De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 54

Ale:
In urma cu 12 ani...
 
De cum ma trezesc și deschid ochii,izbucnesc intr-un ras de nebuna.
Bucuria imi inunda venele din cauza visului pe care tocmai l-am avut si cu gura pana la urechi intorc capul spre soarele meu. Deschide un ochi când ma aude si simte cum ma zgudui langa el,iar eu imi trec un brat pe dupa gatul lui si il trag spre mine.
-Ce s-a intamplat inimioara?intreaba cu un ton ragusit.
-Am visat ca stăteam amandoi intr-o camera plina de cacat,raspund printre hohote.
Deschide și celalalt ochi,apoi ma priveste întrebător.
-Ce vis...mormaie si imi prind buza de jos intre dinti ca ma potolesc putin.
-E de bine!exclam cand reușesc sa ma calmez. Inseamna noroc,iar visul cu siguranta e un semn,soare!zic fericita.
„Si chiar i-au visul ca pe un semn,fiindca dupa întâlnirea cu Ervin,am mers sa ne de-a actele de care aveam nevoie,iar a doua zi după ce am ieșit de la munca,am fost direct la banca. In următoarea ne-a sunat doamna si ne-a spus ca cei de la București au dat acceptul,dupa ne-a programat o întâlnire cu evaluatorul si astazi trebuie sa ne întâlnim cu el. Deci? Eu cred ca o sa mearga totul ca uns din cauza visului pe care tocmai l-am avut.”
-Deci camera plina de cacat din visul tău e echivalentul vorbei: ai mâncat cumva cacat atunci cand erai mic,de ai atât de mult noroc cand esti mare?intreaba si alte câteva hohote de ras se desprind de pe buzele mele.
-Cred ca au legătură una cu alta,raspund si din cateva miscari ma urc peste el.
Ii prind fata in maini in vreme ce el ma apuca de solduri si il privesc cu zambetul pe buze.
-Cred ca e un semn bun,zic si fericirea mi se simte clar in glas.
Se uita la mine cu ochii sclipindu-i de iubire,iar pieptul simt cum mi se umple de dulceata. O dulceata ce imi învăluie toate simțurile,iar pe unde trece simt cum vindeca tot mai mult orice rana dinauntrul meu.
-Pai dacă simți ca o sa fie bine,atunci chiar o sa fie,inimioara. Ma bucur ca ești atat de pozitiva.
„Si eu ma bucur,fiindca zilele astea am fost foarte stresata,dar din cauza nerăbdarii pentru ca imi doresc din tot sufletul sa ne mutam la casa noastră.”
 
