Iartă-mă și iubește-mă

Ana

Simteam ca iau foc. Leo era la mai putin de un metru de mine si il vedeam atat de elegant, de inalt si de cuceritor. Era iubitul meu.

    -Ana, iubito, vreau sa stii ca esti linistea mea din fiecare zi. Nu-mi pot imagina viata fara tine. Vreau sa adorm si sa ma trezesc cu tine in brate. Vreau sa fim o familie.

    Vocea incepuse sa-i fie nesigura si am vazut  cum il cuprind emotiile. Aproape mi-au cedat picioarele cand s-a asezat in genunchi in fata mea. Nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic inafara de el si vocea lui. A dus mana la buzunar si a scos o cutiuta mica din catifea neagra.

    -Vrei sa fii sotia mea si mama copiilor nostri?

    -Da! E tot ce imi doresc! i-am raspuns eu.

    Mai mult nu am fost in stare sa rostesc. Am auzit aplauze in jurul nostru, insa nu eram capabila sa ma concentrez la altceva. Il vedeam doar pe Leo, barbatul vietii mele, cum scoate din cutiuta un inel auriu cu piatra neagra si mi-l pune pe deget. Nu stiu cum nimerise marimea, dar se potrivea perfect.

    I-am sarit in brate atunci cand s-a ridicat si ne-am cuprins unul pe altul atat de puternic, incat nu mai puteam respira de atata fericire.

    -Sunt cea mai fericita langa tine! i-am spus eu la ureche.

    Si-a lipit buzele peste ale mele si m-a sarutat pentru cateva secunde. Simteam fiori pe sira spinarii de fiecare data cand facea asta si chiar eram cea mai fericita. Alesesem cel mai bun barbat din lume, iar el ma alesese pe mine sa fiu sotia lui.

    Leo mi-a dat drumul din brate si Dan s-a apropiat din spatele meu cu un buchet urias de trandafiri albi pe care i-a oferit fratelui sau, iar acesta mi i-a intins mie.

    Dupa ce i-am lasat intr-o parte, Dan care era langa mine, s-a apropiat si m-a imbratisat.

    -Bun venit in familia noastra, Ana! Iti multumesc ca il faci fericit pe fratele meu!

    Apoi, ca de nicaieri, ca un tsunami, a aparut Emma care l-a tras intr-o parte pe iubitul ei si mi-a sarit in brate.

    -Intai Stefan, apoi tu. Pe mine cui ma lasati? se miorlaia ea dramatic, in timp ce ma tinea strans in brate.

    -Aaa, lui Dan. Iubitul tau. E chiar aici, radeam eu.

    -Ooh, felicitari An! Sunt atat de fericita pentru voi!

    Au venit sa ne felicite toti prietenii nostri, insa am sugerat sa iesim de pe ringul de dans ca sa lasam petrecerea sa continue. Stefan parea ca se bucura mult. Ne-au felicitat toti de la nunta si toti barbatii ridicau degetul mare cand il vedeau pe Leo, semn ca le placuse momentul. Mai putin George. Ma asteptam ca fratele meu sa se bucure pentru mine, sa se bucure ca sunt fericita. In schimb, nu l-am mai vazut deloc. Chiar plecase? Mi-am rotit privirea peste tot dupa el, dar nu era nicaieri.

    Ma simteam coplesita de atatea emotii si nu-mi venea sa imi iau ochii de la inelul superb care statea acum pe mana mea stanga.

    -Am nevoie sa iau o gura de aer, le ziceam eu celor de la masa.

    Leo s-a ridicat sa ma insoteasca.

    -Mergem si noi! a zis Emma si l-a tras pe Dan dupa ea.

    Restaurantul decorat cu flori albe si verzi avea iesire catre curtea din spate unde erau amenajate cateva mese cu scaune pentru cei care vor sa iasa la tigara sau care vor sa isi linisteasca putin gandurile, mai ales ca inauntru duduia o melodie prea dansanta pentru cat ma tineau pe mine picioarele in momentul respectiv.

    Ne-am asezat cu totii sub sirurile de beculete care luminau curtea. Eu si Leo stateam pe o parte, iar Emma si Dan pe celalta parte a mesei.

    -Nu-mi vine sa cred ca o sa te casatoresti! zicea Emma cu zambetul pana la urechi.

    -Chiar asa! am zis eu catre Leo. Cand ne casatorim?

    -Cand vrei tu. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Abia astept sa fii doamna Romano.

    -Ce bine suna!

    -Ia, gata, porumbeilor! a zis Emma. Avem si noi ceva sa va spunem.

    Amandoi ne-am intors catre Emma si Dan. El o tinea de mana pe sub masa si ranjea cu gura pana la urechi, iar ea il privea pe el si parea emotionata.

    -Va casatoriti si voi? am intrebat-o nerabdatoare.

    -Nu, a raspuns Emma intorcandu-si privirea catre mine, dar tu vei fi in curand matusa, iar Leo unchi.

