De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 25

Ale:
In urma cu 12 ani...
 
Cat timp aștept goarna sa sune,imi intind gatul dupa Andras. Stiu ca trebuie sa intre acum la schimbul 3,doar ca nu-l vad pe nicăieri.
„Pe unde umbla nebunul asta? Doar stie ca avem audit.”
Nu apuc sa-mi raspund la intrebare,fiindca cineva ma ciupește pe la spate de talie și scot un tipat in vreme ce ma întorc ca arsa sa vad persoana ce are glume in program.
-Ce urli asa nebuno?intreaba razand satenul dupa care tocmai ma uitam și mijesc ochii la el.
-Ce mama dracu?intreb maraind. De ce m-ai ciupit?
Isi da ochii peste cap,apoi imi înconjoară umerii cu bratele si ma lipește de el.
-E ho nebuno,ca nu te-am omorât!pufneste amuzat si continui sa-l omor din priviri.
-Nu,dar m-ai făcut sa țip,iar acum nici nu vreau sa știu câți ochi sunt țintiti pe mine.
-Pai...zice ganditor,in timp ce il vad cum se uita prin sector. Cam toți sunt întorși spre noi,continua si din nou marai. Ce sa fac dacă ești nebuna?intreaba si isi coboara privirea pe chipul meu. Eu am vrut sa fac o gluma.
-Proasta,i-o trantesc si chicoteste.
-Aia e...raspunde ridicand din umeri. Pentru mine a fost amuzanta.
-Ha! Ha!spun pe un ton sec. Am ras de m-am spart si nu alta.
-Haiiii moldoveancooo! Las-o mai moale! Relaxeaza-te! Ce te interesează pe tine cum se uita lumea? N-are decât sa te pupe-n cur.
Oftez cand il aud,iar el zambeste in coltul gurii.
-Imi dai mesaj cand ajungi acasă,imi cere si se desprinde usor de mine. Trebuie sa plec acum,ca imediat se suna,dar sa-mi scrii,bine?
-Bai nebunule! E audit in fabrica! Nu ai ce sa cauți cu telefonul la tine!ii zic si ridica relaxat din umeri.
-Si daca e audit ce? Doar nu o sa stea pana mâine dimineață la mine la masina,nu?
„Doamne...asta chiar nu e întreg la cap! Eu mai aveam putin astăzi si făceam pe mine din cauza inspecției,iar nebunul asta n-are nici un stres.”
-Hai,te-am pupat. Ma duc sa-mi preiau schimbul,imi zice si incuviintez din cap.
-Serviciu ușor!ii urez și imi face cu ochiul,apoi isi îndreaptă pasii spre biroul central,iar dupa ce saluta pe toți șefii ce stau acolo,isi continua drumul spre randul de mașini ce sunt plasate exact in capătul palierului,acolo unde se termina sectorul de BMW.
Masinile alea sunt singurele din aria noastră ce lucrează schimb de noapte. Mai sunt câteva la Mercedes si cateva la Jagur,in rest toata lumea lucreaza in 2 schimburi. Se rămâne si la noi sa se lucreze de noapte,doar dacă vin comenzi prea mari si nu le putem scoate pe toate in timpul in care ni se cere,dar altfel,nu. Eu muncesc în doua schimburi,iar Andras in 3. Mi-a spus ca a fost o perioada când a muncit și in 4. Asta imediat după ce a plecat de pe mașinile lui Stefan. Venise atunci altele noi,iar el s-a trecut pe lista de așteptare. A vorbit cu Stefan sa-l lase sa plece fiindca voia sa învețe și altceva,iar blondul l-a lăsat.
„Din toate vorbele ce circula prin fabrica,sincer va spun,barbatul asta este singurul ce mi-a fost dat sa aud ca e barfit,dar in sensul bun. Toata lumea are numai cuvinte de lauda la adresa lui. Bine...acum nu zic...o exista si oameni care il mănâncă de cur,dar aia probabil au bisericuta lor. Fiindca sunt conștienți ca ar da de dracu daca vorbele lor ar ajunge la urechile lui. In luna asta m-am prins si eu de ce putere deține Stefan in firma asta,iar cu toate ca el e conștient de ea,nu face abuz. El rste mereu pe pace. Tot timpul cauta sa fie bine. Este un om de milioane si asa cum am mai zis,pentru mine una,e ceva nemaiîntâlnit.”
-Haide!striga Zara la mine si ma scoate din ganduri,iar la cateva secunde distanța,aud cum suna si goarna.
Ne indreptam pasii spre vestiare,iar in vreme ce trecem prin productie,ochii mei incep sa-l caute imediat pe blondul ce mi s-a strecurat atat de mult pe sub piele incat mi-a dat tot sistemul peste cap.
Il găsesc imediat alături de băieții lui ce se așteaptă unii pe alții,iar privirea lui pătrunzătoare se pironeste in a mea de parca ar simți ca ma uit la el. Imi face semn sa il aștept la iesire si incuviintez din cap.
