De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 75

Stefan:
In urma cu 10 ani...

Ma prinde de brat imediat ce coboram din autobuz și pasim incet pe trotuar ca sa ajungem la cel de la care vrem sa ne cumparam o masina.
Cum anul asta a fost la fel de full ca precedentul,am reusit sa punem bani deoparte pentru a cumpăra una. Nu una nou nouta,ci la mana a doua adusa din Germania.
Suntem in luna Mai,iar pentru ca in Iulie urmează sa mergem la Iași,iar in August in concediu,am tras tare amandoi ca sa ne putem permite o masina.
„Si daca va întrebați cum de mai putem sa bagam la 16 ore,6 zile din 7,răspunsul este simplu. Cand iti dorești ceva,muncești ca sa obții acel lucru. Dar sincer sa va spun,am și intrat de mult timp pe pilot automat. Ne-am obișnuit cu ritmul asta alert,cu nopțile nedormite si cu orele limitate de odihna. Chiar daca micuta mea nu rămâne la 16 ore de luni pana sâmbătă,oricum stiu ca nu ii este tot una. Fiindca in cele doua zile in care lucrează doar la 8 ore,tot nu sta degeaba cand ajunge acasă. Face curățenie,mancare,calca,pentru ca da...intre timp a învățat sa calce,pe deasupra se mai ocupa si de micuta gradina ce o avem,unde ne-am pus cateva randuri de roșii,castraveți,morcovi,ceapa,spanac,dovlecei și asa mai departe. Cate putin din toate ca sa simțim gustul de legume asa cum îl găseam o data in magazine sau la piata. Plus ca pe lângă gradina si-a pus flori pe fasia de pământ ce o avem în fata geamurilor de la dormitorul cel mic si sufragerie. Iar colac peste pupăză,avem și cateva pasari,iepuri si un cățel ce umbla teleleu prin curte."
Ma umfla rasul cand imi amintesc primul ei contact cu gradina. Micuta mea habar nu avea sa faca diferenta intre planta propriu zisa si buruiana,dar totodată o si inteleg fiindca n-are de unde sa știe când a stat toată viata la bloc și nu prea a avut contact cu munca în gradina. Insa o apreciez pentru ca si-a dat interesul sa învețe și nu a început cu fițe sau figuri. Ba pe deasupra mi-a si trantit-o cum ca,omul cat trăiește învăța,iar ea nu vrea sa moara proasta,iar acum pot sa vă zic ca ii place sa petreacă timpul in gradina,curățând in jurul legumelor sau a florilor ce si-i le-a pus. Dar mai presus de asta,ii place sa aibă grija de animalele ce le aveam. I-am arătat ce trebuie sa faca cat timp nu sunt acasă si n-are nici o treaba in a se baga printre ele. La început ii era putin frica de cocos,pentru ca avem unul si 10 gaini,plus 15 rate si 3 iepuri,dintre care doua femele ce sunt gestante si un iepure pe care l-a botezat,Rică si atat de mult a reusit sa-l îmblânzeasca incat atunci cand o vede sau o aude,se pune pe spate ca un cățel si așteaptă sa-l mangaie. Ca sa nu mai zic de catelusa ce a stat cateva zile in casa atunci cand am gasit-o pe strada. Fiindca micutei i-a fost mila sa o lase afara cand am adus-o acasa,a trebuit sa o tinem 3 zile in casa. In timpul asta am dus-o la veterinar ca sa-i faca carnet de sănătate,sa o vaccineze si sa o deparaziteze de purici,apoi i-am făcut o cusca si am încercat sa o punem în lanț,insa scheuna atat se tare,ca n-am avut alta opțiune decat aceea de a o lasa dezlegata.
Bine ca n-au vecinii nici o treaba cu ea si nu-i deranjeaza prezenta ei prin curte. Ba chiar pot sa zic ca s-au atașat cu toti de micuta Bella,ce e o corcitura intre un maidanez si un ciobanesc de Bucovina.
