De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 29

Stefan:
In urma cu 12 ani...

Duc tigara la gura si trag un fum din ea în vreme ce privesc intr-un punct inexistent din peretele de beton al clădirii din fata mea. Linistea ce domnește in jurul meu e spulberata de băieții ce dau iama peste mine si imi țintesc ochii pe ceasul enorm ce e prins pe un alt perete al locului de fumat in care ma aflu.
Becurile ce sunt aprinse,ma ajuta sa vad ca indica ora 21:15,iar buzele mi se curbeaza imediat.
Nataraii ăștia de 5 ani de când le sunt supervizor,s-au obișnuit ca in fiecare Marți cand sunt schimbul de dupa amiaza,sa iasă prima data la tigara inainte sa se apuce de mentenanță. Fisa postului cere lucrul asta,dar eu la inceput ii scoteam pe toți la cafea inainte sa se apuce de curățenie și de atunci s-a făcut o tradiție din asta,cu toate ca nici un operator nu are voie sa iasă din fabrica in timpul programului. Angajații au voie doar pe parcursul celor 3 pauze sa părăseasca postul. In rest,locurile de fumat amenajate în spatiile dintre clădiri sau cantina,trebuie sa fie goale,lucru ce nu e posibil cand vine vorba de schimbul meu. Ai mei au mana libera sa faca ce vor,atâta timp cât la final le iese norma.
-Stefannnn!!!urla cativa dintre ei cand ma vad,apoi isi pun toti 15 cafelele pe masa la care ma aflu si se trantesc pe băncile din lemn.
-Ce dracu faceți?intreb pe un ton serios,dar stiu si ei prea bine ca nu ma deranjează absolut deloc prezenta lor.
-Am luat o pauza sefu inainte sa ne apucam iar de treaba,raspunde Casian ce n-are decât un an jumătate de cand lucra la mine pe masini.
E un roscat cu pistrui,micut si durduliu,ce de curând a facut 21 de ani. Dar pot sa spun ca e un tip foarte muncitor si cu cei 7 ani de acasa,iar eu il apreciez fiindca e bine crescut.
-I-auzi...asa merge treaba la voi?intreb si trag un fum in plamani,apoi il eliberez usor printre buze.
-Pai orice lucru bine facut incepe cu o pauza,nu?intreaba Dorin,un blond ce are 22 de ani.
Dau sa ii raspund,dar Cozma ma inghionteste cu umarul,apoi isi coboara ochii pe telefonul ce il tine intre degetele in poala lui si ii urmez privirea.

„Vezi ca moldoveanca plange. S-a luat ala de pe celalalt schimb de la logistica de ea ce a venit astăzi in locul lui Darius la munca."

Ma ridic in picioare imediat ce citesc și imi arunc tigara in scrumiera. Cu pasi mari ma indrept spre usa ce da in holul de la lagar,iar dupa ce intru in fabrica,merg glont spre bruneta mea.
Trec printre mașinile ce sunt oprite si,deși e cu spatele la mine,tot o vad cum se scutura din cauza suspinelor. Imi arunc un ochi spre femeile ce fac parte din departamentul semi-automat si pe fetele unora vad clar ca se bucura de supărarea ei,iar dupa cum altele susotesc imi dau seama ca o bârfesc. Mai sunt și cateva ce o privesc cu mila si simt ca innebunesc din cauza comportamentului deplorabil de care dau dovada.
„De ce nu vine nimeni sa vadă ce are? Si unde pula mea e,Gloria??"
Un mârâit imi iese printre buze cand nu o vad pe sefa ei de grupa pe nicăieri,apoi cand ajung in dreptul brunetei,observ cum Zara imi arunca cateva priviri triste.
-Ce s-a întâmplat?intreb si sare in sus ca o mâță cand imi aude vocea langa ea.
Ochii i se țintesc imediat pe chipul meu si simt cum se rupe inima in mine din cauza lacrimilor ce ii curg pe obraji.
-Stefan!icneste si isi șterge repede fata.
-De ce plângi?vreau sa știu și incepe sa tragă aer in plamani in reprize scurte.
-Doar o mica neintelegere,raspunde si imi mușc cu putere interiorul buzei de jos doar ca sa nu explodez.
