De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 66

Ale:
In urma cu 11 ani...
 
-Ce e cu tine,inimioara?ma intreaba de cum iesim din fabrica si ma strange la pieptul lui.
-Imi fac tot felul de filme în cap,raspund cu glas gatuit si cu inima stransa in piept.
-Nu mai gândi atat,micuto...doar lasa lucrurile sa curgă de la sine,imi cere si inspir adanc.
-Usor de zic,mormai,iar bratul lui se strange mai tare in jurul taliei mele.
-O sa fie bine,ma încurajează si l-as crede daca alta ar fi situația,dar având în vedere ca in maxim doua ore trebuie sa ajungă ai mei,nu știu ce sa zic.
„Dacă nu i-as cunoște atat de bine,poate nu mi-as face atâtea griji,dar cand eu știu ce le poate pielea,imi e greu sa cred ca totul chiar o sa fie bine. N-are cum sa fie. Lor nu le place lucrul asta. Ei mereu sunt in căutare de cearta. Daca nu e scandal,nu se simt bine.”
Oftez zgomotos in urma gândurilor,apoi ma trantesc pe un scaun cand urcam in autobuzul de la firma și privesc in gol pe geam. Il simt cum se pune pe scaunul de langa mine si ma prinde strans de o mana,dar nu intorc capul spre el. Continui sa ma uit în gol si sa ma rog in gand ca sa nu ma pierd cu firea in week-end-ul asta.
„Habar n-am cum am sa reactionez cand am sa-i vad si nici cum o sa fie pentru ca timp de doua zile am sa stau din nou sub același acoperiș cu ei,dar cu siguranță daca ea n-o sa-si tina gura am sa fac urat rau.”
Ma pierd prin ganduri pe tot parcursul distantei dintre lucru si casa,iar cand ne dam jos din autobuz,pasesc aeriana pe trotuar.
-Ce sa fac de mâncare?intreb absenta.
-Nu stiu,micuto. Ce le place de obicei sa mănânce?
-Bere,raspund si pufneste. Serios!întăresc răspunsul. Asta fac ei de dimineata pana seara atunci cand sunt acasă.
-Dumnezeule...sopteste pe un ton obosit și il inteleg ca e cam la limita cu răbdarea,fiindca toata saptamana l-am innebunit.
I-am făcut capul calendar,dar n-am putut sa ma abțin. Cand tata mi-a spus week-end-ul trecut ca vine la Timișoara,mi-am dorit sa nu o faca. Si nu pentru ca n-as vrea sa-l vad,dar stiu ca prezenta ei nu o sa-mi faca bine. Asa ca am sperat de-a lungul săptămânii sa se răzgândească,iar Stefan m-a auzit cum vorbeam prin casa de una singura despre lucrul asta. A tot încercat sa ma liniștească,insa reusea pe o scurta perioada de timp. Cand mintea mi-o lua razna,eu din nou începeam sa vorbesc ca o moara stricata,iar lucrul asta l-a epuizat.
„Of Doamne...abia aștept sa treacă astea doua zile.”
-Hai sa intram la Profi,poate îți face ceva cu ochiul si atunci trantim repede o mâncare sa fie calda pe cand ajung ei.
„I-as spune din nou ca o bere rece le-ar fi mai pe plac,dar ma abțin eroic sa nu-mi dau drumul la gura. Pentru ca daca m-as apuca sa vorbesc,nu m-as mai opri foarte curând.”
-In regula,raspund si amandoi ne indreptam pasii spre magazin.
Cand intram inauntru,i-a un cos si începem sa ne plimbam printre rafturi.
-Tu ce vrei sa mănânci?il intreb in vreme ce imi arunc un ochi peste vitrina cu carne.
-O ciorba,raspunde si incuviintez din cap.
-O ciorba de perisoare?intreb cand imi sare in ochi carnea tocata de vita.
-Da. Merge,raspunde si i-au o caserolă de carne,apoi continui sa ma uit prin vitrina ca sa fac ceva si pentru felul doi.
-Peste sau friptura?intreb si chicoteste.
-Tu ce ai manca?vrea sa stie si ridic din umeri.
-O bucata de p...ma opresc exact la fix cand pe langa noi trece o bătrânică,iar un ranjet pervers vad cum ii contureaza buzele ingerului meu.
-Ai sa o primești diseară,ma asigura si chicotesc.
-Asa cu socrii tai in casa?glumesc,apoi i-au doua caserole cu pastravi si le pun langa carnea tocata din cos.
-O durere am ca o sa fie ai tai la noi,replica pe un ton jos,apoi isi lipeste buzele de urechea mea si continua. Dar mi se pare a naibii de incitant sa te audă cum urlii de placere.
Un fior imi străbate sirea spinării cand il aud si ma cutremur putin pe picioare. Intorc capul spre el,iar cand privirile ni se intalnesc,incepe sa joace ca un drac din sprancene.
-Esti nebun,i-o trantesc si ridica nevinovat din umeri.
-Esti a mea,mi-o intoarce si imi da o palma la fund,apoi imi face semn sa ma misc din loc.
Scot limba la el,dupa imi indrept pasii spre raionul de băuturi si i-au doua sticle de vin alb.
-Cu ce mancam pestele?
-Facem o salata de cartofi?raspunde in schimb cu o intrebare.
