De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 27

Ale:
In urma cu 12 ani...
 
In timp ce el se descalta si scapa de geaca de pe el,mintea mea incepe sa gândească la foc automat ca sa găsesc repede un fel de mâncare ce nu durează o veșnicie sa-l prepar.
-Iti plac pastele? Asta pot sa fac cel mai rapid daca vrei,zic cand imi vine in cap primul fel de mâncare ce as putea sa-l fac in maxim jumătate de ora.
-Suna bine,raspunde si pot sa-mi simt ochii cum sclipesc de încântare.
„Nu imi vine sa cred ca si el si-a dorit sa ne mai petrecem timpul impreuna! Mi se pare ireal. De fapt...tot ce ma face sa simt,mi se pare ireal.”
Surad in urma gândurilor in timp ce intram in bucatarie si il rog sa ia un loc la masa dupa ce aprind becul.
-Spune-mi cu ce sa te ajut,imi cere,iar in loc sa se așeze pe un scaun,el incepe sa-si ridice mânecile de la pulovăr,apoi pe cele de la camasa pana in dreptul coatelor.
Ochii imi cad pe antebratele lui si deși v-am zis ca nu e umflat cu pompa,mi-am dat seama din prima ca pe sub hainele lui ascunde un trup bine conturat. Acum vad ca nu m-am înșelat absolut deloc,fiindca venele de pe bratele lui sunt foarte ieșite in evidenta,semn ca face mișcare,nu se duce acasă dupa ce iese de la munca și se culca.
-Alexandra?ii aud vocea si imediat simt cum fata imi ia foc cand realizez ca ma holbez ca nebuna la bratele lui.
"Doamne!!! A mers totul atat de bine,de ce trebuie sa o dau în bara la final?"
Ma întorc pe calcaie fără sa-i raspund,doar ca sa nu vadă cât de roșie imi e fata,dar in încercarea mea rapida de a scapa de ochii lui,dau cu stângul in dreptul si mai ca nu ma fac gramada pe jos la picioarele sale.
-La naiba!injura si ii simt un brat cum trece în jurul taliei mele. Esti ok?vrea sa stie in timp ce ma lipeste cu spatele de pieptul lui.
Ii simt inima cat de tare ii bubuie si inghit in sec.
"Vai de mine!"
E prima data cand trupul meu il atinge pe al lui,iar lucrul asta mă da foarte tare peste cap.
-Micuto...cu tine vorbesc...spune pe un ton jos si ma infior toata.
"Nuuuuu!!! Nu te du' cu mintea într-acolo Ale!!! El vrea doar sa verifice dacă ești ok...iar tu te gândești la prostii!!!"
Inspir adanc incercand sa ma imi revin în fire,dar nu reușesc.
"Cum dracu sa nu ma gândesc și la altceva,cand ii simt fiecare muschi in parte lipit de mine?"
-Alexandra...sopteste si incet ma întoarce cu fata spre el.
Nu imi ridic privirea in a lui pentru ca imi e frica sa nu-mi trădeze gandurile si dorințele.
"Potoleste-te!!!!!! Comporta-te normal fir-ar sa fie!!! El e atat de drăguț si grijuliu,iar tu...te gândești la păcate..."
-Micuto...ce se întâmplă cu tine?intreaba si mai ca nu pufnesc.
"Ce naiba se întâmplă??? Nici eu nu stiu!!! Tu ma faci sa nu mai gândesc cum trebuie!! Ma faci sa actionez si din câte vad chiar nu am cele mai cuminți porniri cand sunt pe langa tine!!"
-Eu...aaa...pai...zic incercand sa imi găsesc o scuza si chicoteste.
-Uita-te la mine,imi cere si clatin din cap. Ai ceva de ascuns sau de ce nu ma privesti?intreaba si mai ca nu lesin cand il aud.
Respiratia mi se accelerează,iar pulsul il simt cum mi-o ia razna.
"Acum chiar cred ca el este de pe o alta planeta. Prea ma citește ca pe o carte deschisa."
-Scuze...eu...aaa...incerc din nou,dar tot nu găsesc nici un motiv plauzibil care sa-mi scuze comportamentul de nebuna.
-Ce s-a intamplat de te-ai schimbat deodata?intreaba si oftez.
-Nu vrei sa știi...raspund in vreme ce ma uit oriunde,numai la el nu.
-Chiar vreau sa știu,zice si imi arunc un ochi in direcția lui.