-Daca era o mica neintelegere,nu mai plângeai,ii atrag atenția dupa ce imi regăsesc echilibrul.
Clatina din cap,apoi se pune sa isi continuie lotul ce trebuie sa-l rasuceasca.
-Ma descurc,sopteste si ma abțin sa nu pufnesc.
Imi mut ochii pe Zara si ofteaza zgomotos cand imi întâlnește privirea.
-Da-i drumul,o indemn,iar bruneta vad cum o implora cu ochii sa nu-mi spuna nimic.
-Oricum o sa afle,Ale,replica satena,iar bruneta întoarce ochii speriata spre mine.
-Ce s-a întâmplat?intreb din nou pe un calm prefacut.
-Lorin de la logistica de pe celalalt schimb ce a venit azi in locul lui,Darius,incepe Zara si incuviintez din cap pentru ca știu deja ca ala a avut ceva cu ea. A încurcat firele cand le-a luat de pe mașinile tale si le-a pus etichetele greșite cand le-a adus la noi.
-Asa...harai in vreme ce nu o scap pe bruneta din ochi.
-Ale i-a spus ca sunt greșite,iar el a început sa urle ca un descreierat ca poate sa si le sorteze si singura,cand de fapt asta nu e treaba noastră!exclama scandalizata. De aia el lucreaza la logistica,nu?intreaba,dar nu răspund fiindca amandoi știm ca are dreptate,apoi continua. Sa zică mersi ca Ale i-a spus lui personal si nu a mers la una de la QS ca sa vina și sa-i treacă greseala,continua Zara,iar fata brunetei incepe sa se schimbe.
De la alba,devine străvezie si stiu ca următoarele cuvinte ce am sa le aud o sa ma facă sa bubui rau de tot. Dupa chipul ei speriat,imi dau seama ca gândacul a zis ceva grav,iar Zara tocmai e pe cale sa-mi spună ce anume.
-Mda...si dupa aia,i-a spus lui Ale: „Mars la Moldova cateauo daca nu iti convine regimul...sau stai asa...ca tu deja ai ridicat coada la marele sef,nu? De aia stai pe aici,asa-i?",scuipa Zara cuvintele ce i-au fost date sa le audă din gura gândacul si buzele mi se arcuiesc in cel mai diabolic mod cu putinta.
-Si tu ce i-ai spus?o intreb pe bruneta si inghite cu dificultate.
-Nimic...m-am blocat,sopteste cu glas tremurat si imi mut privirea pe biroul central sa vad dacă idiotul se afla acolo.
Nu e el,în schimb e cel ce se ocupa cu materialele ce trebuie duse în benzi.
-Revin,zic,dar inainte sa plec,o prind de mainile ce ii tremura incontrolabil. Nu mai plânge,ii cer. Calmeaza-te,am sa rezolv eu totul.
-Nu pot...raspunde cu glas sugrumat.
-De ce?
-Fiindca toata lumea ma considera o curva,raspunde cu buzele tremurand si imi inclestez imediat maxilarul.
-Daca te lași atat de afectata de cele spuse de el,sa știi ca,daca toate femeile ar fi curve ca tine,n-ar mai exista barbati care sa insele pentru ca ar avea tot ce le trebuie acasă,replic pe un ton harait,fiindca nu-mi place deloc cat de mult lasa sa o lezeze cuvintele unuia ce nu valorează in ochii mei doi bani și n-ar trebui sa valoreze nici in ai ei.
O mangai incet pe mâini in timp ce ea încearcă sa respire,iar dupa ce se linisteste putin,scot telefonul din buzunar și formez interiorul,Liviei in vreme ce ma indrept spre biroul central.
-Stefan?
-Te vreau la biroul din fabrica in doi timpi și trei mișcări,harai din adancul gatului. Si i-ati cu tine o foaie pentru taiere de salariu,plus una de avertisment.
-Pai? Ce dracu s-a întâmplat atat de grav?intreaba repede si cateva hohote sinistre se desprind de pe buzele mele.
-Trebuie sa ingrop pe cineva,raspund inainte sa-i inchid.
In vreme ce bag telefonul in buzunar,imi vad băieții ca dau buzna in fabrica,iar restul lumii ce e deja în sector ma priveste pe furis. Nici nu vreau sa știu ce fata am,dar cu siguranta nimeni nu își dorește in clipa asta sa-mi taie calea.