*
 
Ma plimb de colo colo prin apartamanet in vreme ce așteptăm evaluatorul sa apara,iar nerăbdarea ce imi curge prin vene,ma face sa fiu din ce în ce mai agitata.
-O sa fie bine,imi spune soarele cand trec prin dreptul lui.
-Nu are cum sa nu fie,zice si Ervin.
Ma opresc in mijlocul holului si inspir adanc cand ii aud.
-Stiu...dar pana nu aud ca-si da acceptul,imi cam sta pe cap,raspund oftând.
Stefan ma trage la pieptul lui si incepe sa ma mangaie pe par,apoi ma saruta pe frunte cand ridic privirea in a lui.
-Stai linistita micuto,totul chiar o sa fie bine. Nu degeaba ai visat cacat,asa-i?intreaba si bufnesc imediat in ras.
„Nu stiu cum reușește,dar imi place la nebunie ca poate sa îmi schimbe atat de repede starea de spirit.”
-O sa fie bine,spun încrezătoare de data asta dupa ce reușesc sa ma linistesc,iar el incuviinteaza din cap,apoi ne luam cu vorba despre ce ar trebui sa modificam prin apartament daca reușim sa-l cumparam si incet,incet simt cu ma eliberez tot mai mult de tensiune.
Atmosfera in scurt timp nu mai este deloc apăsătoare,dar aerul incepe sa trosneasca imediat ce soneria se face auzita,iar eu ma incordez imediat ca un arc.
Cand Ervin deschide usa,in prag apare un bărbat la vreo 40 de ani,ras in cap si cu o pereche de ochelari de soare la ochi.
„Ochelari de soare? Pe vremea mohorata de afara?”
Clatin din cap imediat ce imi dau seama ca nu e problema mea asta. Ca are el ochelari sau nu,e irelevant pentru mine. Ceea ce ma interesează este sa ne de-a acceptul,asa ca incep sa ma rog in gat și sa invoc toti sfinții,in vreme ce el se prezintă,apoi da mana cu fiecare dintre noi si incepe sa inspecteze apartamentul.
Dupa o evaluare rapida a imobilului,mergem și afara ca sa vadă despre ce e vorba,fiindca fiecare metru de pământ apare intabulat in cartea funciara pe care el o tine in maini si trebuie sa verifice orice chichita de pe ea.
La final,in vreme ce așteptăm verdictul,tensiunea atinge cote colosale in mine si simt ca inima mea mai are foarte putin pana sa-mi pocnească in piept.
Stefan ma prinde de o mana,in timp ce evaluatorul tot scrie ceva pe o foaie si ma concentrez pe mangaierea lui calda in vreme ce il privesc curioasa pe chelios.
-Bun!spune dupa ce se iscalesțe pe foaie. Maine dimineață am sa trimit acceptul băncii,iar de acolo va descurcați,ne spune si casc ochii cat cepele cand il aud.
-Adica ne dați acceptul?intreb si incuviinteaza serios din cap.
Lacrimile imi inunda imediat ochii si il privesc cu recunostinta,fiindca datorita lui,apartamentul este ca și al nostru.
-Multumim!zic emoționată.
Soarele meu intinde o mana spre el si ii mulțumește la randul lui,dupa il conducem pana la masina,iar Stefan scoate niște bani din portofel ca sa-i de-a „de-o cafea". Sau ma rog...mai multe cafele,dar nu mai contează.
„Important este ca am reușit! Ca urmează sa semnam actele și sa ne mutam imediat ce punem apartamentul la punct. Fir-ar sa fie!!! Deci visul meu chiar a fost un semn de bun augur. Sfinte!!! Nu-mi vine sa cred asa ceva!!! Doamne Dumnezeule,noi chiar urmează sa ne mutam? Yupiiiii!!! Sunt atat de fericita!!!”
 
*****
 
Cateva zile mai târziu...
 