Se uita la mine incercand sa priceapa ce a provocat schimbarea mea brusca si oftez înfrântă cand vad cat de mult isi da interesul ca sa ma înțeleagă.
-Scuze...ma comport ca o nebuna.
-Vrei sa-mi spui ce ai pățit?insista,iar privirea imi coboara din nou pe bratele lui si inghit in sec.
Vad cum isi tinteste ochii pe mainile sale,dupa se uita la mine întrebător.
-Micuto?
-Offf...ai sa razi de mine dacă îți spun!exclam rușinata.
-Nu rad,doar spune-mi,imi cere si din nou clatin din cap. Atunci de ce te-ai uitat la mainile mele?vrea sa stie si pufnesc.
-Pentru ca imi plac!vorbeste gura fără mine si ma injur in gand cand realizez ca tocmai m-am dat de gol.
-Iti plac mainile mele?întreabă nedumerit si cateva hohote de nebuna se desprind de pe buzele mele.
"Of doamne! O sa fuga ca impuscat cand o sa scape de aici."
-Da...raspund oftând.
-Interesant...mormaie. E prima data cand imi spune cineva asta.
Alte câteva hohote se desprind de pe buzele mele cand il aud.
"Normal! Nu mai exista vreo nebuna ca mine pe pamant! Sper doar sa nu te faci ca ploua de mâine cand ai sa ma vezi prin fabrica,dar dacă totuși ai sa o faci...am sa te inteleg. Pana la urma ai si motive sa o faci. Tocmai ti-am spus ca imi plac mainile tale. Altele poarte ti-ar fi zis ca le plac ochii tăi sau felul tău de a fi. Ori parfumul sau caracterul. Adevarat ca imi plac si mie toate cele enumerate mai sus,dar n-am avut curajul sa il complimentez pana acum,iar astazi m-am trezit sa-i spun ca îmi plac mainile lui. Mda...ce sa mai zic...eu chiar sunt nebuna..."
-In regula,chicoteste si ma prinde de maini. Vrei sa le mai privești sau ne punem sa facem de mancare?intreaba,iar cand il vad cum vrea sa ma facă sa ma simt in apele mele,n-am cum sa nu-l privesc ca pe un inger.
„Doamne...barbatul asta chiar a aterizat din cer.”
-Hai sa facem de mancare,raspund cu voce mica si incuviinteaza din cap.
Ma mangaie putin inainte sa-mi elibereze mainile si pielea se înfioară pe mine. Simt tensiunea cum creste intre noi cu fiecare secunda ce trece,iar cand ochii mei se pironesc in ai lui,aerul incepe sa sfârâie in jurul nostru.
„Aolo...tine-mi doamne mintile si nu ma lasa sa sar pe el. Nu vreau sa-si facă o impresie greșită despre mine,dar sa fiu a naibii de nu ma atrage ca un magnet. Tânjesc dupa el ca o insetata dupa apa in desert,iar lumina lui ma ademeneste si jur ca ma seduce. Barbatul asta ma seduce fără sa faca nimic. E de ajuns sa fie prin preajma mea,iar eu o iau razna.”
-Micuto...sopteste dupa cateva minute bune in care nu facem altceva decât sa ne privim unul pe altul.
-Doamne...zic incet. Ce imi faci?intreb si zambeste ca un inger.
-Acum...in clipa asta...nu-ti fac nimic,ma informează si chicotesc.
-Of doamne...zic clatinand din cap,apoi ma întorc si scot din dulap o oala. Cum poți sa fii asa?intreb in timp ce torn apa in ea.
-Asa cum?intreaba si isi sprijină un sold de blatul mobilei.
Bucătăria lui Andras nu e mare,de asta și incarcatura dintre noi face ca totul in jurul nostru sa trosneasca. Pe peretele stang dintr-un capat in altul se afla mobila,chiuveta si aragazul,iar pe partea dreapta,frigiderul,o masa si doua scaune. Exista un geam si o usa ce dau in balcon,iar tonurile in care e facuta bucătăria sunt pamantii.
-Cum poți sa fii atat de perfect?ii raspund la intrebare tot cu una si il vad cum zambeste.
-Nu sunt perfect,micuto...susura in vreme ce eu pun oala pe aragaz și aprind flacara,apoi scot cele necesare din frigider și le pun pe masa.
"In viziunea mea chiar e perfect."