    -Esti gravida? am tipat eu ridicandu-ma de pe scaun.

    Ea dadea afirmativ din cap cu ochii plini de lacrimi?

    -Pe bune ca o sa fii tata? il intreba Leo pe fratele sau cu cea mai vesela voce pe care o putea avea.

    -Da. Eu si Emma o sa avem un copilas, a confirmat Dan fericit.

    Se vedea cat sunt de fericiti si de emotionati amandoi. Li se citea fericirea in stralucirea ochilor, iar noi eram, la randul nostru atat de fericiti pentru ei, incat simteam ca dam pe dinafara. Emma era ca o sora pentru mine, iar Dan era fratele lui Leo. Cu cata grija aranjase Dumnezeu vietile noastre si ce frumos ne scosese unul in calea celuilalt.

    Leo s-a ridicat si l-a luat in brate pe fratele sau. Il batea pe spate si radea cu glas. Eu si prietena mea ne strangeam una pe alta in brate. Era un moment atat de emotionant. Apoi l-am imbratisat pe Dan, iar Leo pe Emma.

    -Voi toti sunteti familia mea! zicea Emma.

    -Cu totii suntem o familie, a raspuns si Leo.

    -Doamne, ce seara! ma minunam eu. Cate luni ai? am intrebat-o apoi pe Emma.

    -Putin. Ieri am fost la medic si mi-a zis ca are 7 saptamani.

    -I-am auzit inimioara! completa Dan bucuros.

    -Ce bucurie! Abia astept sa ai si tu un bebelus aici, zicea Leo, mangaindu-mi burtica.

    -Si eu.

    Am intrat inauntru. Afara era foarte frig, chiar daca aveam blana pe mine. George inca nu aparuse atunci cand ne-am intors noi si ne-am asezat la masa. M-am gandit ca poate e la baie, dar nu avea cum sa stea atat de mult. Ce naiba era cu el? Doar nu luase iar razna. Vorbeam cu el des dupa moartea mamei si parea in regula. Totusi, niciodata nu intreba de Leo. Parea ca nu il suporta de nicio culoare.

    Am incercat sa nu ma ingrijorez. Era barbat in toata firea. Putea sa aiba grija de el. Am dansat toata seara, am ras si m-am relaxat langa prietenii mei. Stefan radia si nicio secunda nu ii disparuse zambetul de pe buze, ceea ce insemna ca era indragostit pana peste cap de sotia lui, iar eu eram atat de fericita pentru el.

    -Ma duc sa iau banii de la masina! a zis Emma spre sfarsitul petrecerii.

    -Ma duc eu, i-a zis Dan. Stai aici linistita!

    -Lasa-ma sa ies putin la aer. S-a facut foarte cald aici, se plangea ea.

    Am urmarit-o cu privirea cand se indrepta catre iesirea din fata, acolo unde se afla si parcarea. Ma gandeam cum va arata copilasul lor. Va fi fata sau baiat? Nu-mi venea sa cred ca zapacita de Emma va fi mama. Toata seara bause doar suc si apa. Nici nu se atinsese de alcool.

    Trecuse un sfert de ora de cand Emma iesise, iar Dan se tot uita la ceas.

    -Ce naiba face atata timp? Ma duc sa vad.

    S-a intors cateva minute mai tarziu disperat.

    -Emma nu e nicaieri! Nu o gasesc.

    -Linisteste-te, Dan! incercam eu sa-l calmez. Poate s-a dus la baie si nu am observat-o.

    Parea putin probabil sa se intample asta pentru ca ramaseseram putine persoane in salon si am fi vazut-o daca ar fi trecut catre baie. Totusi, m-am ridicat si m-am dus sa verific.

    -Emma, esti aici? strigam eu in baie, deschizand toate cabinele de toaleta. Toate erau goale.

    Incepuse sa ma apuce si pe mine panica. Am iesit in fuga din baie si am traversat restaurantul in fuga catre usa ce ducea in curtea din spate. Baietii erau deja acolo, se uitau prin imprejurimi.

    -Nu e in baie, le-am zis eu.

    Ei au facut schimb de priviri fara sa zica ceva.

    -El a fost, Leo! El a luat-o! Suna la politie!

    -Cine a luat-o? am intrebat eu. Simteam cum inima bate ca sa-mi sparga pieptul.

    -O s-o gasim, Dan! Hai sa ne gandim putin! ii zicea Leo calm, dar cu vocea usor tremurata.

    -Suna la politie! s-a rastit Dan.

    -Dar... a dat Leo sa spuna.

    -Suna dracului la politie odata! a tipat Dan. E vorba de Emma, Leo. Nu-mi pasa de nimic altceva.

    Eu ma uitam de la unul la altul, fara sa inteleg ce vrea sa spuna Dan. Si de ce naiba nu voia sa sune Leo la politie? Pana sa se urneasca el, eu deja scosesem telefonul si apelasem numarul de urgenta.