-Mie nici acum nu imi vine sa cred ca ni se intampla asa ceva!exclam in vreme ce ma dau cu parfumul lui,iar dupa ce pun sticla pe birou,ii sar în brate.
Surade inainte sa-i inhat gura,iar in vreme ce ne sarutam,vad in ochii lui cum arde fericirea in ai mei.
Imi da doua palme ușoare la fund inainte sa isi afunde degetele in fesele mele si imi infasor mai strans bratele in jurul gatului sau si picioarele în jurul taliei. Incep sa vibrez din cauza încântarii si a extazului ce-mi curge prin vene,iar de bucurie imi lipesc buzele mai tare de ale lui si il sarut mai adanc.
-Iti vine sa crezi ca astăzi semnam actele?il intreb cuprinsa de emoții și un zambet radiant ii curbeaza buzele imediat ce rup sarutul.
-Imi vine,pentru ca am crezut în sansa noastră,raspunde si ma invarte de cateva ori,iar eu incep sa rad cu gura pana la urechi.
-E minunat!exclam si il mai sarut o data.
O fac cu patos,iar ochii lui frumoși sclipesc de încântare. Dupa ce ne sarutam pana cand aproape rămânem fără aer,ma lasa jos din brate si imi i-au geanta de pe scaun,apoi iesim impreuna din dormitor.
La sfârșitul săptămânii trecute dupa ce evaluatorul a trimis acceptul,ne-a sunat a doua zi fata de la banca ca sa ne întrebe când putem merge la notar sa semnam actele,iar cum saptamana asta lucram schimbul doi,a picat numai bine ca sa ne programam în orice zi a săptămânii.
Astazi e marți,iar intr-o ora trebuie sa ajungem la notar ca sa dam cu subsemnatul si sa devenim oficial proprietari.
„Doamne! Sunt incantata maxim! Nu imi vine sa cred ca totul a mers atat de mine. De parca asa a fost scris sa se întâmple. Nu am avut nici un impediment in cale,iar lucrul asta ma face serios sa ma gândesc la faptul ca,in viata totul chiar se intampla cu un motiv daca reusesti sa prinzi trenul in gara atunci cand te așteaptă expres pe tine. Într-adevăr ai nevoie de curaj,asumare si un strop de nebunie ca sa nu iei în seama toate riscurile. Dar o data ce te-ai urcat în tren,viata automat o sa ți se schimbe. Iar mie mi s-a schimbat radical. Si cu toate ca nu a fost ușor,ma bucur de cea mai frumoasa călătorie.”
-Doamne Dumnezeule...soptesc in urma gândurilor cu zambetul pe buze in vreme ce traversăm holul. E o nebunie!
Stefan chicoteste cand ma aude,iar cand ne oprim pe hol in fata cuierului,trag cojocelul pe mine,in timp ce el se imbraca cu geaca lui de imblanita din piele.
Cand dam sa ne incaltam,aud o usa cum se deschide și vad cu coada ochiului cum ma-sa iese din bucătărie.
-Asa repede mergeți la munca?intreaba mirata.
-Avem treaba in oras,raspunde Stefan,iar dupa ce trag fermoarul la cizme,ma indrept de spate si vad cum ne privește cu sprancenele ridicate.
-Ce treaba?intreaba curioasa.
-Mergem sa semnam actele la notar. Cumparam apartamentul lui Ervin,raspunde blondul meu degajat,iar ei ii cade fata cand aude.
„Am uitat sa specific ca nimeni din casa nu știe despre lucrul asta? Oops....mda...am uitat sa o fac,iar in momentul asta pot sa spun ca fata mamei lui este epica.”
-Vreti sa va mutati?intreaba ca trasnita cand isi revine în fire.
-Da. Decat sa ne certam,preferam sa ne mutam și sa ne vedem de ale noastre asa cum știm noi mai bine,raspunde soarele și din nou ii cade fata.
„Mda...ar trebui sa o întreb acum,cum sta treaba cu haia(aia) de la Moldova care vrea doar sa profite de baiatul ei? Cum este cu acea „curva" care il vrea doar din interes? Hmmm...oare ce mi-ar raspunde? Sincer,nu știu,dar se pare ca acea „curva" a reusit sa spulbere barierele,iar viata chiar are modul ei sublim de a-ti da una peste ochi atunci cand arunci cu rautati. Exact după plata si rasplata,nu? Și,ah Doamne cât de bine se simte cand vad ca nimeni nu scapa nepedepsit. De ce sa ma razbun eu si sa-mi incarc constiinta cu ea,cand totul in viata mai devreme sau mai târziu se plătește,nu? Pana la urma cu toții știm ca nimeni nu scapă nepedepsit,asa-i?”
-Dar...spune si inghite cu dificultate. Cum de ati reușit?
-Am facut impreuna un credit la banca,iar acum urmează sa semnam contractul,raspunde Stefan cu zambetul pe buze.
Ea se uita uimita cand la unul cand la celalalt si rad in sinea mea din cauza surprinderii ce i-o citesc in ochi.
-Asta e minunat! Felicitari!ne urmează dupa ce se aduna putin si forțează un zambet stramb.
-Multumim,chicotesc fericita.