Cu gândul asta in minte,scot un tocător,iar el mi-l ia imediat. Se pune sa taie muschiuletul de porc și inghit in sec cand ochii imi cad din nou pe bratele lui.
-Sa ma opresc sau pot sa tai mai departe cat tu imi inspectezi din nou mainile?vrea sa stie si imi dau capul pe spate,apoi oftez zgomotos.
-Imi cer scuze,zic cand revin cu privirea asupra lui.
-E in regula. Nu ma deranjează,raspunde surâzând.
Clatin din cap fiindca nu inteleg de ce naiba nu ma pot abține. Nu e ca și cum e prima data în viata mea cand vad miște brate,dar probabil de vina este faptul ca prezenta lui ma da peste cap.
Fără sa mai scot un cuvânt,i-au o tigaie din dulap,apoi torn putin ulei de măsline in ea,dupa pun feliile de mușchiuleț afumat pe care el le-a tăiat și il las sa se prăjească.
-Te deranjează dacă pun un cățel de usturoi?intreb si chicoteste.
-Nu micuto. N-am întâlnire dupa ce plec de aici,raspunde si surad.
-Bun,atunci imi separi cele doua oua?intreb si incuviinteaza din cap.
Ii spun unde gaseste doua boluri,iar dupa ce le separa,rade parmezanul peste galbenusuri.
In vreme ce pregătim impreuna pastele,vorbim despre diverse lucruri,iar cand totul e gata,ne punem la masa si continuam sa discutam în timp ce mancam.
„Ar merge un pahar de vin,dar el e cu masina. Dar dacă...hmmm...daca l-as convinge sa rămână aici peste noapte? Si asa noi suntem liberi pana luni. Hmmm...si dacă nu o sa vrea?? Nu prea sunt pregatita sa aud un,nu venind din partea lui.”
-Alexandra?ma scoate vocea lui din ganduri si clipesc de cateva ori buimaca.
-Da?
-La ce te gândeai?
-La...zic si inghit zgomotos. Pai...aaa...
-Iar începi?intreaba chicotind.
Închid ochii si ma gandesc repede ce sa fac.
„La naiba cu toate! Dacă nu o sa vrea,aia este! Dar încercarea moartea nu are,nu?”
-Ai vrea sa ramai aici peste noapte? As vrea sa bem un pahar de vin,dar având în vedere ca esti cu mașina,nu vreau sa-ti dau,apoi sa te urci la volan și sa pleci acasă,spun totul dintr-o suflare si deschid ochii larg la final.
Se uita la mine cu o intensitate ce nu mi-a mai fost dat sa o vad pana acum la el si din nou inghit in sec.
-Micuto...mormaie si imi cade cerul in cap.
„O sa zică,nu!!!”
-Uita ce am spus,ii cer de frica sa aud refuzul si pe buze ii apare un zâmbet.
-De ce? Te-ai răzgândit? Pentru ca eu tocmai ma pregăteam sa-ti spun ca vreau sa raman...dar dacă te-ai răzgândit...ei bine...
-Serios?il intrerup si il privesc mirata.
-Daca nu te deranjează,atunci vreau sa mai stam de povesti la un pahar cu vin.
Scot un sunet de bucurie cand il aud si chicoteste.
-Ma bucur mult!exclam si ma ridic de la masa.
Scot o sticla de vin din frigider și o pun pe blat. Apoi caut prin sertar dupa tirbușon si se postează imediat in spatele meu.
-O deschid eu,spune,iar vocea lui putin ragusita,imi transmite doar fiori pe știrea spinării.
Ma cutremur usor din cauza șocurilor electrice si cu toate sunt constienta ca mi-a observat gestul,nu spune nimic. Ma intorc cu totul spre el,iar ochii lui patrunzatori sapa adanc in ai mei.
„Doamne...il vreau. Sa fiu a naibii de nu il vreau cu toată fiinta mea.”
-Da-mi tirbușonul,imi cere,iar vocea de data asta ii suna mai ragusita decat data trecuta.
Tensiunea din nou incepe sa creasca intre noi,iar in clipa în care ii pun obiectul in palma,aerul trosneste la atingerea noastra.
-Ah!zic cand ma curentez la contactul cu pielea lui.
-Am nevoie de o tigara,zice si intorc imediat capul spre usa ce da spre balcon.
-Putem ieși pe terasa sa bem paharul de vin,iar tu poți sa fumezi.
