Ana

2 0 0
                                    

   

    E clar ca m-a dat peste cap prezenta lui si ceea ce mi-a spus. M-a facut sa constientizez ca inca e acolo tot ce am considerat pierdut.

    -Nu vreau sa dormim impreuna in saptamana dinaintea nuntii, ii spusesem lui Victor in seara de dupa petrecerea burlacitelor. Mama avea o superstitie si as vrea sa o respect.

    Fusese de acord fara sa obiecteze in vreun fel, iar eu eram fericita ca acum aveam suficient timp sa ma gandesc. Il mintisem pe Victor. Mama n-avea nicio superstitie, insa eu nu eram capabila sa suport pe nimeni langa mine zilele alea. Eram data peste cap. Credeam ca sunt ok, ca mi-a trecut si ca sunt capabila sa-mi continui viata fara Leo, sa las in urma trecutul, insa cand l-am vazut in fata mea a fost ca si cum am uitat toate noptile in care nu am pus geana pe geana si am plans pana la epuizare, ca si cum am uitat toata suferinta, ca si cum nu au trecut ani intregi peste noi, ci ne reintalneam in dimineata de dupa nunta lui Stefan. Simteam ca parca n-a plecat niciodata de langa mine si, vazandu-l in fata mea, l-as fi atins, l-as fi sarutat si m-as fi aruncat in bratele lui. Asta imi spunea inima sa fac, insa creierul imi dadea o palma si imi reamintea cum m-a mintit si cum s-a folosit de mine. Si atunci realizam cat imi era de greu sa il iert si sa trec peste dezamagirea din partea lui. Nu o puteam sterge, pur si simplu, cu buretele. Poate ca ma iubise, dar tot m-a folosit in tot timpul ala. Nu puteam sa uit!

    In primele 3 zile ale saptamanii statusem de dimineata pana seara la restaurant ca sa ma asigur ca las totul in ordine, asa ca numai timp de reflectat nu avusesem. Abia joi a fost prima mea zi de liniste, iar dupa multe framantari si contraziceri interioare am hotarat sa citesc scrisoarea lui Leo. M-am dus cu inima stransa si am luat-o din cutiuta din dulap in care am tinut-o de cand mi-a dat-o Dan. Imi tremurau mainile, dar am reusit intr-un final. Rezistasem atatia ani sa nu o citesc, insa daca era vreun moment potrivit sa fac asta, acum era. Scria:



    "Iubita mea,



    Am nevoie sa citesti cu atentie si sa ma crezi, pentru ca esti ultima persoana din lumea asta pe care mi-as dori sa o ranesc.

    O sa incep cu inceputul. Tata a fost traficant de droguri in tineretile lui. Ne-a oferit o viata buna material, insa nu statea prea mult pe acasa ca sa zicem si noi ca avem un tata. Iesea cu prietenii, bea, juca la jocuri de noroc si pierdea la carti jucate cu diversi indivizi dubiosi. In cele din urma a fost arestat si inchis cand eu aveam 16 ani si Dan 11. Eu si Dan ne-am avut doar unul pe celalalt, la fel ca inainte sa se intample asta. Pentru noi nu era nicio diferenta. Fiind cel mai mare, eu il duceam la scoala, il ajutam la teme, ii faceam sa mănânce uneori.

    Cativa ani mai tarziu, tata a iesit din inchisoare, dar mai bine nu mai iesea. A inceput sa se imprumute pe la asa-zisii lui parteneri de afaceri fiindca reluase jocurile de noroc. Juca zi si noapte si pierdea pe banda rulanta. S-a imprumutat milioane si nu le-a returnat niciodata fiindca a facut infarct intr-o zi si a murit. A fost momentul cand eu si Dan am crezut ca am scapat.

     Dan avea 18 ani, urma sa termine liceul vara aceea, iar eu aveam 23. Eram impreuna cu Maria de 4 ani. Era mai mica decat mine cu un an, dar munciseram amandoi foarte mult ca sa deschidem ceva al nostru din care sa traim legal. Deschiseseram Malo in urma cu un an si totul parea ca merge bine. Cu totii ne linistiseram.

    La vreo luna dupa ce tata a murit, ne-a cautat un barbat pe mine si pe Dan. Ne-a spus ca el si alti cativa l-au imprumutat pe tata si vrea ca noi sa-i dam banii inapoi. Era vorba de sume colosale, pe care multi dintre noi nu le produc intr-o viata intreaga, asa ca am refuzat. Au mai facut presiuni pe noi cateva luni, apoi s-a intamplat ceva ce n-o sa-mi pot ierta niciodata. Maria a fost ucisa de ei. Au prins-o intr-o noapte cand se indrepta spre casa. Plecase de la Malo, iar eu mai ramasesem putin cu Dan sa se termine un meci. Aveam televizoare, insa dupa aceea le-am scos. Au rapit-o, au impuscat-o, au filmat si mi-au trimis filmarea. M-au amenintat ca daca nu le dau banii inapoi, Dan va fi urmatorul. Asa ne-am apucat sa facem trafic, pentru ca in alt mod nu aveam cum sa returnam sumele acelea.