„Na,fi-ti-ar cataua dracu! Data viitoare sa-ti inghiti naibii cuvintele si sa nu mai judeci. Mi-ai trantit o eticheta in frunte fără ca măcar sa ma cunoști și fara sa știi de ce sunt capabila sa fac. Acum sa vad cum dracu dregi busuiocul pe la lumea la care m-ai barfit,fiindca o curva nu se înhăma la asa ceva,nu? Plus ca o curva nu se duce sa stea 8 ore la program de fabrica si sa lucreze de sa-i sara capacele pentru cateva milioane. O curva nu trage cot la cot cu barbatul ca sa se ridice amandoi. Si ma bucur ca in clipa asta ii da rau de tot cu virgula,fiindca nu se astepta la o asemenea rasturnare de situație. Dar poate asa intelege si ea ca nu sunt o planta agățătoare si nici nu imi bat joc de copilul ei. Ca interesul meu nu este acela de a sta si a astepta sa mi se intinda lumea la picioare. Eu trag alături de el ca sa ne fie bine la amandoi. Fiindca eu caut sa fim fericiți și liniștiți. Plus ca n-am sa ma feresc niciodata de munca. Orice fel de munca la urma urmei. Prefer sa muncesc orice decat sa stau agățata de umerii bărbatului. Mi se pare mult mai rușinos sa stau asa cum sta ea,decat sa ma duc la o adică sa spal wc-uri sau sa dau cu matura pe strada. Prefer sa muncesc cinstit,decat sa fiu un parazit. Pentru ca eu chiar cred ca,munca este brățară de aur. Si ca oricine muncește,indiferent de ce poziție are la locul de munca,trebuie respectat. Nu contează ca esti director sau măturător de strada. Atat timp cat te duci la munca și nu stai la cersit,nu mergi la furat,ori nu dai in cap sau iti desfaci cracii pe centura,esti demn de stat la masa cu oricine. Fiindca esti curat. Iar dacă ești bine crescut,vorbești cu același respect atat cu patronul,cat si cu doamna de la curățenie. Pe mine bunica m-a învățat sa spun sarut-mana,doamnei ce ne facea curat pe casa scarii de la bloc,iar copii mai înstăriți din cartier râdeau de mine cand ma auzeau. De ce? Fiindca erau crescuți de niște ipocriți. De niște minti inguste ce n-au înțeles ca nu banii pe care ii ai în portofel te fac om,ci caracterul. Doamna aia prefera sa muncească,decat sa stea pe somaj sau pe umerii lui barbata-su. Dar ma rog...de unde sa ceri minte? Stiti vorba aia: cand n-ai de unde,nici Dumnezeu nu cere? Asa si cu mama lui Stefan. Mi-a trantit o eticheta in frunte pentru ca a fost mai ușor,decat sa stea putin sa gândească. Iar faptul ca m-a văzut ca pe o amenințare,a facut-o sa scoată tot ce era mai rău in ea. Dar asa cum am zis,în viata totul se plătește si ea in momentul de fata,o încasează foarte frumos.”
-Esti in regula,micuto?
Clipesc des cand aud vocea îngerului meu si incuviintez din cap imediat ce imi focusez privirea pe el.
-Hai sa mergem,imi cere si isi împletește degetele cu ale mele.
O lasam pe ma-sa in mijlocul holului si ii aruncam un „ceau" inainte sa iesim din casa,iar in vreme ce pasim pe trotuar,chicotesc si il privesc amuzata.
-I-a picat fata,spun si rânjește in coltul gurii.
-Am văzut.
-Ii cam da cu virgula vestea ce tocmai i-ai trantit-o pe nepusa masa,continui si ridica nepăsător din umeri.
-Actiunile ei au dus la aceasta rasturnare de situație. Sper sa învețe ceva din lecția asta,iar următoarea nora ce ii calca pragul sa nu mai aibă soarta ta. Fiindca una mai slaba de înger si-ar fi băgat picioarele si ar fi plecata de mult,spune oftând spre final.
-Asa-i...raspund si clatin din cap a legamite in timp ce ne indreptam spre casa lui Ervin. La cat m-a mâncat de cur si eu fi renunțat la tine dacă n-as fi avut capul bine pus pe umeri. Dar având în vedere ca am văzut o mulțime de situatii mai mult sau mai puțin fericite și de cate e in stare sa ducă un om in spate,am zis ca ceea ce traim noi,e pistol cu apa in comparație cu alții.
-Dar vezi tu micuto...cu toate ca ceea ce ai văzut sau ai trăit a fost greu de indurat,totuși a reusit sa te caleasca,in loc sa te pună la pământ. Aici e puterea de care îți spuneam ca o vad în tine. Esti o forță inimioara,spune si incep sa-mi musc emoționată buza de jos. Si esti mult mai mult decât poți concepe inca,dar eu le vad pe toate in tine,micuto. Știu ca esti un suflet ce poate sa ducă mult.
-Exact ca tine,raspund soptit.
-De aia esti inima mea,nu?intreaba si ochii mi se umplu de lacrimi.
-Multumesc,zic cu voce tremurand. Iti mulțumesc pentru ca datorita ție,scot la iveala tot ce zace inauntrul meu si imi place...imi place ca sunt capabila sa mut munții din loc. Iar cu tine alături de mine mi se parte totul foarte ușor.
Zambeste.
-Am sa fiu langa tine indiferent de ce ne iese în cale,micuto. Am sa lupt alături de tine pana la ultima mea bataie de inima.
„Si cum dracu sa nu plang cand eu simt ca ceea ce imi spune e doar adevărul gol,golut? Cum sa nu plang cand ingerul asta m-a ales pe mine,chiar daca nu sunt la fel de perfecta ca el? Cum sa nu o fac,cand el reprezinta incununarea a tot ceea ce imi doresc eu de la viata? Stiu si simt ca langa el drumul meu o sa fie plin de lumina,indiferent de cate greutăți ne-ar pune viata sa ducem în spate. Fiindca el e capabil nu doar sa mute munții din loc la fel ca mine,dar dacă ar fi nevoie stiu ca i-ar si rastura. Pentru ca asta este el. Omul ce merge înainte exact ca un tanc. Fiindca el crede cu desavarsire in forțele si-n puterile lui.”
 