-Perfect!exclama si desface sticla,apoi toarnă în pahare si merge pe hol sa isi ia bricheta si pachetul de țigări din buzunarul de la geaca.
Iesim pe balcon și las paharele pe masuta din lemn ce e poziționată in fata bancutei ce sta lipita de perete.
-Vin imediat,spun si ma intorc pe calcaie.
Revin in bucătărie si i-au o farfurioara de la o cana de cafea. Una ce Andras o spala de fiecare data dupa ce fumează. Pentru ca nu are si el o scrumiera ca orice fumator. El scrumeaza intr-o farfuriuta.
O pun în fata lui Stefan cand ies din nou in balcon,apoi ma asez pe băncuța in stanga lui.
Începem sa ne punem unul celuilalt tot felul de întrebări,ca sa ne cunoaștem mai bine,insa nici eu si nici el,nu vorbim despre lucruri foarte personale. Deocamdată suntem la stadiul de a ne cunoaște ca prieteni. Suntem la stadiul în care prindem mai multa încredere unul în celalalt.
Nici nu simt cum zboara timpul langa el,dar realizez abia când vad ca sticla e goala,iar in farfuriuta se găsesc mai mult de 5 mucuri de tigara.
Ma gândesc ca e cam vremea sa ne bagam la somn si incep sa-mi pun problema,cu ce o sa se îmbrace? Fiindca nu imi permit sa intru la Andras in camera si sa-i cotrobăi prin dulap.
-Aaa...n-am haine in care sa te schimbi,ma trezesc vorbind si ridica dintr-o spranceana. Aaa...acum ma gândeam la faptul ca nu am ce sa-ti dau ca sa te schimbi.
-Ma descurc cu ceea ce am pe mine.
Incuviintez din cap,iar cand isi stinge tigara,ne ridicam de pe băncuța si adunam lucrurile de pe masuta. Cand intram in bucătărie,ma pun sa spal paharele si farfuriuta,iar sticla o pun langa coșul de gunoi.
-Hai sa iti arat unde ai sa dormi,ii cer si ma urmează imediat.
Aprind becul in sufragerie si ii indic spre canapea.
-Habar nu am cat e de confortabila,dar...
-Nu te mai stresa pentru nimicuri,micuto,ma întrerupe si imi mușc incet buza de jos.
„Las invita la mine in dormitor,dar din nou nu vreau sa par deplasata.”
-Hmm...ok. Ma duc sa-ti aduc o perna si o patura,spun si da usor din cap.
Trec pe langa el si merg in camera mea,ce e poziționată pe partea dreapta in holul mic,iar dormitorul din stânga e a lui András. Aprind becul cand intru si i-au o perna dintre cele doua de pe pat,dupa i-au patura ce e pusa peste plapuma.
„Mda...poate o sa ziceți ca sunt nebuna ca ma învelesc si cu plapuma si cu patura desi in casa e cald,dar eu simt frigul pana in șirea spinării de cand dormi singura. Si cred ca e normal,pentru ca atatia ani am dormit cu Oana si cu bunica,apoi cand Ramo s-a mutat la noi,a dormit in pat cu mine. Deci...ma simt cam goala in fiecare noapte de cand am plecat de acasă,dar nu ma plâng. Atata bai sa fie. Ca in rest chiar îmi este foarte bine.”
Cand revin in sufragerie,ma blochez imediat ce il vad pe Stefan.
E la bustul gol,iar eu incep sa-l sorb din priviri.
„Doamne!!! Ce frumos este! Am mai spus ca nu e umflat cu pompa,dar are niște muschi,pe care nu trebuie sa-i ating ca sa-mi dau seama cât sunt de duri.”
-Sa știi ca ma găsești asa,fiindca nu pot sa dorm decat la bustul gol,ii aud vocea si incet,incet imi revin in simturi.
-E in regula. Dormi cum îți e mai bine,raspund si ma pun în miscare.
Las tot ce am in maini pe jos,apoi deschid canapeaua si o fac de doua persoane,dupa pun perna si patura pe ea.
-Iti aduc si un cearșaf,spun in vreme ce ma întorc pe calcaie.
Ma indrept din nou spre dormitor si scot din dulap un cearșaf de la o lenjerie de pat,apoi revin in sufragerie,iar cand termin sa-i fac culcușul,incep sa ma zgaiesc la el.