Ma opresc la biroul din mijlocul fabricii si imi sprijin un sold de marginea lui,in vreme ce numele meu se aude prin banda.
-Unde iti e colegul?il intreb pe Liviu,un pusti de 19 ani fără sa bag in seama cine ma striga,insa o fac pe un ton atat de jos,incat suna letal,iar el ridica din umeri in vreme ce se uita la mine speriat.
-A zis ca merge la țigăra,dar nu știu pe unde umbla.
-Are pauza?vreau sa știu și clatina negativ din cap.
„Inca o buba neagra. Numa bine...am sa îl calc pe cap."
Imi mut privirea de pe el cand o vad cu coada ochiului pe Livia cum vine spre mine ca un mic taifun,iar cand se opreste in fata mea incepe sa ma cerceteze cu privirea.
-Cine dracu te-a enervat in halul asta si de ce?intreaba dintr-o suflare și arunca pe birou o mapa in care si-a pus foile cerute de mine.
-Muistul de Lorin,harai si se incurunta.
-Cine?intreaba nedumerita fiindca numele nu-i suna deloc cunoscut.
-Ala de pe celalalt schimb de la logistica ce il înlocuiește astazi pe al nostru de pe KV.
-Ah!exclama cand isi da seama despre cine vorbesc. Ce dracu a facut?intreaba,iar ochii ii fug in căutarea lui.
-A vorbit gura fără el,replic cu nervii intinsi la maxim,iar Liviu ce pana acum ne-a ascultat conversatia,se face nevazut fiindca stie ca urmează sa iasă cu fulgere si tunete.
-LORIN!!!!isi activează Livia sirena,iar vocea ei bubuie in toata fabrica.
-Vreau sa sângereze,Livie,harai si incuviinteaza din cap. Nu dai 5% taiere. Vreau 25% si procentul tăiat,plus avertisment scris cum ca la următoarea abatere zboara din fabrica. Mi se rupe ca e pila lu ala de la HR. Zboara! Ai înțeles?
-Am sa dau cu el de toti pereții,iar pila poate sa si-o bage-n cur din partea mea. Stai liniștit ca nu il las sa scape,replica in timp ce continua sa se uite prin producție. Dar cui a comentat?
-Alexandrei,raspund si isi tinteste imediat privirea pe mine.
Nu zice nimic,dar acum pricepe de ce vreau atat de tare sa lovească în gândac ca sa imi treacă mie nervii. Fiindca e prima data când i-a fost dat sa ma vadă prin jurul unei fete. De aia intelege de ce sunt nervos și de ce il vreau mort și îngropat pe idiot.
„As da eu,dar ea e maistra. Ea e cea cu sancțiunile. Eu pot sa-i fac insa viata grea pe alta parte. Si am sa i-o fac. De azi înainte nu o sa mai aibă timp nici sa respire. Am sa vorbesc cu toti șefii de grupa de pe toate schimburile sa-l frece intr-una pana cand ajunge sa isi bage singur demisia. Sau as putea sa-i dau una de sa-l refuze smurdul,insa nu mai gândesc de foarte mulți ani cu pumnii. Valorile mi le-am schimbat singur,la fel și principiile de viata,iar daca as reactiona cum o făceam atunci cand eram un adolescent nesabuit,n-as demonstra decat ca sunt la fel de prost ca el. Dar asa...de ce sa-mi mânjesc mainile,cand pot sa-l ard unde stiu ca-l doare mai tare? Cand vine vorba de bani nu iti e tot una. Cand te uiți la portofel si vezi ca plânge pentru ca este gol,va spun ca oricine ar prefera in schimb sa încasezi o mama de bataie sora cu moartea,decat sa primească sancționare de la sef."
-Ce i-a spus?ma scoate soapta ei din ganduri si muschii incep sa-mi zvacneasca pe maxilar.
-Ca a ridicat coada pentru mine,replic pe un ton atat de jos ca ar putea ucide numai din undele mortale ce răzbat prin glasul meu.
-Poftim?urla deodata si incepe sa se uite dupa gândac. Aduceti-l pe Lorin la mine!!!!! Acummmmm!!!!!zbiara atat de tare ca acoperă toată gălăgia din fabrica. Nenorocitul...haraie cand revine cu privirea asupra mea si o vad cum isi strange degetele in pumni,fiindca vorba asta o trimite pe ea cu gândul in trecut.
Exact in momentul in care l-a cunoscut pe Marian cand venise la angajare ca tehnician si nimerise exact pe schimbul ei. Toata lumea a aratat-o cu degetul atunci fiindca a indraznit sa aibă o relație cu unul dintre subalterni ei. Lucrul asta in ochii multora a catalogat-o drept curva.
„Oameni imbecili...in loc sa-si vadă de rahatul lor,se uita în curtea altora."
-M-ati chemat?aud o voce venind din spatele meu,dar nu intorc capul.
Il aștept sa-si facă apariția dintre masini,iar cand se opreste langa Livia,ii vad ochii cum tremura cand priveste in ai mei.
-Da,replic pe un ton rece. Ai ceva sa ne spui?il intreb pe idiotul ce cred ca e de-o varsta cu mine si inghite in sec,apoi clatina din cap. Atunci am eu ceva sa-ti spun,continui si ranjesc perfid in coltul gurii in timp ce il tranșez din priviri. Te duci fain frumos si cumperi o cafea si o ciocolata,apoi mergi de grabă la Alexandra si iti ceri iertare,spun si se schimba la fata.
„Umilinta? Bifat."
-Apoi vii din nou la noi si incepi sa-ti numeri zilele,fiindca multe nu mai apuci in fabrica asta,continui si fac un pas spre el.
Gandacul ce e cu vreo 10cm mai mic de înălțime decat mine si foarte sfrijit,ma priveste cu groaza si vad cum trupul incepe sa i se cutremure usor.
-Dar pe viitor tine minte un lucru,harai printre dintii inclestati. Nu mai atrage atenția asupra ta,ca ti se citește pe fata prostia. Indiferent de următorul loc de munca pe care o sa-l ai,sa nu te mai dai in stampa,ca oricum nu trebuie sa deschizi gura ca lumea sa se prindă de cati neuroni ai in cap.
-Si nu mai vorbi in plus dacă nu știi despre ce e vorba,intervine Livia in discuție. Iar acum ca sa se lumineze toata lumea!continua si ridica tonul ca sa dea de înțeles ca vede privirile ce sunt aruncate spre noi pe furis,apoi continua. Nu e problema nimănui daca Alexandra si Ștefan au ceva de împărțit! Nu va cere nici dracu părerea,asa ca nu o spuneți, fiindca nu interesează pe nimeni! Iar dacă dă naiba sa aud si un singur cuvânt cu privire la ei doi,am sa va cresc norma ca sa nu mai aveți timp de stat la povesti,ok?intreaba cu un zâmbetul viclean pe buze.
Unul ce ascunde atat avertizari cat si amenințări.
Toata lumea tace mâlc,apoi fiecare revine cu privirea pe ceea ce au de făcut.
-Acum...zice Livia si trece pe lângă mine. Vino sa dai cu subsemnatul,ii cere gandacului ce continua sa ma privească speriat.
-Si nu uita de ce trebuie sa cumperi. Plus scuzele se rigoare,harai si incuviinteaza repede din cap.
Ii arunc o privire brunetei in timp ce el țâșnește de langa mine si o vad cat e de alba la fata,chiar daca distanta ce ne desparte masoara mai bine de 15m.
Marai,apoi ma urnesc din loc si ma indrept spre ea.
-Doamne...sopteste socata cand ajung langa masina ei. Ce a fost asta?
-Asta...o nimica toată,fata de ce o sa urmeze daca lumea nu stie sa isi tina gura inchisa cand vine vorba de tine,raspund,iar Zara zambeste atotștiutoare cand ma aude.
„Stie ca nu fac rau gratuit si nici abuz de puterea,dar cand situația o cere imi scot imediat coltii. De obicei sunt pe pace și caut sa ajut și sa înțeleg pe toata lumea,dar cand nesimțirea si jegotismul ajunge sa ma înconjoare,n-am cum sa nu iau atitudine și sa nu-l stârpesc,pentru ca asa ceva nu pot sa trec niciodata cu vederea."
-Stefan...zice cu voce mica.
-Stai linistita...totul e in regula. Plus ca nu inteleg de ce te consumi pentru un lucru ce n-ar trebui nici macar sa te atingă. Noi doi,zic si o prind de mana. Nici macar nu ne-am sărutat,micuto. Nu inteleg de ce te afectează atat de mult vorbele unui gândac ce sunt spuse in vânt. Eu știu cine ești,Alexandra. Si nu ești una ce se gudura pe langa sef doar ca sa aibă parte de niște beneficii,zic si isi musca buza de jos cand incepe sa-i tremure. Nu mai lasa răutățile sa te dezechilibreze,micuto,o sfătuiesc si incuviinteaza pe tăcute din cap.
Încearcă sa se stăpânească,dar nu reușește,iar cand vad ca lacrimile din nou ii umplu ochii,din instinct o trag la pieptul meu.
-Plus ca amandoi știm ca nu ești genul ce sa isi deschidă picioarele în fata unui bărbat doar pentru a câștiga ceva,ii soptesc si se cutremura la pieptul meu.
Ridica usor capul si ma priveste printre lacrimi.
-Problema e ca am auzit prea mult timp asemenea răutăți,iar unele veneau chiar din partea unei persoane ce normal ar fi trebuit sa fie trup și suflet langa mine,ingaima cu greu.
Surad fără veselie cand o aud.
-Nu stiu cine naiba a indraznit sa scoată asemenea cuvinte înaintea ta,micuto,dar tu in ochii mei nu ai sa decazi niciodata indiferent de ce vorbe o sa ajungă vreodata la urechile mele. Am încredere în ceea ce imi zice intuiția,iar datorita ei nu m-am înșelat niciodata in privința oamenilor. Iar tu nu ești o femeie de moravuri ușoare sau una ce sa renunțe la demnitatea ei pentru niște interese ca sa-si faca viata mai simpla.
Ma priveste cu recunostinta si mulțumire pentru ca nu plec urechea la nici o vorba din jurul meu,iar eu ma uit la ea cu tot respectul și increderea din lume.
„N-am cum sa ma las influențat de niste vorbe,pentru ca asa cum am mai spus,cunosc oamenii. Am lucrat cu atat de multi,incat am ajuns sa ii citesc ca pe niște cărți deschide,iar Alexandra,e de departe cea mai diferita dintre toate persoanele pe care le-am întâlnit pana acum. Chiar daca se lupta cu trecutul ce se pare ca o urmărește de fiecare data cand cineva reuseste sa apese niște butoane care sa-i activeze ranile din interior,eu vad in ea ambiția,determinarea,curajul de a se schimba și a se imbunatati pe zi ce trece. Vad ca vrea sa crească și sa devina de la o zi la alta mai buna,doar ca viata nu mereu iti permite sa ai cale libera spre propria izbăvire și uneori mai pune în drumul tău niște obstacole ce sa-ti îngreuneze situatia. Dar nu e nici o problema. Atat timp cât eu sunt langa ea,am sa spulber tot ce i se pune în drum. Cat despre angajata ce il vrea pe sef asa cum a spus gândacul si probabil multă lume din fabrica gândește exact ca el,stiu ca o fac din pura invidie. Fiindca Alexandra e de doua luni angajata aici și scoate aceeași norma ca și fetele vechi,plus ca nu are nevoie de mecanic ca sa-si regleze masina. A învățat sa o facă singura. Ea nu depinde de nimeni și asta pentru ca o duce capul,nu pentru ca eu ma invart in jurul ei. Fiindca eu o fac din prima clipa în care am vazut-o,dar nu are nimic de-a face cu inteligenta ei. Si sincer sa fiu...am știut ca l-a un moment dat o sa se abata asupra ei un val de ura,pentru ca din toate femeile din fabrica asta,mie mi s-a pus pata pe ea. Si e prima data cand se întâmplă lucrul asta in 6 ani de zile. Pe mine nimeni nu m-a văzut vreodata cu vreuna din incinta firmei. Eu nu am încurcat niciodata treburile. Si nu pentru ca tin la regula asta dintre relațiile de superiori si operatori,ci pentru ca nici una dintre ele n-a reușit sa faca ceea ce a făcut ea. Nici una nu mi-a facut inima din piept sa-mi bata pentru altcineva înafara de mine."