Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

36

Vântul rece al copacilor îi ating bruc umerii șatenei care tremură vag sub influența acestora.

Pașii adânci al lui Hyunjin îi atrag totuși atenția făcând-o să se întoarcă ușor speriată în al privi.

Chipul îi era îngrijorat, iar aerul pe care încerca să și-l recupereze din urma efortului devenea tot mai mic.

Hy:- Ești bine?

Întreabă, băiatul speriat printre răsuflări, înaintând nesigur în spre șatenă.

Hy:- Ți-am spus Yona... Există un motiv pentru care am făcut toate astea.

Spune Hyunjin la fel de îngrijorat menținându-și ritmul de mergere.

Yona însă, îl privea distrasă fără a înțelege un cuvânt din explicațiile date. Gândurile îi erau prinse numai la șirul derutant de evenimente pe care încă le analiza.

Asta până când fără a-și da seama, corpul băiatului se afla la numai câțiva pași de al ei. Lucru ce o afectează rapid în a se îndepărta.

S.Y:- Nu te apropia!

Strigă fata pe un ton isteric cauzând o expresie confuză pe chipul lui Hyunjin care ezită ușor preț de câteva clipe.

Hy:- Yona! Liniștește-te. Vreau doar să îți explic totul. Sunt sigur că vei înțelege.

Spune brunetul gesticulându-și intențiile inofensive, făcând încă câțiva pași în direcția ei.

Dar la vederea îndărătniciei cu care acesta încă se apropia, Yona se depărtează în continuare fără a mai privi pe unde nimerea să calce.

Asta până când datorită neatenției, picioarele îi sunt rapid blocate de ceea ce părea a fi o groapă de noroi.

În acea clipă singurul lucru la care se mai putea gândi era să fugă cât mai departe posibil.

Însă verificându-și picioarele, fata își dă rapid seama că locul în care călcase era mult mai dificil de evadat pe cât și-ar fi dorit.

Pentru că în spatele ei se întindea în toată splendoarea, suprafața tulbure a lacului în care tocmai călcase.  Iar viteza cu care acesta îi înghițea deja încălțămintea era mult prea înaintată.

Corpul lui Hyunjin îngheață imediat la vederea greșeli făcute.

Nu își putea închipui că Yona avea să pățească ceva rău din cauza lui, așa că fără alte ezitări doar se oprește mărindu-și distanța cu câțiva pași.

Hy:- Gata! Mă opresc. Mă opresc.

Strigă Hyunjin gesticulându-și intenția de a sta nemișcat, fixându-și privirea numai pe chipul derutant al fetei.

Hy:- Doar... înaintează puțin. Te rog!

Mai adaugă acesta pe un ton îngrijorat înapoidu-se câțiva pași în speranța că fata îl va urma.

Însă șatena privea încă cufundată de gânduri încălțămintea atât de udă a căror greutatea se adâncea tot mai tare.

Ce i-a putut face acelei fete încât să o convingă că mai bine ar muri in sălbăticie decât în mâinile lui ?!

Se întreba aceasta privind îndoielnic în direcția lui Hyunjin cu gândul că poate privindu-l ar avea să găsească un răspuns mai frumos decât cel închipuit.

Însă chipul băiatului nu emana nimic altceva decât acea nevinovăție falsă.

Pentru că sincer, Hyunjin se pricepea atât de bine la mințit încât propriul său chip iluziona doar în plăsmuire cu adevărul