Deschid larg usile salii. Dau cu ochii de o sala imensa. In mijloc sta asezat un podium alb inconjurat de flori albe iar ferestrele sunt cat peretele. Totul e prea frumos ca sa poata fi distrus maine. Il vad mai apoi pe Jimin asezat pe unul dintre pervazurile ferestrei. Imi amintesc brusc de ce am de facut, incercand sa nu ma las absorbita de frumusetea salii. Trag perdelele in laturi ca mai apoi sa dau cu ochii de Jimin ce deja ma astepta la fereastra. Nu am riscat sa intre inauntru. Fulgii de zapada cad pe casca lui Jimin iar eu ma apropii de fereastra dupa ce incui usa pe dinauntru.
Deschid geamul ca sa simt o adiere puternica si rece de vant. Poarta o pereche groasa de manusi pentru munca. Isi scoate casca ca mai poi sa o steaga cu maneca hanoracului.
-Am rezolvat cu camerele.
Imi zice in timp ce imi indeasa in brate un manechin alb. Il iau asezandu-l pe podea, incercand sa nu rastorn decoratiile cu vaze pline varf cu trandafiri albi. Imi da rochia ca dupa sa sara pe pamant si sa descarce celelalte lucruri din pordbagaj. Sar si eu pe fereastra luand lucrurile ce imi cad in maini si aruncandu-le in sala.
-Avem noroc ca rezervarea s-a facut la parter.
Sopteste in timp ce ia o servieta foarte atent si sare pe fereastra, avand grija sa nu o loveasca de ceva. Iau ultimile lucruri ce contin crinii si alti doi saci surprinzatori de usori. Arunc o scurta privire la ce a mai ramas inauntru.
-Grăbește-te!
Suiera Jimin cu un picior pe pervaz. Ii dau sacii si vazele cu crini. Ma intorc la masina. Apuc portiera pordbagajului gata sa o inchid cand un mic pachet imi sare in ochi.
-Wonyoung!
Il bag in buzunar fara sa ma gandesc de doua ori, incuind masina si sarind pe fereastra imediat dupa. Inchid fereastra tragand rapid peredelele.
-Sigur nu vor veni?
Dau din cap in timp ce ma sigur ca si celelalte perdele sunt trase, ca dupa sa aprind lumina ce lasa la iveala o splendita incapere cu decoratiuni albe si culori pastel foarte deschise.
-Au aranjat deja totul, daca aveau in plan sa mai faca o vizita m-ar fi anuntat sa trec si eu pe aici.
Sala e foarte mare. Are un model circular cu multe cotituri ce sunt bune pentru ascunzatoarea lui Jimin. Are o inaltime foarte mare si pot observa forte mult scari ce par sa duca la un balcon ce se intinde pe jumatate de camera. Pot vedea lustrele mult prea mari si careva lumini ce pot fi concentrate pe o singura persoana.
-Hai.
Ii spun odata ce dau cu ochii de o usa ce care sa duca la culisele pe unde poti urca si scarile. Pasesc pe covorul alb simtindu-i ochii pe mine. Nu mai are sens sa ne certam acum. Tot de ce am nevoie este de inca o tentativa de omor si poti spune ca totul s-a dus de rapa.
Iau manechinul si geanta din plastic transparent prin care se poate vedea clar rochia alba plina de perle si panglici. El isi lasa casca pe podea urmandu-ma carand cei doi saci si servieta.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
