Iartă-mă și iubește-mă

Ana

   -Ti-a placut sa te vezi cu el, nu? urla Victor in masina, in timp ce ma conducea catre apartamentul meu.

    -Nu mai tipa! ii spuneam eu pe cel mai calm ton posibil, incercand sa nu ma enervez.

    -Ce ai cautat in bucatarie? continua el.

    -O ajutam pe Emma cu tortul, paranoicule!

    -Si el la fel?

    -Da. Si daca tot a fost acolo, l-am invitat la nunta noastra, ii spuneam eu in timp ce parca.

    -Ce-ai facut?

    M-a prins de incheietura mainii cand am dat sa cobor din masina, dar m-am smucit ca sa ma eliberez. Nu voiam sa ne certam.

    -Ce-ai auzit! i-am raspuns rastit.

    -Sa nu cumva sa indraznesti sa te mai vezi cu el vreodata!

     -Sau ce? O sa imi mai dai o palma?

    A parut ca se inmoaie cand i-am spus asta.

    -Imi pare rau, Ana! Nu se va mai repeta. Am fost foarte nervos cand te-am vazut cu... In fine, sa trecem peste! zicea el pe un ton normal, fara sa mai tipe.

    -Noapte buna, Victor! i-am spus pe un ton calm si el a facut acelasi lucru. 

    M-am bucurat ca am incheiat seara frumos. Ar fi fost pacat sa ne certam inainte de nunta. Ce miri am fi fost?

    Am incercat sa ma pun devreme la somn, dar m-a luat somnul abia spre dimineata. Aveam emotii si ma foiam de pe o parte pe alta. La un moment dat am primit un mesaj. Era de la Leo. "Nu-mi face asta, iubito! Te implor! Adu-ti aminte ce mi-ai promis candva." L-am ignorat. Nu voiam sa dau curs niciunei discutii cu el.

    Cred ca am dormit cel mult 3 ore. La 6 dimineata mi-a sunat alarma telefonului. Trebuia sa ma trezesc fiindca aveam programare la coafor si la machiaj. Alesesem sa imi faca parul valuri, fara voal si sa ma machieze in nuante naturale, de bej si maro. Pe buze mi-a pus un rosu aprins si chiar imi placea cum arata la final.

    Am ajuns acasa cu o ora inainte sa ajunga masina pe care o inchiriasem sa vina sa ma ia. Emma era deja acolo, ma astepta. Era domnisoara mea de onoare. Trecusem prin prea multe impreuna ca sa imi pese ca e deja maritata si ca nu mai e de mult domnisoara, tinand cont si de faptul ca are un baietel care era si el, la randul lui, cavaler de onoare.

    -Doamne, esti atat de frumoasa! zicea ea cu mainile impreunate ca la rugaciune.

    -Multumesc, i-am raspuns eu facand o pirueta.

    Rochia mea astepta cumintica pe umeras sa fie imbracata. Alesesem o rochie simpla, A-line, cu un corset cu bretele si decolteu adanc in fata si in spate, iar de la brau in jos fusta avea irizatii argintii, ca un fel de sclipici. Era simpla, dar deosebita.

    Emma purta o rochie lunga de culoarea cerului, iar parul il avea prins intr-un coc jos foarte stilat. Emma se schimbase de cand devenise mama. Era mai cuminte, mai linistita, mai cumpatata. Poate ca si Dan isi pusese amprenta asupra ei, dar si rolul de mamica o schimbase. Il iubea pe Harry pana la Dumnezeu si inapoi si era atat de atenta si de grijulie cu el, iar el era topit dupa "pisicuta lui", asa cum ii placea sa ii spuna.

    -Cum erau baietii?

    -Nu stiu care pe care o sa omoare. L-am lasat plangand pe Harry ca de ce nu stie el sa-i faca nod la cravata lui taica-sau. Sa se descurce. E si copilul lui, zicea ea gesticuland si razand.

    -Ii dau mai multe sanse lui Harry, i-am raspuns eu.

    -Si eu. Apropo, Alex mi-a zis ca vor intarzia. Au plecat sa il duca pe cel mic la parintii lui Maddy si au mai pierdut timpul.

    -Nu-i nimic.

