De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 28

Stefan:
In urma cu 12 ani...

-Sefu...aud o soapta si deschid un ochi.
In fata mea sta pe vine,Andras si ma priveste ca trasnit.
-Sefu...zice din nou si se uita în jur neînțelegând ce se întâmplă.
De parca ar crede ca se afla in apartamentul greșit.
-Andras...mormai,apoi deschid si celalalt ochi,dupa ma ridic in fund la marginea patului.
-Ce faci aici?ma întreabă cand revine cu privirea pe mine.
-Am rămas la Alexandra. N-am știut ca locuiești cu ea,raspund si incuviinteaza incet din cap.
-E apartamentul meu,zice si se ridica in picioare. De asta nu a răspuns bolânda la mesaje?continua si cateva chicoteli se desprind de pe buzele lui. A fost ocupata,hm?
Zambesc in coltul gurii,dar nu ii raspund la intrebare.
-Iti fac o cafea?schimba subiectul cand vede ca n-am de gând sa scot un cuvânt pe buze si se îndreaptă spre ieșirea din sufragerie.
-Da. Cum a fost la munca? Au mai stat aia mult dupa ce am plecat noi?intreb in vreme ce ma ridic din pat si ma intind,iar cateva oase imi trosnesc de la spinare.
-Pana la 3 dimineața au fost in fabrica. Daca nu erau,il rugam pe Darius sa ma lase putin pana acasă sa verific ce face moldoveanca.
Il privesc apreciativ cand il aud,fiindca imi place grija ce i-o poarta,dupa imi indrept pasii spre baie,in timp ce el intra in bucatarie.
Dau drumul la apa și pun pasta de dinți pe degetul aratator. Ma spal cum naiba pot,dupa ma clătesc atat in gura,cat si pe fata. In timpul asta ma gândesc la bruneta ce se afla dincolo de zidul ce desparte baia de dormitorul ei,iar mintea mi-o ia intr-o secunda razna.
„Dumnezeule! Ce as vrea sa intru peste ea! As trezi-o atat de frumos din somn...hmm..."
Inspir adanc cand in urma gândurilor,scula imi zvâceste si ma gandesc ca trebuie sa ma pis,dar la ce erecție am,nu am nici o șansă să o fac.
Ma uit spre cada in timp ce ma hotărăsc daca sa intru in ea sau nu.
„Dar dacă nu fac un dus rece,n-am nici o șansă ca erecția sa-mi moara."
Oftez zgomotos,dupa dau jos blugii si boxerii de pe mine. Ma bag in cada și dau drumul la dus,apoi intrept jetul rece spre mine si stau sub el pana cand scula nu imi mai este tare.
Cand ies,ridic capacul de la wc si ma pis,iar in timp ce trag apa și ma spal dupa pe maini,picăturile de apa se usucă pe mine. Ma aplec dupa haine și le trag pe mine,dupa imi indrept pasii spre sufragerie si ma incalt cu șosetele,apoi imi i-au camasa si puloverul.
-Cat zahar sa-ti spun?ma intreaba satenul de cum intru in bucătărie.
-O lingurita,raspund si incuviinteaza din cap.
-Deciii...lungește cuvantul cand imi pune cana de cafea in fata. Tu si moldoveanca?intreaba si de data asta ma priveste serios.
Il vad cum e pregatit sa imi sara la gat daca nu imi aleg cu grija cuvintele si zambesc.
„Andras mereu a fost corect si gata oricând sa muste daca se producea o nedreptate in jurul lui. L-am apreciat de la început pentru ca deși era tânăr cand s-a angajat,nu umbla cu măgării. Cand a venit sa lucreze la fabrica,eu aveam deja un an de când eram trainer. A fost la mine pe masini si ne-am împrietenit prin prisma faptului ca se enerva cand i se strica masina. Atat mai injura in ungurește,de ma bufnea rasul. Am spus ca bunica din partea tatălui a fost unguroaica,iar eu am învățat limba asta pentru ca ea nu vorbea in romana cu toate ca o stia. La fel a fost si in cazul limbii germane. Bunicul imi zicea ca o sa-mi prindă bine in viata sa cunosc mai multe limbi. Asa ca,i-am urmat sfatul si datorita desenelor animate de la vremea aceea ce nu erau traduse,am învățat și limba engleza."
