De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 57

Ale:
In urma cu 12 ani...

„Cum nu se poate stinge focul cu foc si nici usca apa cu apa,asa nu se poate inlatura răutatea cu rautate,zicea Lev Tolstoi si ii dau dreptate. In situația în care ne aflam noi,cea mai favorabila varianta e aia de a pleca în liniște. Pentru ca se zice ca bunatatea,e cea mai dureroasa atunci cand se răspunde cu ea la rau,iar linistea e cea mai asurzitoare cand e lăsată sa isi faca treaba cu oamenii ce sunt un vacarm pe dinauntru."
Strang o bluza intre degete in vreme ce inchid ochii,iar in urma gândurilor din capul meu,chipul bunicii mi se conturează perfect in spatele pleoapelor închise.
„De asta ai putut sa înduri Iadul ce l-ai trait langa diavolul ce ti-a facut viata un chin. Chiar daca n-ai avut unde sa pleci,te-ai cufundat in liniste. Despre asta era vorba cand imi spuneai ca raul nu te poate atinge daca nu-l lasi sa o faca. Ai preferat sa taci și sa înduri,ca sufletul sa iti ramana pur. Daca răspundeai la rau cu rau,păcatul lui umbrea automat sufletul tău. Doamne Dumnezeule! De unde ai avut atata putere,bunico? Mie îmi e greu sa indur rautatea ce acum roieste in jurul meu,d-apoi sa stau ani de zile în ea? Fereasca Sfântul,bunico! Tu nu ai fost om! Tu ai fost un martir!"
Clatin din cap la limita puterilor,apoi deschid larg ochii si continui sa pun în saci,hainele mele si ale ingerului din dulap.
-Da?raspund cand se fac auzite cateva batai ușoare in usa.
Intorc privirea imediat ce se deschide și il vad pe Gabi in prag. Blondul cu ochi de un verde căprui se uita la mine cu o fata transfigurata din cauza supărării.
-Pot sa intru?intreaba si incuviintez din cap.
-Daca vrei sa vorbești cu Stefan,sa știi ca o sa se întoarcă curând. S-a dus sa vorbească cu nu știu ce vecin care sa vina sa ne ajute cu mutatul.
-Voiam sa vorbesc cu amandoi,sopteste cu glas spart,iar cand intra in camera,paseste spre pat si se așază pe marginea lui.
Ma uit la copilul ce mâine poimâine se transforma în barbat,fiindca mai are foarte putin pana o sa-si serbeze majoratul si ma întreb cum dracu de a putut sa se nasca asemenea suflete bune,din doi parinti a naibii de rai?
"Hmmmm...se pare ca atat in cazul lor,cat si in a meu,vorba: ce se naște din pisica,soareci mănâncă,nu e valabila."
-Sa știi ca nu i-am cerut nici o data sa imi faca propriul meu dormitor,spune dupa ce isi drege de cateva ori glasul.
„Ma gândesc ca nu i-a cerut. Asta a fost o mutare strategica din partea lu tat-su ca sa ne facă pe noi sa cădem la picioarele lui. Insa...surpriza! Socoteala de acasa nu se potrivește cu cea din targ. A mizat el pe faptul ca in acel apartament nu exista nimic. Nici mobila și nici caldura. Dar el nu a luat în calcul faptul ca eu pot sa fiu și a dracului. Daca m-am abținut sa nu comentez cat am stat la ei în casa și mereu am cautat sa ma retrag decat sa pun paie pe foc ca sa încing spiritele,el chiar s-a gândit ca sunt vreo proasta,hm? Ei bine,nu sunt. Iar dacă am fost eu în stare sa plec de la Moldova fără sa știu încotro am sa ajung și cum am sa ma descurc,acum e floare la ureche pentru mine. Atat timp cat am reușit sa ne luam ceva al nostru,chiar nu ma interesează și daca ar fi sa dorm pe jos. Prefer sa plecam cat mai repede de aici,decat sa le mai indur atat lui cat si lu nevasta-sa arfele de vedeta."
-Stai linistit. Suntem în regula,il asigur imediat ce ies din ganduri. Pana la urma tot trebuia sa ne mutam. Daca nu era astazi,era luna viitoare,dar tot plecam intr-o zi.
Ofteaza si ma priveste cu parere de rau.
-Habar nu am de ce dracu te vad ca pe o inamica,dar te rog nu ma pune în aceeași oala cu ei,imi cere si incuviintez pe tăcute din cap.
„N-am sa o fac. Ce am de împărțit cu a lui,tine strict de mine si de ei. N-am nici o treaba cu frații lui si nici cu Stefan. Nu am pus niciodată lucrul asta pe umerii blondului cu ochi verzi albastrui. De asta mereu am preferat sa-mi tin gura,decat sa dau amploare raului cand ma-sa la abătut asupra mea. Ca o mai injuram printre dinti cand ajungeam in dormitor si era ingerul de fata,asta-i partea a doua. Dar niciodată nu l-am ațațat ca sa mearga si sa faca scandal. Ea a fost singura ce a cautat mereu cearta. A existat momente când într-adevăr a răbufnit si Stefan,dar cred ca lucrurile astea sunt inevitabile. Pana la urma cata răbdare sa ai? Ajungi sa te saturi cand auzi aceeași placa stricata in fiecare zi."
-Si nici pe Florin sau Daniel sa nu-i bagi în aceeași oala,ma aduce vocea lui in simturi si imi focusez privirea pe chipul lui. Nici ei nu au știut despre asta. Toți ne-am trezit astazi cu vestea asta picata ca din cer pe capul nostru si atat eu cat si Florin am încercat sa-i spunem ca nu ne deranjează faptul ca dormim impreuna. Ar fi fost culmea sa o faca,nu? Pentru ca împărțim patul de cand suntem mici,dar ma rog...ofteaza si ridica neputincios din umeri. Daca lui ii convine sa ne bage pe noi la înaintare,n-are decât. Eu am sa-i spun lui Stefan ca nu am avut nimic de-a face cu asta.
-E conștient si el de lucrul asta,Gabi. E la mintea cocosului ca altele au fost interesele aici,dar stai liniștit. Nici eu si nici Stefan nu avem treaba cu voi,il asigur si rasufla usurat.
Zambesc in coltul gurii,dupa pun sacul cat mai aproape de mine inainte sa ma intind dupa randul cel mai de sus de haine și trag de o bluza,apoi toate cad la picioarele mele.
-Doamne ce mica esti,chicoteste blondul si vine langa mine.
Deși nu are nici macar 18 ani,e mai înalt cu un cap decat mine,asa ca, intinde lejer o mana ca sa tragă si randul din spate de haine de pe același raft,apoi le scoate cu grija și le pune în sac.
-La ce sa te mai ajut?intreaba si deschid celelalte doua uși de la dulap.
-Sa împachetez mormanul asta de camasi,raspund si incepe sa scoată imediat cămășile de pe umerase.
Treaba merge repede cu ajutorul lui,iar pana sa vina Stefan,deja sunt cu toate hainele puse în saci si cu jumatate de comoda debarasata de lucruri.
-In jumatate de ora vine Atilla cu remorca,ma anunta ingerul de cum intra in camera si se uita întrebător la Gabi cand il găsește în dormitor.
-Ce faci,micule?il intreaba,iar ochii lui Gabi vad cum se umezesc instant.
Isi inclesteaza maxilarul si scrasneste din dinți doar ca sa oprească lacrimile ce vor sa-i curga pe obraji. Stefan ofteaza cand il vede cât este de necajit,apoi rupe distanta dintre el și fratele lui cel mai mic,dupa ii îmbrățișează strans umerii si il lipeste de pieptul lui.
-N-am nici o treaba cu tot căcatul asta,spune Gabi si ciuda i se simte în glas.
-Stiu,raspunde Stefan,iar dupa ce il mai tine cateva secunde lipit de pieptul lui,ii prinde capul in maini si il priveste in ochi.
-Nu vreau sa pleci. Adică...nu asa pe nepusa masa,continua micutul blond si vad lacrimile cum ii curg pe obraji.
Ma înțeapă ochii cand durerea din vocea lui patrunde in mine si simt cum mi se rupe pieptul din cauza ei.
„Pacat...mare păcat. Din cauza unor oameni orgolioși,suferă cei din jurul lor."
-O sa ne descurcam,ii spune Stefan pe un ton linistit si ii zambeste in coltul gurii.
Gabi ofteaza din toti rărunchii,apoi clatina a lehamite din cap imediat ce ingerul meu il eliberează din prinsoarea degetelor lui.
-Cu ce sa te ajut,inimioara?intreaba cand isi tinteste ochii verzi albastrui pe mine.
-Mi-ar trebui cateva cutii sa iti pun parfumurile si ce mai avem prin comoda. De le pun in saci sau in plase,cred ca o sa le facem zop.
-Merg sa vad daca găsesc ceva prin pod,spune si se întoarce pe calcaie.
-Hai ca vin cu tine,replica Gabi in vreme ce il urmează pe frate-su precum o umbra.
Ies amandoi din camera si inspir adanc,apoi ma ridic de pe jos si incep sa scot tot ce este prin noptierele de la pat.
-Da?spun cand din nou bate cineva la ușă.
Intorc capul înainte sa se deschidă si chicotesc cand il vad pe Daniel alături de Florin.
-Am crezut ca Stefan s-a întors,zice Daniel putin debusolat cand ma vede singura in camera.
-S-a întors,doar ca e cu Gabi prin pod sa caute niște cutii,raspund,iar ei amandoi pasesc peste prag si intra in camera. Ce s-a intamplat?intreb si se uita unul la celalalt,apoi trag aer adanc in piept si vorbesc in acelasi timp cand il eliberează printre buze.
-Nu e vina noastră!
Desi situația e de tot căcatul,pe mine ma umfla rasul.
„Dumnezeule! Asa ceva? Mi se pare incredibil cum frații se tin aproape unii pe ceilalti,in vreme ce părinții lor ii dau celui mare in cap."
-Stiu...soptesc si ii privesc cu drag.
Imi mut ochii de pe ei imediat ce usa se deschide,iar Stefan intra in camera ținând in maini cateva cutii ce au pe ele panze de păianjen,in vreme ce Gabi are doar una,dar pare sa aibă deja ceva inauntrul ei.
-Zi-mi te rog ca nu exista vreo arătare prin ele,ii cer si rade in barba.
-Nu exista,inimioara. Dar nu mai stau acum sa ti le curat,raspunde,apoi le pune la picioarele mele si ii privește pe cei doi cu o fata amuzata.
-Ce faceți? Ați venit sa dați o mana de ajutor?vrea sa stie,iar Daniel isi strange buzele intr-o linie subțire,in timp ce Florin il priveste nervos.
Insa nu e nervos pe Stefan,ci pe situația în care ne aflam.
-Daca vrei iti dam,dar noi am venit sa iti spune ca habar nu am avut de ce dracu voia sa faca. Tot astăzi am aflat și noi,raspunde Florin,iar Stefan chicoteste.
-Stiu...doar nu credeți ca m-am născut ieri,nu?raspunde cu o intrebare. Dar dacă toți sunteți aici,chiar ne-ar prinde bine o mana de ajutor,continua,iar frații lui se mobilizează imediat. Gabi mergi sa aduci niște celofan din pod?intreaba ingerul,iar blondul lasa cutia ce o tine în maini,undeva in apropierea mea,dupa o taie din camera.
-Si noi ce facem?intreaba Daniel,in vreme ce eu imi arunca un ochi sa vad ce naiba se afla in cutia respectiva.
„Carti? Hmm...ia sa vedem ce carti are soarele."