    -Vreau sa te intreb ceva, mi-a zis ea apoi destul de serioasa. E adevarat ca l-ai invitat pe Leo la nunta?

    -Da, i-am raspuns eu simplu.

    -Tu nu esti sanatoasa? Tu stii cat sufera baiatul ala? Ai idee ce-i faci?

    -Nu-i fac nimic. L-am chemat de dragul vremurilor trecute.

    -Pe dracu vremurile trecute. O sa-l nenoroceasca sa te vada cand ii spui "Da" lui Victor.

    -O sa fie bine, Emma!  Nu mai dramatiza atat.

    Incercam sa calmez spiritele. Voiam sa plec cu mintea limpede pe drumul ce tocmai se deschidea in fata mea. Emma m-a ajutat sa imbrac rochia si mi-a facut cateva poze. Ii spusesem lui Victor inca de la inceput ca vreau o nunta mica, doar cu persoanele apropiate. Nasi ne erau niste prieteni ai lui Victor care erau in regula. Nu avusesem nimic impotriva lor. Domnisoara de onoare era Emma si cavaler era dragalasul Harry.

    Ne admiram una pe cealalta atunci cand am primit sms ca a ajuns masina in fata blocului. Era un Chevy Impala din 66, masina visurilor mele. Mi-am luat buchetul format din lacramioare si am coborat.

    -Nu puteai sa chemi si tu o limuzina? ma intreba Emma enervata de incercarea ei esuata de a-si baga toata rochia in masina. Rochia mea era mai putin voluminoasa, asa ca nu am avut probleme.

    Am ajuns la locul unde avea loc cununia si petrecerea in mai putin de 20 de minute. In fata era restaurantul tip terasa cu gradina, iar in spate se afla un ponton care fusese impodobit special pentru oficierea casatoriei noastre. Totul abunda de alb si verde. De o parte si de alta a covorului rosu erau scaune pe care erau asezati invitatii. Emma a fugit si ea catre sotul ei, iar eu m-am indreptat singura catre Victor care ma astepta senin imbracat intr-un costum negru impecabil. Cat mi-as fi dorit sa fie si parintii mei langa mine in acest moment. Tata m-ar fi condus catre altar, iar mama ar fi plans in batista de emotii. M-am îmbărbătat si am fost capabila sa observ cine era prezent. L-am vazut pe George si pe iubita lui urmarindu-ma zambitori, pe Elena si Diego, pe Dan si Emma care se tineau de mana, chiar daca intre ei se afla micutul lor, pe Stefan si Laura, pe fetele de la restaurant si, in cele din urma, pe Leo. Venise! Era asezat in primul rand si se uita la mine tinta. Purta un costum negru si arata la fel de frumos ca intotdeauna. Ii vedeam privirea tulburata, dar i-am zambit, apoi m-am uitat drept in fata.

    Odata ajunsa langa Victor, acesta mi-a intins mana, iar eu i-am cuprins-o. Cu privirea periferica il vedeam numai pe Leo si imi era greu sa il ignor.

    -Esti pregatita? m-a intrebat Victor, cu ochii lui albastri sclipind incantati.

    Eram mai pregatita decat oricand pentru ceea ce urma. Eram sigura ca era cea mai buna alegere.

    -Da, i-am raspuns sincera.

    Dupa introducerea rostita foarte frumos de preot si inainte de intrebarile la care trebuia sa raspundem afirmativ, ne-a rugat sa spunem cateva cuvinte unul altuia. Victor a avut curaj primul:

    -Ana, mi-ai placut din prima clipa in care am intrat pe usa sectiei de politie. Asta e adevaratul motiv pentru care te-am ales ca partenera, ca tot m-ai intrebat acum cativa ani de ce te-am ales. Esti inteligenta, puternica si descurcareata, iar mie imi place sa petrec timpul cu tine. Abia astept sa fii sotia mea.

    A primit un rand de aplauze din public, apoi a venit randul meu. Aveam mari emotii sa rostesc ceea ce simt in fata oamenilor, insa in cele din urma am reusit sa imi controlez tremuratul din voce si sa rostesc cuvintele pe care le aveam in cap.

    -Victor, as vrea sa iti multumesc pentru ca mi-ai aratat ce inseamna iubirea adevarata.