„Deci...da...pot sa zic ca aveam activitate cand suntem acasă. Acum rămâne sa-i rugam pe vecini ca sa aibă grija de toate orataniile cat noi o sa fim plecați la Iași pentru ca Oana are botezul micutul,Antonio,apoi sa o faca si atunci cand plecam doua săptămâni in concediu. Anul asta o sa mergem pe Valea Jiului ca sa vadă unde am crescut și sa-i arat unde am stat. Sa ii arat blocul ce i-a apărut in vis atunci cand mi-a visat bunicii,iar de acolo o sa tragem o fuga pentru cateva zile si pe la Craiova sa ii fac cunostinta cu bunicii din partea mamei."
-Sunt tare curioasa sa vad ce mașini are ăsta de vânzare,rupe tăcerea dintre noi cand ne oprim in fata unei porți si scot telefonul din buzunar ca sa-l sun pe,Cristi,tipul ce aduce mașini din Germania.
-Aduce de tot felul de mașini si pentru toate buzunarele,raspund in vreme ce-l apelez.
-Auzi...dar daca ai dispune de bani,ce masina ti-ai cumpăra?intreaba si chicotesc.
„Mor cand o aud ca pune cuvântul,auzi,in fata unei întrebări. E atat de mica..."
-Hm?intreaba cand imi aude chicotelile. Ce masina ti-ai dori?
-Un Ford Mustang,raspund si cade putin pe gânduri.
O privesc in vreme ce vorbesc cu tipul respectiv,iar dupa ce inchid si bag telefonul in buzunar,incepe din nou sa vorbeasca.
-Asta nu e masina de raliuri?
-Ba da. E folosita si la cursele de masini.
-Misto!surade si ii fac cu ochiul.
-Apropo de mașini,trebuie sa dai de permis.
-Eu?intreaba mirata.
-Da. Tu.
-De ce?vrea sa stie si imi arcuiesc usor o spranceana.
-Cum de ce,micuto? Ca sa ai permis.
-Dar nu vreau.
-De ce?intreb si ridica din umeri.
-Daca ai tu,la ce-mi trebuie mie?
-Ca sa nu depinzi de mine?imi dau cu presupusul. Sau ca sa mergi oriunde vrei,la ce ora iti doresti?
Ofteaza,apoi da sa-mi răspundă,dar se opreste pentru ca apare Cristi in poarta si ne invita în curte.
Dau noroc cu el,dupa i-o prezint pe micuta,apoi ne conduce in spatele casei unde are o bucata enorma de pamant ce e plina ochi cu mașini de tot felul.
-Vai de mine!exclama in soapta. Cate mașini are!
-Ti-am zis ca aduce pentru toate buzunarele,micuto.
-Ai zis...dar ma gândeam la vreo 10 sau 20 de mașini. Nu la 300 sau cate are el aici.
Chicotesc,dupa începem sa ne plimbam printre rânduri,iar la un moment dat imi sare in ochi un Golf ce are o culoare foarte faina. Un bleu azur metalizat.
-Din ce am e masina aia?il intreb si indic cu degetul spre Golful respectiv.
-E din 2010. 1.6 TDI. Diesel.
Ma apropii de ea si o deschid,fiindca știu ca mașinile la el tot timpul sunt descuiate,apoi ma uit sa vad cum arata si dau aprobator din cap,dupa mai colindam printre rânduri ca sa mai vedem ce mai are,dar gândul meu ramane la acel Golf,iar cand nu mai găsim nimic interesant,ne reîntoarcem la masina respectiva si negociez la pret cu el,imediat ce aflu cati km si ce fel de dotări are.
"Dar negociez si ma „tiganesc" pentru ca imi permit sa o fac cu el. Ne cunoaștem de vreo patru ani și mereu l-am recomandat tuturor celor de prin fabrica ce voiau sa-si cumpere mașini la mana a doua."