„Si acum ce ar trebui sa fac? Sa ii urez noapte bună? Sau sa ii urez noapte bună și sa-l pup? Sau sa ii urez noapte bună,sa-l pup și sa-l îmbrățișez?”
-Ok...din nou ma privesti ciudat,il aud si ies din gândurile mele.
-Mda...pai nu știu cum sa imi iau la revedere de la tine.
Zambeste,dupa se postează in fata mea si imi prinde usor bărbia intre doua degete. Din nou ma infior si il privesc pierduta cand imi ridica usor capul.
-Somn ușor micuto,sopteste si se apleaca,apoi ma saruta pe un obraz,dar buzele lui prind și puțin din coltul gurii mele.
Zambesc la randul meu in urma gestului sau,după inghit emoționată.
-Noapte buna,Stefan,zic si il vad cum se obliga sa faca un pas in spate.
Se desprinde de mine,iar eu fac stanga imprejur.
-Sa știi ca usa din capătul holului da in baie,zic in vreme ce ies din sufragerie si merg sa incui usa de la intrare,apoi scot cheia puțin din ea ca sa poată intra Andras dimineața in casa.
-In regula,raspunde si imi vad mai departe de drum.
Ii mai arunc o ultima privire inainte sa intru in dormitor,iar zambetul lui cald mi se întipăreste pe retina.
Cand intru in camera si inchid usa dupa mine,ma lipesc cu spatele de ea si strang din pleoape,apoi surad de fericire și imi duc o mana in dreptul pieptului.
-Doamne...bati exact ca o nebuna...soptesc cand simt ritmul accelerat.
Stau puțin pe loc ca sa ma bucur de starea de fericire ce mi-a produs-o blondul,apoi ma schimb in hainele de casa,dupa sting lumina si ma bag in pat. Aprind lampa de pe noptiera si pleoapele incep sa mi se închidă de la sine.
Un sentiment de pace și de ușurare se așterne in interiorul meu,iar lucrul asta stiu ca e posibil doar datorita lui. Multumita lui Stefan,eu simt linistea.
„Incredibil...cine s-ar fi gândit ca un simplu om poate sa fie capabil de minuni?”
 
*
 
„Privesc in jur speriata cand vad o mulțime de șerpi in apropierea mea. Unii stau cuminti la locul lor,dar alții sasaie intr-un mod amenințător la mine.
Fac un pas in spate cand pe cărarea din fata mea apare unul alb ce este enorm,spre deosebire de cei ce stau pe margine pe o parte si pe alta a mea.
-Stai acolo!ii cer cand incepe sa se târască spre mine.
Nu ma baga în seama și continua sa înainteze spre picioarele mele.
-Stai pe loc!strig si incerc din răsputeri sa imi controlez visul,dar nu reușesc.
Mai fac un pas in spate si casc ochii cand un șarpe mai mic și negru sare in fata celui alb și se repede spre mine.
Ochii lui sclipesc,iar limba incepe sa i se miște incontinuu in vreme ce aluneca pe cărarea pietruita.
-Opriti-va!ridic tonul,apoi tip cand vad șarpele alb cum il musca pe cel negru.
-Sandra...aud vocea bunicii in spatele meu si sar ca o mața speriata.
-Doamne bre,ce m-ai speriat!exclam cand intorc capul spre ea.
-De ce te temi?intreaba si incep sa privesc in jur la locul ce e impanzit de serpi.
-Cum de ce ma tem? Tu vezi ce vad si eu?raspund in schimb cu o întrebare.
-Da...dar vezi ca unii nu ataca.
-Vad...dar tot imi e frica.
-Si de șarpele alb?intreaba si imi țintesc imediat privirea pe el.
Ma uit in ochii lui verzi și ma concentrez doar pe prezenta sa. Nu imi transmite o stare de neliniste si dau drumul subtil la aer printre buze.
-De el nu imi este frica,raspund cand realizez ca nu ma tem.
-Bun...pentru ca el e renașterea ta,spune bunica. Lasa-l sa se apropie Sandra,ma îndeamnă si nu zic nimic,dar la nivel spiritual il chem spre mine.
Șarpele lung ce aduce cu un piton,înaintează spre mine si trece peste trupul celui negru pe care nu de mult l-a muscat.
Cand ajunge langa mine,incepe sa mi se îmbarlige printre picioare si ma incrunt putin cand simt caldura venind din partea lui.
