Nu toate poveștile de dragoste sunt scrise la fel. A noastră avea capitole rupte, paragrafe lipsă și un final dulce-amărui.
Luna Rexroth este wallflower-ul preferat al tuturor.
Dulce.
Grijulie.
Caritabilă.
Liniștită.
Falsă.
Sub exteriorul blând, de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
De ce cerusem asta?
De ce implorasem pentru asta?
De ce mă pusesem în această situație de la început?
Am clipit înapoi la Edie, care avea fața îngropată în mâini, cu umerii tremurând.
În mod normal, era puternică pentru amândouă.
În mod normal, știa ce să facă.
Dar nimic din situația noastră nu era normal.
M-a îngrozit că atât de multe s-au schimbat într-o perioadă atât de scurtă de timp. Viața mi-a deraiat de la nesfârșitul liniei dreaptă prin care navigasem, la un roller coaster fără început, mijloc sau sfârșit.
Trăiam într-un alt stat.
Knight mă ura.
Eu îl uram pe Knight.
Rosie era pe moarte.
Sărutasem o fată. Și, scuzați jalnica referință culturală, dar mi-a plăcut.
Mi-a plăcut foarte mult. Nu suficient pentru a schimba echipele — ei bine, poate... deși singura persoană pe care mi-am dorit-o vreodată era cel mai bun prieten al meu — dar suficient pentru a nu regreta. Asta a fost o complicație pe care nici măcar nu mă puteam concentra acum.
Frânsesem o inimă. Ei bine, s-ar putea s-o fi făcut-o. Josh încetase să-mi mai trimită mesaje. Mesajele lui fără răspuns au fost îngrămădite într-un colț îngrijit al memoriei telefonului meu ca niște vise frânte, atârnate pe o funie de rufe, umede de lacrimile mele de vinovăție.
Și acum asta. Vestea nedigerabilă pe care cumva încă trebuia s-o înghit. Raportul stătea între mine și Edie, pe masă, așteptând să fie confirmat.
M-am ridicat, mi-am plesnit palma deschisă pe masă și am strigat: "Nu!"
Numai că n-am făcut asta.
M-am năpustit în sus și m-am plimbat dintr-o parte în alta în bucătăria noastră, lăsându-mi capul pe spate și scoțând un râs turbat. "Călătorie sprâncenată!"