-Hai sa vedem cum dracu împărțim dulapul asta pe bucăți ca n-am cum rahat sa-l bag in apartament,raspunde Stefan si scoate din sertarul de la birou cateva scule,in timp ce eu incep sa ridic primul rand de carti din cutia cu pricina.
Dante Alighieri. Shakespeare. Lev Tolstoi. Iar la Tolstoi numar tot atâtea volume ca la Shakespeare. Adică 11,apoi vad ca are cateva carti scrise si de Sidney Sheldon,plus cateva despre cum funcționează mintea umana.
-De unde ai tu edițiile astea?intreb si ridic un volum de a lui Tolstoi si unul de-a lui Shakespeare.
-De la anticariat,raspunde imediat ce imi arunca o privire.
„Wow! Am uitat de anticariat. Cand eram micuta,tata ma lua cu el atunci când mergea sa isi cumpere carti. Imi aduc aminte ca pe timp de vara,anticariatul se făcea in centru Iașului. In fiecare duminica,oamenii se adunau pe bulevardul Stefan fiindca era mereu inchis pentru masini si isi intindeau paturile pe strada ca sa-si vândă cărțile vechi. Si tin minte ca pe atunci erau foarte scumpe,fiindca imi amintesc ca tata nu-si putea cumpăra decat vreo 3 pe luna. La fel și mama."
Il masor pe Stefan din cap pana in picioare in vreme ce se apuca cu frații lui sa demonteze dulapul corp cu corp si ma întreb oare cât de mult a contribuit la dezvoltarea lui astfel de carti. Fiindca fac parte din sfere total diferite fata de ce citesc eu.
„Hmmm...i-a uite cum aflu lucruri noi despre soarele meu. Nu stiu unde a ținut cărțile astea pana acum,dar sunt curioasa sa vad ce are de zis Dante. Fiindca am auzit despre acest scriitor,dar niciodată n-am pus mana pe o carte scrisa de el. In schimb la Shakespeare,am citit una dintre sonate si Hamlet. Unchiul Lev are turbat dupa scriitorul asta. Iar de la Tolstoi am citit doar,război si pace. Matusa Anya avea mult carti de la acest autor. Tot de la ea am citit,crima si pedeapsa a lui Feodor Dostoievski,pentru ca ii plăceau foarte mult autorii rusi. Iar de la Sheldon,n-am citit nimic,desi tata avea multe carti de la acest autor,insa cărțile erau majoritatea polițiste si nu m-au atras absolut deloc. Nu e stilul meu."
Ma intorc pe calcaie imediat ce asez cărțile la loc în cutie si ma apuc sa strang lenjeria de pe pat. Bag atat pernele cat si cearșaful in saci,dupa ma chinui putin cu plapuma si cu o pilota groasa ce mi-o scoate Stefan din lada de la pat. Insa intr-un final le dau gata pe toate.
Apoi ma pun sa scot sacii rand pe rand pe hol pana cand ei pun celofan pe saltea,dupa arunc intr-o punga periutele noastre de dinți și pasta,iar in alta,samponul,gelul de dus și balsamul meu de par.
Cand suntem gata,tipul cu remorca vine si ii ajuta pe băieți ca sa incarce mobila,dupa toti trantim sacii prin remorca,dupa punem si cateva sacose cu lucruri mai fragile pe bancheta din spate a mașinii.
-Unde iti sunt cheile?il intreb pe Stefan si ma prinde de mana cand vreau sa merg spre masina lui.
-Le-am lăsat pe masuta din hol,raspunde si incuviintez din cap.
-Ok. Merg sa le aduc,zic si dau sa plec de langa el,dar ma oprește în loc.
-Nu,spune si ma incrunt.
-Pai e mai ușor sa mergem toți cu mașina ta,decat sa ne urcam in a lui Atilla,iar frații tai sa vina pe jos pana la bloc ca sa ne ajute sa despachetam.
Chicoteste pe un ton sec cand ma aude și ma incrunt vizibil la el.