Dupa ce ne înțelegem la pret si cădem de-acord sa i-o plătesc in doua rate pentru ca nu avem destui bani ca să i-o plătesc pe loc,mi-o urca pe slep,apoi ma pun cu micuta pe bancheta din spate a mașinii lui si ne duce acasă.
"De fapt avem,dar asta înseamnă să renunțăm la concediu si la plecarea în Moldova pentru botezul micuțului Antonio. Ceea ce e exclus. Dar asa cum am zis il cunosc pe Cristi,iar el știe ca nu vorbesc doi de-un leu."
Cand ajungem la bloc și o baga în cutre,ii dau prima șarja de bani,iar a doua ramane sa i-o plătesc in Decembrie.
"Puteam sa gasim o masina care sa se încadreze in suma de bani pe care o aveam stransa,dar daca mi s-a pus pata pe asta,iar el n-are nici o problema în a ma astepta cateva luni de bani,de ce sa nu cumpar ceva ce chiar imi place si isi merita banii,nu? Golful nu are mulți km in bord pentru anul din care a fost fabricata si e întreținută foarte bine. Deci...e o afacere buna."
Dupa ce imi preda actele si ii mulțumesc atat pentru faptul ca mi-a adus-o acasă,dar si pentru ca ma așteaptă de bani,el se urca în masina si pleaca,iar eu intru cu micuta in apartament si ne punem pe cate un scaun de la masa din bucătărie.
Imi scot pachetul de țigări din buzunar și aprind una,apoi o intind spre ea,iar dupa ce mi-o i-a dintre degete,mai aprind inca una pentru mine si trag cateva fumuri din ea.
-Cum de a fost de-acord sa plătim in doua rate?intreaba si zambesc.
-Pentru ca știe ca sunt om de cuvânt și are încredere în mine,raspund,iar ochii ei se fixează pe chipul meu si tace pentru cateva secunde.
-Chiar asta inspiri,spune si duce tigara la gura,apoi trage din ea. Incredere,continua si eliberează fumul printre buze. De asta m-am încrezut si eu in tine.
„Asa am fost invatat. Sa fiu demn si de încredere. Bunicii mi-au transmis latura lor cinstita si n-am cum sa insuflu altceva,cand prin venele mele curge corectitudinea. E adevărat ca pe la munca fac multe mismasuri ca sa salvez pielea altora,dar o fac pentru ca sunt bun la suflet,iar dacă pot sa ajut,mereu am sa o fac fără sa cer nimic in schimb. Niciodata n-am sa aștept sa mi se dea sau sa ma ridice cineva in slavi. Eu dupa ce fac un bine,il si uit. Pentru ca nu il fac ca sa ma dau mare sau sa ma laud. Vine din instinct sa ajut pe oricine are nevoie,dar nu uit niciodată cand mi se face un bine. Insa,cum la munca,eu tai si spanzur,folosesc puterea ca sa fie in favoarea celor ce au nevoie de ajutorul meu. Fiindca am ales de cand eram copil mic sa fiu om. Din păcate in ultimul timp vad cum de la un an la altul tot mai multi isi pierd sufletul și uita sa mai fie oameni. Toti râvnesc dupa putere si dupa bani. Dar ei nu știu un lucru: faptul ca puterea si banii atunci cand ajung pe mainile cui nu trebuie scot ce e mai rau din ei. Ii arata exact asa cum sunt pe interior. Le arata caracterul. Si de multe ori onoarea lipsește cu desavarsire la oamenii ce râvnesc dupa bani si putere. Pentru ca ei si-ar vinde sufletul doar ca sa le dobândească. Eu in schimb am muncit ca sa ajung astăzi unde sunt. Asta-i diferenta. Pentru ca puterea ce o am in fabrica se datorează muncii mele. Am ajuns pe barba mea acolo. Nu pupând in cur si nici dând in gat pe unul sau pe altul ca sa urc eu cu o treapta mai sus."
