Nu toate poveștile de dragoste sunt scrise la fel. A noastră avea capitole rupte, paragrafe lipsă și un final dulce-amărui.
Luna Rexroth este wallflower-ul preferat al tuturor.
Dulce.
Grijulie.
Caritabilă.
Liniștită.
Falsă.
Sub exteriorul blând, de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-aș fi dorit să pot rescrie ultimul nostru moment, așa cum puteam în micul meu caiet.
Ultimul prim moment când l-am revăzut, după Boon.
Băiatul de care m-am îndrăgostit, tipul după care tânjeam, bărbatul care va fi căderea mea.
Când am ajuns în sfârșit la spital, prima mea viziune cu Knight a fost el alunecând prin coridor cu o privire mortală, frecându-l pe spate pe Lev care plângea, îndepărtându-se de tatăl său, care striga la amândoi să se întoarcă.
Knight s-a oprit când ne-am întâlnit față în față, cu expresia neclintită. Nu mă așteptam la un sărut sau la o mare declarație de dragoste, având în vedere împrejurările, dar când mi-am deschis brațele pentru a-l îmbrățișa, a ignorat gestul, alegând să-l strângă pe Levy mai aproape de el, de parcă l-ar fi protejat de întreaga lume, inclusiv de mine.
"Ne duci acasă?" Aproape a implorat. "Vreau să-l las pe Levy la părinții tăi și să fac un duș. A fost o zi lungă."
Am încuviințat. M-am gândit că va avea nevoie de un șofer, așa că m-am oprit rapid la mine acasă ca să iau mașina tatei înainte de a veni aici. În mod normal, mă feream de volan, dar începeam să înțeleg că situația lui Knight necesita multă adaptare. Eram disperată să mă încadrez în noua lui lume distrusă și să ajut în orice fel puteam.
Deja lipseam de la cursuri, chiuleam de la școală și rămâneam în urmă, fiind aici pentru Dumnezeu știe cât timp. Dar voi fi.
Într-adevăr, prețul dragostei lui Knight era scump, dar n-am avut probleme să-mi plătesc cotizațiile.
În timp ce-am condus în tăcere, Lev a stat în spate, trăgându-și răsuflarea pentru a-și reține suspinele. Fața lui era o epavă, ochii roșii, mâinile tremurându-i în poală. Nu știam ce să spun, dar știam că trebuia să spun ceva. Orice. Mi-am dres glasul, îndreptându-mă pe scaun.
"O să-ți fac o geantă, Lev, o să-ți dau niște bani pentru pizza și o să te las la Jaime și Mel. Am vorbit deja cu ei. Poți dormi la ei."
Am privit prin oglinda retrovizoare cum ochii stinși ai lui Lev s-au luminat. Știam că o iubea mult pe Bailey. Era stânca lui, așa cum eu eram a lui Knight. Toată lumea din această familie avea nevoie de cineva puternic de care să se sprijine. M-am întrebat doar cine va fi acolo pentru Dean.