-Cartofi?intreb mirata.
-Da. Stiu o reteta de te lingi pe degete.
-Serios?intreb cu o spranceana ridicata.
-Da. Ne trebuie cartofi,smantana,lămâie,muștar,marar,sare și piper. E buna,vrei sa încerci?
Ridic din umeri.
-Vreau. Ce poate sa fie rau la o salata de cartofi?intreb si ne punem din nou in miscare dupa ce las cele doua sticle de vin în cos.
Punem si cele necesare pentru salata alaturi,iar la desert ma gandesc sa fac tot ceva rapid,asa ca,aleg o reteta simpla ce se face la pahar si nu necesita mult de munca.
-Ai auzit de tortul pădurea neagra la pahar?il intreb si clatina din cap. E ceva cu biscuite,ciocolata,sirop de visine si putina frisca. E simpla și rapida pentru ca nu necesita coacere.
-Perfect! Abia aștept sa mananc,spune incantat si surad.
-Vezi ca ai sa te ingrasi,ii atrag atenția,pentru ca nu refuza niciodată nimic din ceea ce gatesc.
-Si? N-ai sa ma mai placi sau care-i faza?raspunde in vreme ce-si mijeste ochii frumoși la mine.
-Ba da,dar poate mai păstrezi pătrățelele alea macar cativa ani pe abdomen,replic si imi ling incet buzele.
Clatina usor din cap.
-Atunci ce ar fi sa faci abdomene zilnic cu mine?
-Daaaaa!!!exclam si bufnesc in ras. Ca doar am înnebunit,nu?
Chicoteste.
-Tu chiar esti nebuna,dar asta-i partea a doua. Hai,misca-ti o data curul ala,imi cere dupa ce ma linistesc si imi da o palma in treacăt peste fesa dreapta.
-Ce tot ai cu fundul meu?vreau sa știu pentru ca mereu ma plesnește peste el.
-Nimic. Imi place,raspunde,iar cand ajungem la casa,punem cumpărăturile pe banda si așteptăm ca doamna din fata noastră sa le plătească pe ale ei.
-Ah! Si eu care ma gândeam ca nu-ti place. Credeam ca de aia ma tot plesnește,pentru ca te enervează,mint si isi da ochii peste cap.
-Unu la mana,habar nu ai sa minți. Cu tine daca ar fi sa merg la furat m-ai da de gol imediat,raspunde si chicotesc. Doi la mana,daca ești a mea,automat imi place totul la tine,nu?
-Nu crezi ca e prea mare?il intreb la hoha si imi trântește o privire jucăușă.
-E numai bun sa-mi infing dintii in el.
-Ah! Si din nou tin sa te informez ca ma gândeam la altceva,chicotesc si vad cum îl umfla rasul.
-Nu ma zădărî,imi cere,iar de data asta joc eu din sprancene.
Ofteaza,apoi dintr-o miscare gratioasa care e menita sa nu atragă atenția asupra noastra,se postează in asa fel langa mine ca sa-si poata baga o mana pe sub rochia scurta ce o am pe mine si ma prinde de fund.
-Potoleste-te,imi cere pe un ton soptit si apasat.
Imi mușc incet buzele cand imi strange fesa tare intre degete si il privesc lasciv printre gene.
-Stai cuminte,ii cer soptit cand un deget i se strecoară pe sub ata de la bikini mei si imi atinge usor anusul.
Surade cu putina aroganta si mijesc ochii la el.
-Data viitoare ti-l bag in cur,ma ameninta si bufnesc intr-un ras de nebuna,apoi icnesc cand degetul ii aluneca si imi masează de cateva ori apasat vulva,dupa scoate mana de sub rochia mea si ii zambeste fermecator doamnei de la casa.
-E adorabila cand rade,nu?o întreabă,iar femeia ce se afla la a doua tinerețe ne privește cu drag.
-Sunteti asa tineri si frumoși,ne spune zambind.
-Mai ales ea,replica ingerul cu mândrie.
-Haide Stefane...nu fii modest,ii cere doamna chicotind. Cate inimi ai frant pana la ea?intreaba in vreme ce începem sa ne scaneze produsele.
-Nici una,raspunde blondul si baga alimentele intr-o plasa,dupa ce femeia i-o scanează.
-Asta s-o crezi tu,replica surazand si il priveste lung preț de cateva secunde.
-Ce vreți sa spuneți,tanti Viorica?intreaba el prefacandu-se usor nedumerit.
Ma uit curioasa la femeie si aștept cu sufletul la gura răspunsul ei.
-Sunt eu batrana,dar nu sunt chioara,tinere. Nu de puține ori mi-a fost dat sa vad fătucele de prin comuna cum te sorbeau din priviri atunci cand iti mai faceai aparitia prin centru.
Surad si imi țintesc ochii pe ingerul meu.
-Asa-i?vreau sa știu si clatina din cap.
-Nu inimioara,raspunde serios,dar stiu ca ma minte pentru ca umbra de ranjet ce ii apare în coltul gurii il da de gol.
-Sa știi ca esti o norocoasa. Stefan e un băiat tare cum se cade,imi zice doamna pe un ton bland si revin cu privirea pe ea.
-Stiu,raspund imediat cu inima crescând în mine de bucurie.
„De fapt...el nu e un băiat cum se cade. E mai mult de atât. E un inger.”
 
