Negru, ceață... Aceste două sunt singurele două lucruri pe care le pot vedea. Cu greu reușesc să disting chipurile din jurul meu.
Dintr-o dată aud un ţipăt : "Marenia trăiește! Mulțumim doamne! ". O femeie tânără vine la mine și mă întreabă:
-Îți amintești cum ai ajuns aici?
-Nu. Singurul lucru pe care mi-l amintesc perfect este acest citat:"Nimeni nu e cine pare. Sa nu ai încredere în nimeni.NICIODATA!!"pe care l-am citit înainte să mă trezesc aici. Dar totuși, tu cine ești?
-Foarte bine. Nu contează cine sunt. Contează că nu sunt cine par. *și îi apăru un zâmbet malefic dar plin de căldură pe faţă*.
Aa! Am uitat sa ma prezint :sunt Marenia, o fată normala*sau așa credeam*, de 16 ani, sunt clasa a x a E.Acum plec spre casa din acel spital al infernului.
Acea creatură m-a pus rău pe gânduri, jur! Îmi este frica că ar putea fi la mine acasă așteptându-mă cu un cuțit în mână. Și da. Locuiesc singură deoarece ai mei au murit acum 3 ani,din cauze necunoscute.
Am ajuns acasă mi-am luat un covrig de la magazinul de vis-a-vis, ca sa mănânc și eu ceva. După ce am mâncat, m-am pus în pat și am adormit.
*În vis*
* -Bună, Anmeea!
-Cine ești? Cine e Anmea?
-Eu sunt păzitoarea sufletului tău. Anmeea este numele tău pur. Sufletul tău este un suflet demonic pur și regal.
-CE?! EXPLICĂ-MI ACUM!
-Shh! Nu striga! S-ar putea sa ne audă gladiatorii dinastiei inferioare. Tu ai fost trimisă cu un scop! Ca sa reușești să convingi sufletele îngerești pure ca noi nu suntem ca și Lucifer .
-Și cum o sa îmi dau eu seama de asta? Adică gen cum o sa îmi dau seama care sunt suflete îngerești pure?
-O sa îti las o carte numită "Dinastia sufletelor" într-un loc pe care îl știi doar tu. Noi o sa ne mai vedem Anmeea. Sa nu dezvălui nimănui adevăratul tău nume și cine ești cu adevărat!
-Dar...*
Nu mai apucasem sa zic nimic deoarece acea ființă supranaturala a dispărut. Nici măcar nu știam cine era...
Hei :*:*. Sper ca e bun acest capitol. E primul meu capitol și prima mea carte pe acest site. :*:*