-Nu am nevoie de masina,inimioara. Cand am cumparat-o,ei mi-au dat jumatate din bani si cu toate ca doar eu am băgat dupa in ea la fiecare inspectie tehnica,nu o vreau. N-am nevoie,replica pe un ton dur.
-Ok...raspund si imi împletesc degetele cu ale lui. Atunci hai sa mergem,il indemn si imi asez mai bine geanta pe umar,apoi ii fac semn sa se miște din loc.
-Noi mergem cu mașina,ei vin pe jos,spune si face semn spre frații lui.
Toti trei cand il aud se pun în miscare si trec pe langa noi,apoi se pierd în întuneric cand trec pe trotuarul de pe cealaltă parte a străzii.
-Hai micuto,imi cere si ma trage după el.
Urc pe bancheta din spate fara sa mai scot un cuvant si el pe scaunul din dreapta,iar șoferul ce e cam de aceeași varsta cu Stefan,sau poate cu vreo doi ani mai mare,pornește motorul si pleacă usor de pe loc.
Nu durează mult pana sa ajungem la bloc,iar pana cand blondul meu si prietenul lui fumează cate o tigara,apar și frații lui.
Din nou ne organizam și începem sa mutam pe caprarii toate lucrurile.
Eu duc sacii cu haine in dormitorul mic si le las în mijlocul lui,iar băieții pun mobila in cel mare și biroul in bucatarie fiindca nu mai are cum sa-l tina în camera pentru ca nu e la fel de spatioasa ca cea din casa părinților lui. Calculatorul si televizorul le duce Florin pe rand în sufragerie si le lasa intr-un colt unde sa nu încurce pe nimeni,iar salteaua o lasa Daniel impreuna cu Stefan lipita de peretele din hol,in vreme ce Gabi duce cutia de carti tot in dormitorul mic.
Cand toate lucrurile sunt aduse în apartament,blondul meu vrea sa ii dea bani lui Atilla fiindca l-a ajutat,dar brunetul nici nu vrea sa audă de asa ceva.
Ii cere in schimb sa-l sune dacă mai are nevoie de ajutor,apoi pleacă si rămânem doar noi 5 in apartament.
-De unde naiba începem soare?intreb si chicotesc nervos cand vad harmalaia din casa.
-Habar n-am de unde naiba sa începem si unde sa terminam,raspunde si întoarce privirea spre frații lui. Mulțam fain de ajutor,continua si intinde mana dreapta spre ei.
-Doar nu ne trimiți acasă,nu?plescaie din buze Daniel si il lovește peste mana. Fiindca nu plecam,continua fara sa-l lase pe Stefan sa răspundă.
Blondul isi retrage mana si se uita la ei cu o spranceana ridicata.
-Ramanem ca sa va ajutam la varuit,spune Florin,iar Gabi imi face cu ochiul.
-Si tu vrei sa ramai?il intreb,iar el incuviinteaza din cap.
-Da. Sunt in vacanta,asa ca,raman si eu aici.
Zambesc in coltul gurii și ma mut privirea pe Stefan.
-Deci?il intreb surazand. De unde începem sefu?
Clatina amuzat din cap imediat ce ma aude,apoi ma prinde de încheietura mainii si ma trage spre el. Ma lipeste de trupul lui,iar cu mana libera imi prinde obrazul drept in palma.
-Te iubesc,nebuno,spune si zambesc larg.
-Cel mai mult si cel mai tare,raspund pe un ton cantat.
„Desi ceea ce traim zici ca e desprins dintr-un film prost,lucrul asta nu o sa ma impiedice sa zambesc,sa rad si sa glumesc. Atat timp cat il am pe el langa mine,știu ca o sa fie totul bine. Asa ca? De ce sa ne amărâm mai tare situația decat este deja? Lasa...sa fie altii triști. Eu zic ca noi sa fim sănătoși,pentru ca intr-un final o sa le dam de cap la toate."