*

Dupa ce ajungem acasă si scoatem toate cumpărăturile din plasa,nici nu ma mai spal,ci ma pun direct sa pregătesc de mancare.
Mama mi-a dat mesaj ca au trecut de Lugoj,ceea ce înseamnă ca mai au foarte putin pana ajung la noi.
"Daca au trecut de Lugoj,înseamnă ca tata a călcat destul de tare accelerația. M-am gândit ca am timp sa le fac pe toate fără sa ma grăbesc atat de mult,dar se pare ca socoteala de acasa nu se potrivește cu cea din targ."
-Auzi?zic in vreme ce tai legumele pentru ciorba.
-Aud!striga din baie.
-Daca asta o sa ma enerveze sa știi ca o sa trebuiască sa-mi schimb numărul de telefon!ridic vocea ca sa acopăr apa ce curge in cada.
-Bine!
„Nu imi convine ca a trebuit sa-i dau numărul,dar n-am avut încotro. Trebuia sa știu pe unde sunt și asta era singurul mod prin care puteam sa tin legatura cu ei. Dar dacă o sa faca pe nebuna,am sa-mi schimb cartela. Si poate reușesc naibii sa-mi iau si-un telefon nou. Ca n-am mai apucat sa o fac,iar faptul ca încă il folosesc pe al ei,ma enervează la culme.”
-La ce te gândești?ma scoate vocea lui din ganduri cand intra in bucatarie si oftez lung.
-Trebuie neapărat sa-mi cumpar un telefon nou.
-Ok...pai mergem luna viitoare si isi cumperi unul.
-N-am atatia bani,zic si arunc legumele in oala.
-Iti dau eu,spune si ma abțin sa nu marai.
„Respira Ale!”
Inspir si expir cand vocea conștiinței rasuna in mintea mea,apoi oftez adanc ca sa eliberez dracii o data cu aerul căruia ii dau drumul printre buze.
-Hai comentează,ca abia aștept...chicoteste si imi înconjoară talia pe la spate,apoi isi lipeste pieptul dezgolit de spatele meu.
-Decat sa ma enervezi,nu mai bine ma ajuți sa pregătesc mancarea?intreb si ma saruta pe un umăr,apoi se desprinde de mine si deschide un sertar.
-Zi-mi ce sa fac?
-Salata cu care te-ai lăudat si condimentează te rog pestele,apoi baga-l la cuptor.
-Am înțeles sefa,replica pe un ton amuzat in vreme ce scoate un cutit si il pune pe masa,dupa i-a dintr-un dulap o oala si o umple cu apa.
Imi dau ochii peste cap și imi trântește un ranjet intunecat cand imi vede gestul.
-Am sa te rup,zic pe un ton amenințător,iar cateva scantei jucăușe incep sa sclipeasca in ochii lui cand ma aude.
-Tu?intreaba râzând usor in barba.
-Aha...eu,raspund si dau drumul la aragaz,apoi invart putin in legume și torn o cana de apa peste ele.
Le las putin sa se caleasca,dacă pot sa spun asa,pentru ca mie nu-mi place sa le trag in ulei,asa ca pun apa peste ele.
In timp ce le las sa fierba la foc mic,ma pun sa pregătesc compoziția pentru perisoare si imi dau o palma peste frunte cand realizez ca am uitat sa cumparam un os de vita sau vreo coasta afumata.
-Ce e micuto?
-Am uitat sa cumparam ceva afumătura sau cateva oase de vita ca sa-i dea un plus de savoare ciorbei.
-Lasa ca merge și fără,raspunde relaxat.
-Stiu ca merge,dar nu-i atat de bună.
-Nu o sa ne stea in gat,inimioara.
Zambesc cand il aud,pentru ca mereu reuseste sa-mi schimbe starea de spirit din doar câteva cuvinte.
„Doamne!!! Oare ingerul asta poate sa fie mai perfect de atat?”

*****