-E cald...soptesc si bunica surade.
Paseste pe langa mine,iar cand șarpele ajunge sa mi se incolaceasca pe tot trupul,vad buzele bunicii cum se curbeaza usor la colturi.
-Ai grija Sandra...șarpele negru iti era dusman. Pazeste-ti spatele. Nu te baza doar pe cel alb ca o sa te salveze de fiecare data,spune,apoi dispare din fata mea.
Rămân masca in urma ei,apoi intorc capul spre stânga cand șarpele imi sâcâie la ureche.
-Si asta ce mai vrea sa insemne?intreb,iar el continua sa sâcâie.
Clatin din cap,dupa inchid ochii.
„Sarpele negru imi e dusman? Oare cine ar putea sa fie?”

*
 
Imediat ce imi revin in simturi si deschid ochii,aud rasete venind din bucătărie,iar cand privesc pe geam vad ca afara e lumina.
„Doamne...ce vis ciudat...”
Dau plapuma la o parte de pe mine,apoi ma dau jos din pat si clatin din cap. Imi arunc visul intr-un colt al mintii si cu pasi mici ies din dormitor. Vocea lui Andras ajunge pana la urechile mele,apoi cea a blondului. Ma bag prima data la baie inainte sa dau ochii cu ei si ma spal prima data pe dinti,apoi pe fata. Dupa ma pieptăn si imi fac un coc in vârful capului,iar cand sunt gata,ies din baie și ii găsesc pe amandoi in bucătărie.
-Neata moldoveanco!ma saluta Andras vesel. Dar ai dat aseară mesaj de te-ai rupt!pufneste amuzat. Ti-am dat eu in schimb cateva,dar nu ai răspuns la nici unul. Imi venea sa vin acasă sa vad dacă ești bine,apoi m-am liniștit cand mi-am adus aminte ca mereu il uiți prin casa și m-am gândit ca poate l-ai lăsat prin bucătărie si te-ai băgat la somn. Dar cand colo tu ce ai făcut?intreaba si o sclipire jucăușă ii apare în ochi.
Ridic usor din umeri ca drept răspuns.
-Am rămas trasnit cand l-am văzut pe sefu ca doarme pe canapea,știi?intreaba chicotind.
Ma uit la Stefan si il vad cum ranjeste pe sub mustati.
-Neata Alexandra,ma saluta cu o voce ragusita.
-Neata,raspund in timp ce il privesc.
Nu mai e la bustul gol. Acum are din nou camasa si puloverul pe el.
-Deci?intreaba Andras si revin cu ochii pe el.
-Pai...ne-am luat cu vorba si efectiv am uitat...
-Ai uitat de mine,ma întrerupe si isi duce o mana la piept ca sa se dea ranit. De mine?? Cum sa uiți de mine?? Eu,prietenul tău de suflet!!! Pff...vai si amar moldoveanco...ma dojeneste razand.
Imi mușc buzele cand il aud si il privesc amuzata.
-Imi pare rău,Andras...
-Daaaaaa...lungește cuvantul. Pai nu te cred eu? Stiu cat de rau iti pare...continua taraganat.
Chicotesc si ma apropii incet de el,apoi ii inconjor talia si ma ridic pe vârfuri ca sa-l sarut pe un obraz.
-Ma ierti?intreb si întoarce si celalalt obraz ca sa-l pup.
Surad,dupa ma supun cu draga inima. De data asta il sarut zgomotos si il privesc in ochii de caramel.
-Mult mai bine. Gata! Te-am iertat!
Zambesc larg cand il aud.
-Te iubesc.
-Szeretlek,spune si ma ciupește usor de un brat.
Chicotesc,dupa fac un pas in spate si ma desprind de el,apoi revin cu privirea pe Stefan.
-Cum ai dormit?
-Suprinzator de bine,raspunde zambind in coltul gurii.
-Dar cred ca ai fi dormit perfect dacă erai cu ea în pat,nu?intreaba Andras in vreme ce isi scoate pachetul de țigări din buzunar și simt cum roșesc putin la fata.
Stefan isi musca incet interiorul buzei de jos,iar gestul lui ma aprinde imediat.
-Daca eram cu ea în pat,n-am mai fi dormit,raspunde si dorinta explodează imediat in mine.
„Doamne...cred ca atunci cand o sa se întâmple lucrul asta,noi doi o sa facem prăpăd in jurul nostru.”
 
 *****