*
 
Dupa ce semnam actele și plătim atat avansul cat si actele,luam cheile de la Ervin si incep sa ma bucur precum un copil mic in Ajung de Crăciun.
-Nu pot sa cred!!!!!tip de fericire și ma agat de gatul lui Stefan,apoi incep sa-l pup pe toata fata.
Chicoteste,dupa ma ridica in brate si se întoarce pe calcaie. Iesim din cabinetul notarului cu Ervin si soția lui pe urmele noastre,iar cand ajungem in parcare,ma lasa jos din brate si ne luam la revedere de la cei doi.
Le mulțumim si le uram toate cele bune,apoi fiecare isi vede de drum. Ei se urca în masina,iar noi o luam usor la pas spre fabrica. Pentru ca am venit cu mașina lor,dar încă suntem în grafic,asa ca nu trebuie sa ne grăbim ca sa ajungem la munca.
Pe drum ne oprim si la o gheretă ce face hot-dog si ne luam câte unul,apoi ne continuam drumul si ma uit la soarele meu de parca nu mi-ar veni a crede ca tot ceea ce am ajuns sa trăim,e chiar adevărat.
-Imi vine sa-l sun pe Andras si sa-l trezesc din somn ca sa-i spun cât sunt de fericita!mai ca nu strig in gura mea,iar blondul rade usor in barba.
-Las ca ii spui diseară la schimbul de ture,zice si ma lipeste mai cu putere de trupul lui.
-Abia aștept sa-i spun! Ah! Si Zarei! Nebuna aia cu siguranta sta cu sufletul la gura acum.
Chicoteste.
-Eu in schimb abia aștept sa ne mutam,inimioara.
-Aia sa nu mai zic!ridic tonul din cauza entuziasmului si din nou ma priveste cu drag.
-Ma bucur atat de mult cand iti vad ochii ca stralucesc,spune si ma topesc la pieptul său cand dulceata din cuvintele lui pătrund din nou pana in adâncurile ființei mele.
-Datorita ție o fac,murmur pe un ton incarcat.
Verdele albastrui scanteiaza cand ma aude,iar buzele mi se curbeaza intr-un zambet larg.
„Habar n-am cui trebuie sa mulțumesc pentru ceea ce am ajuns sa trăiesc,dar un lucru e sigur. Dacă Andras n-ar fi fost trimis în viata mea si eu n-as fi avut curajul de a ma smulge din Iad,nu as fi dat în vecii vecilor de acest inger. Cu toate ca mi-a fost frica atunci sa fac primul pas,dorinta de schimbare a ars mult prea puternic în mine și am fost in stare sa risc. Si bine am făcut,pentru ca am ajuns sa fiu mai bine decât mi-am inchipuit vreodata. Iar acum pot sa spun ca in viata chiar n-ai cum sa reusesti,daca nu schimbi macazul. Dacă nu o iei putin pe aratura sau daca nu te urci in tren atunci cand el te așteaptă în gara. Viata iti oferă sanse si e de datorita ta sa hotărăști cărora sa le dai credit. Alegerile toate iti aparțin. Destinul il ții în maini. Trebuie doar sa fii asumat si sa iei decizii atunci cand viata te aduce la o răscruce de drumuri. Trebuie sa risti chiar daca șansele sunt egale in a da de bine sau de rau. Dar indiferent peste ce ajungi sa dai,poți oricând sa iti schimbi din nou viata. Nu trebuie sa stai în nici un Iad. La un moment dat,tot ai sa fii bine. Fiindca totul sta in mainile tale,in gândirea ta,in puterea ta si in hotararile tale. E adevărat ca trebuie sa ai si putin noroc ca totul sa mearga mai ușor,iar eu se pare ca fac parte dintre cei norocoși. Si nu stiu de ce?Poate ca sufletul ma recomanda. Poate ca datorita lui mi s-a pus o stea în frunte sau poate norocul chiar ti-l faci cu mana ta. Habar nu am,dar dacă ar fi sa mai trec de un milion de ori prin viata asta,as lua aceleași decizii. N-as schimba cu absolut nimic destinul. As indura Iadul din nou si din nou. De ce? Fiindca dupa ploi,mereu apare soarele. Iar al meu chiar s-a materializat sub forma unui om,ce in ochii mei e un inger pe pamant. Unul ce are sufletul bun,forta unui tanc si cu un caracter de fier.”