-Eu si Alexandra suntem abia la faza de cunoaștere,raspund,iar el mijeste ochii la mine.
Chicotesc.
-Usor Andras...am intentii seriose cu ea,il lămuresc si da mulțumit din cap imediat ce cuvintele imi părăsesc buzele.
-Bun. Acum ca ne-am lămurit,hai la o tigara,imi cere si ma ridic de pe scaun,dupa imi caut țigările prin buzunarele de la blugi.
-Iti dau eu,zice si i-a farfuriuta din suportul pentru scurs vase.
-Le-am găsit,zic cand dau peste pachetul de tigari.
I-au cana de cafea și iesim pe balcon,dupa ne punem pe bancuta si ne aprindem fiecare câte o tigara.
-Cum ti se pare,moldoveanca?intreaba si il privesc cercetător.
-Diferita si ii apreciez foarte mult sinceritatea,raspund si trage un fum puternic in plamani.
-Da...e foarte sincera. Chiar și atunci cand vine vorba de lucruri ce nu ar trebui spuse,replica in timp ce scoate fumul printre buze. Nu poate sa minta si atunci le da exact ca la Moldova,continua si buzele mi se ridica usor.
-Tranșanta...am observat,raspund si cad puțin pe gânduri.
In minte imi apare scena in care s-a schimbat la fata cand s-a pus problema platitului de bilete și cu toate ca n-am aflat motivul din spatele schimbării bruște de atitudine,a fost sincera cand mi-a spus ca pentru ea conteaza sa si-l cumpere singura.
-Sa știi ca e fata bună,dar a avut ghinionul sa se nască intr-o familie rea,aud vocea lui Andras si il privesc cateva clipe in tăcere.
-Hmmm...mi-a spus ca a crescut intr-o familie toxica,zic si ii vad imediat maxilarul cum se inclesteaza.
-A trăit în Iad,maraie pe limba lui. De asta am vrut sa o scot de acolo. Fiindca nu merita sa trăiască o viata în prostia aia. Pentru ca altfel nu o pot numi,decat prostie. Oamenii ce nu își dau seama cât sunt de prosti,dar mai pun si pe avarii ca sa atragă atenția asupra loc crezând ca impresionează pe cineva,nu se pot numi altfel decât niște prosti,continua si trage cu sete din tigara. Doar un prost nu e capabil sa vadă cât rau poate sa provoace in jurul lui si doar unul îngust la mine se crede cel mai tare din parcare.
„De-acord. Un om deștept mereu o sa caute sa se dezvolte mai mult. Mereu o sa vrea sa evolueze si sa tinda spre bine. Doar un om deștept stie ca tot timpul o sa existe ceva de învățat de la viata. In schimb prostul crede ca s-a născut deja învățat,iar ceea ce spune el chiar e drept. O fi...dar in lumea lui limitata."
-Uite care-i treaba...ofteaza cand reuseste sa se calmeze puțin. Moldoveanca face parte din categoria oamenilor buni,prinși într-un mediu neprielnic. Deși a văzut multe si a trăit mai multe,nu s-a dat dupa rau ca sa poată sa-i faca fata. Nu stiu cate ti-a zis ea despre copilăria ei,dar dacă vrei sa te inhami cu ea la caruta,ai face bine sa te pregătești. Fiindca o sa trebuiască sa tragi din greu ca sa o aduci pe drumul cel bun,ma sfătuiește si incuviintez din cap,fiindca nu am nici o problema cu lucrul asta.
