru ca am nevoie de ceva?"

Seungmin își dă ochii peste cap " Chiar vrei să îți reamintesc de cum te-ai rugat de mine să te aduc la masa noastră ca să poți vorbi cu Jisung doar pentru ca Jeongin nu a vrut să te lase să vorbești cu el?"

Zâmbetul lui Minho dispare imediat "Bine, ai dreptate vreau ceva, însă nu este vorba de mine ci despre Jisung. Cred ca cineva îi vrea răul"

Seungmin se oprește imediat din tot ceea ce face, închide dulapul și îi acorda lui Minho toată atenția "Continuă"

Minho se calmează când vede ca a reușit să îl convingă pe Seungmin "Ieri, când ne-am întâlnit, avea obrazul roșu și când l-am întrebat dacă s-a întâmplat ceva a spus ca este doar o iritație. Nu părea ca ar fi una, era destul de urâtă iar până la sfârșitul zilei deja se învinețise puțin"