-Mamaaaa...deja aud clopote de nunta!chitaie Zara langa mine si o privesc vexata.
-Hm? Ce clopote? Ce nunta?
-Cum ce nunta?intreaba razand. A ta si a lui Stefan!exclama si ma priveste visătoare.
-Tu esti nebuna?intreb si bufneste atat de tare in ras ca se cutremura din tot trupul.
-Auzi?intreaba cand se linisteste.
-Aud...
-Daca minunea se produce si pui mana pe big boss,eu ma pun de nasa.
Imi cade fata cand o aud.
„Nuuuuu...asta chiar e sarita rau de pe fix! Mi-am dat seama din prima săptămână ca n-are toate țiglele pe casa,iar pozitivitatea ei dusa la extrem chiar îmi face bine,dar nu m-am gândit ca e chiar atât de tare plecata cu sorcova. Doamne!!! Auzi la ea!!! Dacă pun mana pe big boss...fereasca Sfântul de nebuna ce este!”
Clatin din cap doar ca sa-mi scot nebunia ce i-a părăsit ei buzele si fara sa mai vorbim,continuam sa mergem spre vestiare.
Cand ajungem in încăperea plina de dulapuri,imi dau jos halatul de pe mine si o vad pe Zara cum incepe sa joace ca un dracusor din sprancene.
„Vai de capul meu...”
-Ce tot ai?o intreb in soapta.
„Nu stiu prin ce minune s-a intamplat ca dulapul meu sa fie langa al ei,dar e de bine...fiindca locul unde sunt amplasate e chiar intr-un colt de camera,unde doar câteva de pe schimbul nostru mai sunt pe langa noi.”
-Visez si eu cu ochii deschiși,raspunde si imi dau o palma peste frunte.
-Inceteaza nebuno!ii cer si chicoteste.
„Din toată fabrica asta,doar ea știe ca ies în seara asta cu Stefan la film. Iar de cand a aflat,isi face tot felul de scenarii. Daca va întrebați de unde știe,ei bine,nu i-am spus eu nimic despre intalnire,dar l-a auzit pe blond cand m-a invitat la film dupa ce auditul a plecat de langa mine.”
-Vezi cu ce te îmbraci,imi atrage atenția in vreme ce ea se incalta cu ghetele.
-Cu ce naiba pot sa ma îmbrac daca afara e cu minus?intreb ironica. Doar nu ma duc în fusta mini si maiou,nu?
-Mai poți sa o faci,mi-o arunca cu zambetul pe buze. Iar pe deasupra iti tragi cojocelul.
-Da ma nebuno,ca doar nu-s intreaga la cap,asa-i?raspund in schimb si inchid dulapul imediat ce termin sa ma îmbrac.
Isi trece un brat pe dupa gatul meu cand e gata și ea,apoi ne indreptam pasii spre poarta. Ne pontam inainte sa ne punem la coada,iar in vreme ce așteptam să ne vina randul la verificat,o tot vad cum se uita prin mulțimea din fata noastră.
-Ah! L-am văzut!exclama incantata la un moment dat.
-Pe cine ai văzut?
-Pe boss...chicoteste si imi dau ochii peste cap. Acum a trecut pe hol si se îndreaptă spre cealalta poarta.
-Normal...asta face in fiecare zi,nu?intreb fiindca Ștefan nu iese pe unde o facem noi,el impreuna cu ceilalți sefi,merg pe la poarta intai ca sa iasă din fabrica.
-Stiu...dar sunt atat de incantata ca iesi cu el!exclama in soapta. Ma bucur mult,Ale!
„Stiu ca o face. Nu doar pentru ca o simt,ci și pentru ca se vede pe fata ei. E topita. E mai ceva ca mine,dar asta pentru ca il apreciaza foarte mult pe blond. Cu toate ca nu prea a vorbit de multe ori cu el,si-a dat si ea seama de ce caracter are.”
-Hai si noi sa dam putin din coate,altfel mai stam aici 5 minute,imi cere si ma prinde de mana,apoi isi face loc prin mulțime si merge spre unul dintre cei 4 portari,la care lumea nu prea se înghesuie,fiindca te putifica la sânge.
Cand ajungem langa domnul de vreo 50 de ani,deschid geanta si il las sa caute în fiecare buzunar,apoi ii dau voie sa ma pipăie,dupa o aștept și pe Zara. Imediat ce trecem de securitate,iesim in frigul năprasnic,pentru ca deși e Februarie,temperaturile inca sunt cu minus si o prind de mana in vreme ce ne indreptam pasii spre turnicheti.
Il vad pe Stefan dincolo de gard cum fumează o tigara in timp ce ma aștepta si stomacul incepe sa mi se strângă din cauza emoțiilor.
„Nu pot sa cred ca ies cu el la un film!!! Ăsta da noroc pe capul meu! Dintre toate fetele din fabrica,blondul m-a ales pe mine. De ce? Habar nu am,dar ma bucur ca a facut-o,pentru ca eu imi doresc sa ma inconjor doar de oameni buni și de la care chiar am ce invata.”