Pe mine nu ma sperie munca. Sunt obișnuit cu ea. Sunt invatat sa lupt din greu ca sa obtin ceea ce vreau,iar pe ea mi-o doresc cu toată fiinta mea. Indiferent de cat de greu o sa-mi fie ca sa o vindec si sa o fac sa zâmbească din tot sufletul,n-am sa renunt niciodata. Determinarea imi curge năvalnic prin vene,iar eu cand imi doresc ceva,e imposibil sa nu obtin. Iar bruneta cu ochi verzi,la ora actuala e prioritatea mea in viata si sunt singur ca o sa-mi rămână pana la ultima suflare.
„Fiindca ea e,a mea..."
Inchidem subiectul dupa ce fiecare iese din propriile gânduri,apoi vorbim despre munca și despre ce a făcut schimbul lui la audit. Cand terminam de fumat,intram in bucatarie si ma asez pe un scaun de la masa,dupa începem sa radem cand imi povestește o faza din timpul inspecției.
Aflu ca tocmai la el s-a defectat masina cand aia ii puneau întrebări,iar tehnicianul de pe schimbul lui era cu morcovul la cur cand a trebuit sa vina sa-i repare masina.
Printre hohotele noastre de ras,aud o usa ca se deschide și incep sa vibrez cand ii simt prezenta.
"Dumnezeule! Dacă acum simt ca ma inalt la cer...nici nu pot sa-mi imaginez ce am sa trăiesc cand bruneta o sa fie cu totul a mea."
Continui sa vorbesc cu Andras,dar putin absent,iar in momentul in care micuta își face apariția in bucatarie,inima mi se opreste in loc si simt fiecare celula cum râvnește dupa ea.
"Dumnezeule,cat e de frumoasa! Deși in ochii ei se mai zărește tristețea,lucrul asta nu-i schimba trăsăturile fetei. E luminata. Strălucește,desi a trăit atatia ani in întuneric din câte am înțeles la Andras."
Inghit in sec cand fiinta ei simt cum o marchează pe a mea,iar sentimentul ce-mi explodează in piept e de-a dreptul năucitor.
"Fir-ar sa fie! Micuta asta n-are cum sa nu sfârșească langa mine. La ce e capabila sa stârnească inauntrul meu fără ca măcar sa ma atinga,n-as avea cum sa o las sa-mi scape nici dacă viata mea ar depinde de acest lucru."
Imi mușc interiorul buzei si ma concentrez pe senzația ușoară de durere,doar ca sa nu ma las condus de instinc. Pentru ca,dacă as face-o,ar sfarsi sub mine.
Ma oblig sa o salut si incerc sa par cat mai relaxat,desi numai asa nu ma simt.
Sangele mai ca nu-mi da in clocot,iar dorinta de ea creste tot mai mult cu fiecare secunda ce trece.
In vreme ce ea se prinde intr-o discuție cu,Andras despre motivul pentru care nu i-a răspuns aseara la mesaje,eu încerc sa respir cat mai calculat posibil,dar cand satenul întoarce discuția în spre mine si ea,ce e menita sa ne dam putin frau liber sentimentelor,n-am cum sa nu profit de situație și sa ii raspund pe măsură,atunci cand el ma intreaba daca nu ar fi fost mai perfect sa fi dormit in pat cu ea.
"Bine-nteles ca ar fi fost perfect,insa cu siguranta nu am fi dormit daca lucrul asta se întâmplă. Sunt sigur ca nu mi-as fi ținut mainile acasă. N-as fi avut cum. Bruneta e o ispita,iar eu sunt un om bun,dar sa nu exageram totuși. Sfinții sunt pictați pe icoanele ce se afla in biserici,iar eu n-am cum si nici nu-mi doresc sa ma compar cu ei. Eu sunt un simplu muritor de rand. Unul căruia ii place păcatul si abia aștepta sa se înfrupte din ea."