De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 58

Ale:
In urma cu 12 ani...

Oftez zgomotos in timp ce ma spal pe mâini și ma privesc in oglinda.
Arat ca un zombi,dar având în vedere ca am peste 30 de ore nedormite,nu ma mira faptul ca ochii imi sunt băgați în fundul capului,iar oboseala mi se citește clar pe chip.
Mai sunt 2 ore pana cand programul se termina,iar eu abia mai dau randament la lucru. Noroc ca mi-a intrat in instinct sa bag firele in masina,altfel trebuia sa ma chiorasc de fiecare data cand trebuia sa o fac.
Ma clătesc cu apa rece pe fata dupa ce termin sa ma spal pe mâini și inspir adanc.
„Hai ca mai sunt doua ore,Ale! Ce-a fost mai greu a trecut!"
Ma încurajez singura in gand,iar dupa ce inchid robinetul,ma întorc pe calcaie si ies din baie. Cu mișcări mecanice intru in producție și clipesc de cateva ori din cauza luminii albe ce ma deranjează rau de tot la ochi. Simt retina cum ma arde datorita neoanelor ce ard în toată fabrica si incep sa-mi frec de cateva ori fata cu palmele ca sa-mi revin cat de cat.
Ca sa mai lalai putin drumul nu o iau direct printre benzi ca sa ajung mai repede la masina mea,ci prefer sa le inconjor. Asa ca fac stanga si merg pe tronsonul marcat cu banda fosforescenta.
De unde ma aflu acum vad pana la intrarea in sectorul BMW si încetinesc mai mult pasul cand il observ printre stenderele de fire pe blondul meu cum vine expres spre mine.
Ma opresc cand ajung in coltul firmei si il aștept. O fac exact lângă tonomatele de cafea,iar cand ingerul ajunge in fata mea,isi trece un brat in jurul taliei mele si imi inhata gura in vreme ce ma lipeste de pieptul lui.
-Bei o ciocolata calda?sopteste printre săruturi si chicotesc.
-Stefan...soptesc si imi arunc un ochi peste umarul lui. Astea deja m-au luat în vizor. Nu e pauza,iar eu stau si ma pup cu tine prin fabrica.
Rade usor in barba cand ma aude.
-Asa...si? Unde-i problema?intreaba si continua sa-si tina bratul strans in jurul taliei mele,in vreme ce cealalta mana si-o baga in buzunarul de la blugi și scoate cativa mărunți.
-Pai o sa ma pupe din nou in cur,raspund pe un ton jos si imi trântește o privire amuzata.
-Nu o sa te pupe,micuto,mi-o intoarce cu zambetul pe buze si imi dau ochii peste cap.
-Ei nu...mormai si vad cateva scantei jucăușe cum incep sa arda in ochii lui verzi albastrui.
-Bine...iar dacă o s-o facă,nu vad unde e problema,inimioara?spune in timp ce imi i-a ciocolata calda atunci cand e gata,apoi apasa pe butonul de espresso si continua. Pana la urma,iesi la cafea cu barbata-tu.
Rad cand il aud,dar nu e rasul meu.
„Stiu si eu asta,dar lumea si asa ma pupa in cur fără sa fac nimic,daca le mai si dau motive,n-am sa mai scap in veci de gura lor."
-Hai nu iti mai bate capul,micuto. Lasa lumea sa vorbească. Ti-am mai zis,cănii latră,ursul merge,nu?
-Aha...soptesc,fiindca într-adevăr nu e prima data cand imi spune lucrul asta si inspir adanc,dupa il urmez afara,intr-un alt spațiu amenajat pentru fumat.
Unul mai mare decât cel ce se afla in partea noastră de sector,dar și aici sunt mese din lemn cu băncuțe,iar locul se afla tot intre clădiri si e acoperit cu o prelată.
Ne punem la una dintre cele 10 mese lungi și ma lipesc de el fiindca afara e un frig de crapa pietrele.
-Nu răspunzi?intreb cand telefonul ii suna in buzunar si prind paharul intre degete,apoi suflu in ciocolata calda.
-E Livia si poate sa mai aștepte,spune in vreme ce isi scoate o tigara din pachet.
-Auzi?intreb,dar nu-l las sa răspundă și continui. Umbla vorba ca dupa sărbători vine mult de munca,e adevărat?intreb si duc paharul la gura,apoi sorb din lichidul fierbinte.
-Da. Din câte am văzut eu pe programa de anul viitor,o sa vina comenzi in care seriile sa aibă peste 80000 de fire. Ceea ce e foarte mult. De obicei intra in fiecare zi în jur de 35000 pe serie si le impart in asa fel încât sa ajungă la toate schimburile,raspunde in vreme ce eliberează fumul printre buze.
-Asta e super!exclam incantata. Cu cât mai mult de munca,cu atat mai bine,nu?
Imi face cu ochiul,dupa isi trece mana in care nu tine tigara pe dupa gatul meu si ma trage mai mult spre pieptul lui.
-Da. E un lucru bun,raspunde cu nasul băgat în parul meu. O sa se dea drumul la suplimentare,iar noua o sa ne prindă numai bine.
„Adevarat. Chiar avem nevoie de bani. De mulți bani ca să le putem face pe toate,fiindca nu e ușor sa o iei de la 0. Dar nici nu am sa ma plâng. Daca e sa tragem,macar știm pentru ce. Si ca tot veni vorba de bani si casa..."
-Au plecat băieții de la noi de la apartament?pun întrebarea in urma gândurilor din capul meu si mai beau o gura de ciocolata calda.
-Nu. L-am sunat pe Daniel acum vreo 20 de minute si spunea ca mai au putin pana dau peste tot a doua mana de var,dupa se pun sa faca curățenie.
Ridic sprancenele in semn de surprindere cand il aud.
-Nu trebuie sa faca curat,soare! Spune-le ca facem noi cand ajungem.
-Cica deja au cumpărat soluții,matura,galeata si mop ca sa se apuce de treaba,replica degajat si imi cade fata.
-Astia sunt nebuni!exclam uimita.
Chicoteste.
-Serios vorbesc!continui si il ghiontesc usor intre coaste. Nu trebuie sa faca ei curat sau sa dea bani pe lucruri ce trebuie sa le curățat noi. Oricum au facut mai mult decât trebuia. Ajutorul lor chiar ne-a prins bine,spun si incuviinteaza usor din cap.
-Asa este,dar n-am cum sa le spun sa inceteze. Știu de ce o fac. Pana la urma am contribuit la creșterea lor intr-un fel sau altul,iar ei se simt datori,desi eu n-am deschis niciodata subiectul asta cu nici unul de-al casei.
Il privesc cu putina tristețe in ochi,fiindca pot doar sa-mi imaginez cât de greu a fost bolovanul ce l-a purtat pe umeri atatia ani. Pana la urma era un copil cand a fost nevoit sa mearga la munca ca ai lui sa aibă mai multe de pus pe masa. In loc sa se ducă mama lui,s-a dus el. Si nu cred ca a fost ușor pentru un pusti de 14 ani sa incarce si sa descarce materiale de construcții sau sa care lemne in spate pe la pădure.
„Vai si amar...in cele mai multe cazuri în viata asta,nimic din ce se întâmplă nu e corect. Si de obicei cei ce nu merita sunt puși la încercări."
Oftez subtil printre buze in urma gândurilor,apoi intind capul si il sarut apasat pe un obraz.
-Si cu toate ca nu ti-a fost ușor,nu le-ai scos ochii alor tai nici cand aveai motiv sa o faci,soptesc si ridica usor din umeri.
-Nu am de ce sa o fac. A fost alegerea mea. Nu ei m-au trimis la munca,am mers singur,inimioara.
„Asa este,dar nu a mers ca sa-si tina banii in buzunar. Tot la ei au ajuns."
Il privesc in tăcere si ma întreb in gand,cum de poate sa existe atat de multa putere intr-un om? Sau atat de multa bunatate? Ori răbdare? Mi se pare ireal cum reușește sa nu-si piardă cumpătul indiferent de situațiile dificile in care il pune soarta. Cum a fost si ieri seara cand tat-su ne-a scos afara din casa. Chiar daca il lasam sa deschidă gura,știu ca nu i-ar fi scos ochii pentru faptul ca s-a sacrificat atatia ani pentru ei,dar cu siguranță i-ar fi spus vreo doua ce astazi mai mult ca sigur le-ar fi regretat. Fiindca nu e genul lui sa arunce cu rautati,nici macar atunci cand situația ii permite.
"El e un inger,iar îngerii nu fac rau. Prefera sa le fie lor greu,decat sa le plătească oamenilor cu aceeași moneda."
-Azi după ce terminam programul,mergem sa ne uitam de o aeroterma,spune,iar vocea lui calma ma aduce usor,usor în simturi.
-Dar decat sa umblam prin oraș,nu mai bine ne uitam la magazinul ala de electrocasnice din comuna?intreb si clatina din cap.
-Sunt mult mai scumpe decât cele din oraș.
-Cat pot fi de scumpe?intreb taraganat. Doar nu-si pun adaos de 100% profit,nu?
-Pe aproape,chicoteste si imi dau ochii peste cap,fiindca imi e greu sa cred faptul ca cineva chiar ar jecmăni pe fata niște oameni.
-N-am chef sa raman in oras,soare...ma vait si inspira adanc. Hai sa mergem sa ne uitam acolo,ii cer si ofteaza lung.
-Treaba ta,dar sa nu zici ca nu te-am avertizat.
Incuviintez din cap,iar dupa ce isi termina a doua tigara de fumat,bag paharul meu de unica folosinta in a lui si ne ridicam de la masa. Ma îmbrățișează pe la spate,iar dupa arunc paharele la coșul de gunoi,ma întoarce in bratele lui si ma saruta apasat pe gura.
-Mai reziști?intreaba si imi cercetează chipul cu ochii lui superbi.
-Da,raspund si zambesc in coltul gurii ca sa-l linistesc. Sunt bine,continui,iar el imi prinde obrajii in palme si ma mangaie usor,dupa isi lipeste buzele de fruntea mea si dupa ce ma pupa,ne prindem de mana si intram in fabrica.
Ma conduce pana la masina mea si vad cum toti pe langa care trecem ne arunca priviri pe furis.
-Oamenii ăștia sunt futere!pufnesc incet. În loc sa-si vada de treaba lor,stau și se uita dupa altii.
-Pai altfel ce ar mai avea si ei de discutat,inimioara?intreaba amuzat. Doar nu vrei sa povestească despre viata lor,nu? Cum sa zică despre parul din ochiul lor,cand pot sa vorbească despre paiul din ochiul meu sau al tău,ori a altuia.
„Vai si amar...eu nu ii înțeleg. Pe mine nu ma interesează de nimeni. Le am eu pe ale mele,de ce dracu mi-as mai bate capul si cu alții?"