Inainte sa ma opresc in fata lui,o sarut pe Zara pe obraz si ii urez weekend fain,iar dupa ce ea își ia la revedere si de la Stefan si o taie de langa noi,imi țintesc ochii pe blondul ce mi-a întors lumea pe dos.
Zambeste in coltul gurii și ma masoara din cap pana in picioare.
-Mergem asa sau trecem fiecare pe la casa lui ca sa ne schimbam?intreaba,iar tonul lui dulce imi face toate organele sa se lichifieze.
"Vai de mine! Doar de la atata lucru imi pierd mintile?? Perfect Ale! Nici nu vreau sa ma gandesc cum ai sa reacționezi pe mai departe! Dar indiferent de cum ai sa o faci,doar nu o da dracu in bara!"
-Aaa...mai bine mergem sa ne schimbam și ne întâlnim direct la Mall,ce zici?intreb dupa ce imi regăsesc vocea si mintea imi iese putin din ceață,iar el incuviinteaza din cap.
-Ai numarul meu?
-Nu,raspund,fiindca n-am îndrăznit sa i-l cer.
"N-am vrut sa creadă ca profit de bunatatea lui. Nici macar Zara nu are numarul lui de telefon,cum sa il am eu? Pe ce baza? Doar asa ca el se interesează de mine si de starea mea? Neahhh...chiar daca ne-am legat intr-un fel,eu n-am vrut sa ma dau artista. Poate alta ar fi facut-o si s-ar fi lăudat cu prietenia lui,dar eu in schimb n-am nevoie de atenție venita din partea unor necunoscuți. Cat despre ceea ce vorbesc eu cu Stefan,mereu rămâne între noi. Si poate ca mai aude si Zara discuțiile noastre,dar stiu ca ea este de încredere. Nici ei nu ii plac bârfele si sta departe de persoanele ce au gura sloboda."
-Ok. Atunci,notează,imi cere si imi scot telefonul din buzunar.
Un telefon ce cu prima ocazie când o sa am mai mulți bani,am sa mi-l schimb. Fiindca l-am primit de la maica-mea. E fostul ei telefon,iar eu chiar nu vreau sa am nimic de la ea.
"Si apropo de Moldova,am înțeles de la Ramo ca tata vrea sa vorbească cu mine,dar eu încă nu sunt pregatita sa o fac. In schimb mama,am aflat ca nu are nici o treaba. Ramo zice ca parca e mult mai usurata de cand am plecat. Pai ma gândesc și eu ca asa este...a scăpat de cea care o eclipsa,nu? In mintea ei aia bolnava,ea chiar avea impresia ca ma lupt cu ea pentru atenția tatei. Lucru eronat,dar ma rog...de unde sa ceri minte,daca nu exista? Cat despre ce s-a mai întâmplat cu mine de cand sunt la Timisoara...pai...ma duc cum pot la scoala,iar din primul salariu pe care l-am luat,i-am dat banii pe haine înapoi lui Andras. Nu a vrut,dar nu a avut încotro. Nu m-am lăsat la el. Plus ca l-am convins sa împărțim cheltuielile,dar la chirie n-am reușit sa-l fac sa i-a banii. A zis ca nu vrea sa audă de asa ceva. Asa ca...am rămas sa ii dau luna de luna bani pentru cheltuieli,iar bonurile de masa pe care le luam amandoi,le punem la comun ca sa umplem frigiderul si debaraua."
-In cat timp crezi ca ești gata?ma intreaba dupa ce facem schimb de numere.
Ma uit la ceas și ma gândesc cât fac pana acasă,după cat imi ia sa ma aranjez,apoi raspund.
-O ora.
-Perfect. Atunci ne întâlnim în fata la Mall la 23:10.
-Ok...raspund incet. Ne vedem acolo,mai spun inainte sa ma indepartez de el.
-Ai grija de tine,Alexandra.
Incuviinteaza din cap,dupa imi indrept pasii spre linia de tramvai.
Exista si transport de la firma care ajunge in zona unde stau,dar înconjoară prea mult si atunci prefer sa i-au mijlocul de transport în comun. Nu stiu unde sta Stefan,dar cand intorc capul sa vad ce face,il găsesc langa un autobuz al firmei stand de vorba cu unul,iar neoanele aprinse de la firma,ma ajuta sa-i vad perfect ochii ce sunt țintiti pe mine,semn ca nu m-a scăpat o secunda din priviri.
"Doamne Dumnezeule!!! Privirea lui mai are putin si ma omoară. E atat de patrunzatore si arzătoare,incat o simt cum ma arde pana la ultimul atom. Habar nu am cum o sa-i fac fata in orele ce urmează,dar ma rog doar sa nu ma fac naibii de ras. Daca mi se scurtcircuiteaza mintea din cauza prezentei lui,o sa ma simt ca ultima proasta."

*****