-Si acum ca avem masina ce trebuie sa facem?ma scoate vocea ei din ganduri si imi focusez privirea pe chipul ei.
-Sa o înscriu. Trebuie sa rămânem intr-o zi in oras cat inca mai suntem schimbul 1 si sa mergem pana la Mall.
-Ok...raspunde si mai trage un fum din tigara.
-Dar sa știi ca in viitorul apropiat tot vreau sa dai de permis,zic imediat ce imi amintesc unde am lăsat discuția cand eram la Cristi acasa.
-Ma vezi tu in stare sa conduc?intreaba in vreme ce ma priveste chiorâș.
-Bine-nteles ca te vad,inimioara,raspund pe un ton ferm.
Ofteaza.
-Ce e?intreb si mai trag un ultim fum din tigara,apoi o sting si o prind de o mana.
Inspira adanc,dupa incepe sa-si muste buza de jos.
-Micuto?zic si din nou ofteaza.
-Tata a vrut sa-mi cumpere masina la 18 ani,incepe sa vorbeasca,dar o face pe un ton trist. Voia sa dau de permis,iar cand mi-a pus 3 foi in fata ca sa aleg ce masina sa-mi cumpere,a sărit imediat mama cu gura si i-a spus sa înceteze cu prostiile,fiindca eu nu sunt bună de pieton,d-apoi de șofer,continua si stramba scarbita din nas. I-am zis atunci tatei ca n-am nevoie si ca nu vreau nici permis,nici masina,doar ca sa nu-i mai dau un motiv în plus ei ca sa-mi scoată ochii. Dar si pentru ca eu deja aveam in gand sa ma mut la 18 ani la Oana si sa-mi găsesc un loc de munca. Voiam sa ma intretin singura,doar ca sa scap de vorbele "ti-am dat" si "ti-am făcut".
Clatin din cap imediat ce ii aud explicația,apoi o trag de mana ca sa se ridice de pe scaun și se pune imediat la mine in poala.
Imi infasor un brat pe dupa talie ei,in vreme ce cu cealalta mana ii prind un obraz in palma si o privesc direct în ochi.
-Dar acum nu mai ești la Iași si mama ta nu mai e langa tine. Iar dacă eu zic ca ești în stare sa conduci,asa este.
Pufneste.
-De unde ești tu atat de sigur?vrea sa stie si simt cateva urme de ciuda in vocea ei.
"Nu imi place faptul ca in prima faza o deranjeaza ca am încredere în ea,dar stiu ca asta e doar un mecanism de apărare ce se activează din cauza trecutului. Insa indiferent de ce mi-ar spune,n-are cum sa o dea la întors cu mine. Nu ma las atat de usor."
-Hm? De unde știi?insista si zambesc.
-Pentru ca am încredere în tine,inimioara.
Ofteaza.
-Incearca...ce te costa daca o faci?intreb si ridica usor din umeri.
-Imi este frica sa nu te dezamăgesc,raspunde in soapta.
-N-ai sa o faci,zic si imi frec nasul usor de al ei. Ai sa iei din prima,inimioara. Te duce capul si esti capabila sa faci orice.
Ochii i se umezesc putin,fiindca tonul imi suna foarte serios,iar din cauza emoțiilor ce se stârnesc in interiorul ei pentru ca o susțin si-i dau incredere,imi inlantuie gatul si isi lipeste buzele de ale mele.
-Te iubesc,soare,murmura cu voce tremurand.
-Cel mai mult si cel mai tare,replic printre săruturi.
Cateva scantei apar în verdele auriu si zambesc peste buzele ei.
„Sunt sigur ca o sa se descurce cu sofatul,de asta și insist ca sa ia atitudine. Ea poate sa realizeze orice isi dorește,doar ca fricile nu o lasa sa isi i-a avant. Insa...de asta ma are pe mine. Ca sa-i arat ca e in stare sa zboare."