Prizonieră în labirintul ascuns!(P1)

Capitolul 2

              Am luat pe mine un halat , mi-am pus papucii in picioare si am coborat usor scarile blocului, pana la cutia postala, am deschis cutia si am luat repede telefonul, apoi m-am facut nevazuta. Simt cum inima imi sare din piept, iar cand ma gandesc la cutia din mana, imi vin in minte tot mai multe intrebari despre omul asta si ce vrea de la mine. Desfac repede cutia si vad telefonul, iar pe ecranul telefonului era lipita o hartiuta , iar pe hartie scrie Kazimir.

         Nu este un nume foarte comun, dar totusi ma intreb daca asta e numele acestui criminal. In cele din urma aprind telefonul, care a venit cu o noua cartele ,iar cand intru la contacte vad un numar, si pot sa bag mana in foc ca e acelasi numar  la care am raspuns mai devreme. Incerc sa ma linistesc, asa ca ma pun in pat si incerc sa pun cap la cap ceea ce s-a intamplat in viata mea in ultimele zile. Iau o gura mare de aer, iar cand vreau sa ma ridic din pat, aud un ciocanit la usa si ma duc cu pasi marunti catre usa. Deschid usa, iar in fata ei statea Anca.

- Ce faci ? Ai uitat de mine?
-La ce te referi? Am uitat ceva? 
-Daa... De mine! Ai uitat ca am zis ca mergem la salon? Unghiile astea nu se ingrijesc singure...
-Am uitat...cand trebuie sa ajungem?
-Intr-o ora trebuie sa fim acolo, asa ca pune ceva pe tine si hai..

        Imediat m-am imbracat, ca nu imi place sa ma las asteptata si am plecat impreuna catre salon, dar uitamdu-ma la hainele alese pot sa zic ca parca ma duc la biserica, nu la salon.

-Esti bolnava? Pari cam suparata sau mai bine zis, nelinistita!
-Ai pareri, nu am nimic, nu am dormit bine noaptea trecuta, doar atat...

        Am ajuns la salon, unde am servit o cafea cu manichiurista mea, am vorbit despre cum vreau sa fie unghiile, daca vreau model sau altceva, pana la culoare, eu fiind nehotarata ce culoare sa aleg, i-am spus ca o sa ma gandesc pana ajungem la momentul cand trebuie aplicata pe unghii. In cele din urma m-am gandit sa le fac negre cu ceva model auriu, dar cand dau sa ii spun ce am de gand, aud o notificare , iar cand ma uit si vad ce scrie, imi vine sa ies din salon. Omul asta e nebun, auzi la el "Le vreau albe!", deci sentimentul de neliniste pe care il am si faptul ca ma simt urmarita e adevarat.      

           Dupa ce am unghiile au fost gata, si tot negre au iesit, m-am despartit de Anca si am dat sa merg catre casa, cu gandul sa ma afund in pernele mele moi. Nu mai am chef sa fac nimic pe ziua de azi, si cred ca trebuie sa ma pun pe invatat, ca nu mai e mult si vine nenorocirea aia de sesiune. Dupa ce ajung acasa, imi fac un dus si apoi ma pun sa imi iau notite de la cursurile la care am lipsit. Pot sa zic ca am scris pana m-au durut degetele si tot nu am inteles nimic, dar macar notitele sunt facute si nu e greu de invatat. De la atata invatat, am o pofta nebuneasca de dulce, iar in casa nu am nimic, deci e momentul sa merg la magazin sa cumpar "mancare" si maine sa ma plang ca iar nu am ce sa mananc.

 Ies repede din bloc, si noroc ca magazinul e aproape, ca am doar pijamaua pe mine, si nu am energie sa ma mai schimb. Dupa ce iau un cos si il umplu cu tot ce nu am nevoie, achit cumparaturile si ies din magazin. Ajung la bloc ,urc repede pana la apartament, iar cand bag cheia in usa, usa se deschide de parca nu o incuiasem, ceea ce ma sperie rau de tot. Las punga jos, si noroc ca langa usa am o carja pe care am folosit-o cand am avut piciorul rupt, o tin bine in mana si inaintez in apartament, pana ajung la bucatarie  si vad pe masa un cos gigantic plin cu fructe si dulciuri.

           In cos vad un bilet, si intind mana dupa el sa vad ce scrie "Sa nu exagerezi cu dulciurile! Kazimir", omul asta e nebun, dar macar sunt sigura ca il cheama Kazimir. Inca ma intreb  ce vrea omul asta de la mine si de ce se poarta asa ciudat. Ma duc repede sa inchid usa, dar atunci ma intreb ca de unde are el cheia pentru usa mea, e timpul sa imi schimb ori apartamentul, ori yala de la usa.  

          Ma pun in pat, inconjurata de dulciurile cumparate si primite, pregatita sa pornesc televizorul pentru a ma uita la un film, cand aud o notificare. Cu inima ghemuita, apuc telefonul si dau sa citesc mesajul primit "Vizionare placuta!". Raman cu gura cascata, constienta de faptul ca sunt urmarita, si merg repede sa trag draperiile, notandu-mi in cap ca de acum o sa inchid geamurile si o sa-mi iau draperii si perdele negre.

          Dupa doua ore de film, ma ridic din pat si simt ca mi-au amortit oasele, ma indrept catre baie sa imi fac rutina de seara si ma pun in pat, cu gandul ca maine iar ma intorc la facultate. Nici nu stiu cand a trecut noaptea ca aud alarma, si ma trezesc cu o stare de parca a cazut un bloc peste mine. Astazi am ore incepand cu ora 15:00 ,ceea ce imi da timp sa am grija de mine si sa fac putina ordine in casa, ca weekendul asta nu m-am ocupat de nimic. Nu am simtit cand trec orele si vad ca deja e 13:00 si incep sa ma imbrac. Pun repede pe mine o rochita albastra, lejera pe corp, nu foarte scurta, putin mai sus de genunchi, imi prind parul intr-un coc, putin machiaj, ma incalt cu o pereche de sandale si plec catre statia de autobuz.

          Ajung aproape de facultate si zic sa trec pe la simigerie sa imi cumpar ceva de mancare, ca am ore pana la 21, asa ca ma pun la coada sa astept pana imi vine randul. Stand la rand, simt ca ceva ma atinge usor pe picior, iar cand ma intorc, vad un tip care ranjea la mine si se uita insistent la mine. Nu m-am gandit de doua ori si i-am tras o palma peste fata de s-a dezechilibrat si eu am fugit repede pana la intrarea in facultate. Ma indrept catre sala unde aveam cursul, si ma asez in banca mai in spate, iar apoi observ ca incep sa apara mai multi colegi, pana intra pe usa si Anca si vad ca se aseaza langa un baiat. Cred ca a uitat de Ioan pana acum, ceea ce ma bucura este ca macar nu sufera dupa aceste "mici pierderi". Nu trece mult timp, iar pe usa intra chiar tipul pe care l-am lovit, ceea ce ma uimeste ca pana acum nu il mai vazusem la cursuri si nici nu face parte din grupele care sunt trecute pe lista.