    Noaptea in care te-am cunoscut pe tine a fost cea mai norocoasa din toata viata mea. Lucram sa achitam ultima datorie, iar in decembrie urma sa fim liberi sa ne traim viata. Nu te-am mintit nicio secunda ca m-am indragostit de tine de cand te-am vazut prima data. Faptul ca am descoperit ca lucrezi in politie a fost intamplator in acea seara acasa la tine. M-am folosit de asta, insa nu te-am mintit niciodata in ceea ce priveste dragostea mea pentru tine.

    Cand am mers prima data la mama ta si m-am intalnit cu George, a fost ostil cu mine pentru ca m-a recunoscut. El era unul dintre baietii care vindea pentru mine. De obicei, si eu si Dan aveam fetele acoperite, dar George ne-a vazut intr-o seara. A promis ca nu va spune nimanui. Nu avea niciun interes. Probabil ca toate astea s-au schimbat cand a vazut ca ies cu sora lui. La inmormantarea mamei voastre m-a amenintat ca o sa-ti spuna. Cand te-am cerut de sotie a crezut ca acela e momentul potrivit. Rapirea Emmei a fost doar un pretext ca sa te conduca la depozit. Noi l-am banuit pe polonezul caruia aveam sa-i mai dam banii pe un singur transport, cel din seara aceea. Nu ne-am gandit niciodata ca George ar putea sa faca asa ceva. Ne-am dat seama ca e el atunci cand am citit biletul de sub masina. De aceea am plecat singuri. Nu voiam sa stii ca fratele tau a fost. Cand am ajuns acolo, a fost usor sa o recuperam pe Emma, dar George apucase sa iti trimita mesajul si locatia. Transportul pe care il descarcam in acea seara era ultimul de care aveam nevoie ca sa ne achitam datoria.

    Toata viata mi-am dorit sa am o familie cum nu am avut in copilarie. Mi-am dorit sa am copii si sa le ofer toata dragostea care mi-a lipsit mie. Sunt sigur ca stii deja, dar tu esti femeia cu care vreau sa am aceasta familie la care visez. Nu imi pot imagina viata langa altcineva, iar daca va fi sa fiu condamnat, imi voi accepta soarta mai usor daca stiu ca ma vei ierta. Emma a reusit sa o faca cu Dan si ma bucur ca fratele meu e liber si isi vede in fiecare zi familia pe care si-a construit-o. Voi fi si eu liber candva, iar atunci nu-ti voi cere decat sa ma ierti si sa ma iubesti.

    Nu sunt un om rau, Ana! Nu sunt un mincinos sau un infractor si tu stii asta in adancul sufletului. Viata m-a facut sa fac lucruri de care nu sunt mandru absolut deloc, dar am nevoie sa ma crezi.

    Te iubesc, frumoaso! 



    Leo"

   

    Inca citeam ultimele randuri ale scrisorii lui Leo. Eram rezemata de usile dulapului si citeam, in timp ce lacrimile imi picau si udau foaia pe care erau scrise cuvintele care reusisera sa ma dea peste cap. Dintr-o data am auzit usa de la intrare, iar cateva secunde mai tarziu apare langa mine Victor. Doar el avea cheie de la apartamentul meu.Mi-am ridicat ochii catre el. Zambea, insa i-a disparut zambetul cand a vazut ca plang.

    -Ce ai in mana? m-a intrebat pe un ton taios.

    -O scrisoare, i-am raspuns cu usor tremur in voce din cauza plansului.

    S-a repezit si mi-a smuls-o din mana. Am vrut sa o iau inapoi, dar a tras-o din fata mea. A citit fugitiv si a inteles ce este si de la cine. Se rosise la fata. Era furios.

    -D-aia ai vrut sa stai singura saptamana asta? a urlat el si m-am trezit de nicaieri cu o palma lipita de obrazul stang. Mi-a intors capul intr-o parte si m-a lasat fara cuvinte. Nu ma asteptam la o astfel de reactie din partea lui Victor.

    A iesit fara sa mai spuna nimic si a luat scrisoarea cu el. Eu ramasesem uimita si cu obrazul zvacnind de durere. Restul zilei mi-am facut de lucru prin casa ca sa incerc sa uit cele intamplate cu viitorul meu sot. Poate ca avusese o zi grea.

    A doua zi m-am trezit destul de tarziu, dar chiar reusisem sa ma odihnesc. Mi-am pregatit ceva de mancare, mi-am facut un dus si mi-am calcat rochi cu care urma sa ma imbrac la ziua micutului Harry, pe care parintii lui se hotarasera sa i-o sarbatoreasca in formula restransa, in gradina casei lor. Cand eram deja imbracata intr-o rochie alba cu cirese care cadea larga pana la genunchi si in sus avea un corset cu decolteu drept, ma trezesc cu mesaj de la Victor.

    "Te astept jos."

    Nu i-am raspuns, dar m-am incaltat cu o pereche de sandale rosii cu platforma si am coborat. Era in masina. M-am urcat, insa nici nu s-a uitat la mine. Era inca suparat dupa ziua de ieri.

Iartă-mă și iubește-mă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum