Prolog - Nysaa

187 6 2
                                    


Dă-i unui om puterea pe care și-o dorește și îi vei descoperi adevăratul caracter. Acestea au fost ultimele cuvinte ale mamei. Cuvinte pe care mi le-a spus înainte să se spânzure în podul casei, în mijlocul petrecerii mele aniversare. A fost cadoul meu pentru logodna pe care tata mi-o pregătise.

O tragedie ce m-a marcat pe viață.

Am avut puterea în palmele mele și trăiam crezând că totul mi se cuvine. Și cerul îmi aparținea, căci nu era limita, ci doar un pas pentru a obține întregul Univers. Toate acestea pentru că sunt fiica tatălui meu.

După înmormântare, când ultimele fire de lumină se lipeau de funia care se legăna în bătaia vântului, tata mi-a spus că aceea avea să fie și soarta mea. Spânzurată într-un pod prăfuit, locul în care puterea nu își avea efectul. Atunci am înțeles că pactul cu moartea nu era o sentință, ci o eliberare. Așa că am ales să mă eliberez de moștenirea care mă condamna la o asemenea viață.

Nu am putut.

Familia nu ți-o poți alege, sângele care îți curge în vene mereu va fi amprenta de care părinții tăi au nevoie pentru a-și valida originile, a-și întări puterea, indiferent de consecințe.

Norocul meu a fost că tata mă iubea și mi-a oferit o șansă de a scăpa de lumea în care mă născusem. Singura șansă în care puteam anula o logodnă ce m-ar fi condus spre aceeași soartă cu a mamei.

O șansă la un milion. O nebunie în care nimeni nu ar fi putut crede. O speranță de care, în secret, amândoi ne legam.

Trebuia să mă căsătoresc cu un prinț.

Asasinul de treflă #2 Seria R4Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum