De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 86

Ale:
In urma cu 10 ani...
 
După o noapte in care n-am dormit mai deloc fiindca au început sa se certe de la faptul ca vreau sa-i vizitez si pe restul,iar de la atâta lucru spiritele s-au aprins atat de tare incat discuția a început sa se îndrepte in scurt timp intr-o cu totul și cu totul alta direcție. Adica in direcția în care au ei problemele nerezolvate,iar conflictul a degenerat într-atât de mult încât amandoi au început sa-si aducă aminte de toate si sa-si scoata ochii exact asa cum faceau si atunci cand eram eu acasă. Au făcut din țânțar armasar,apoi tot căcatul ce l-au aruncat unul spre celalalt l-au făcut praf.
Asadar,dupa o noapte in care numai urlete si înjurături au ajuns la urechile mele si ale lui Stefan,ne-am ridicat din pat la prima ora a dimineții si am luat-o pe Ramo cu noi ca sa mergem si sa-i vizitam pe cei din partea tatei.
"Nu-mi pasa ca sunt mai prosti decat i-am lăsat,dar daca tot am venit pana aici,macar sa-i vad,ca cine știe când o sa ne mai întâlnim."
Acum,la o ora după ce am lăsat casa de nebuni in spate si ne-am băgat la un supermarket ca sa cumparam la fiecare cate o mica atentie,pentru ca nu-mi place sa merg cu mana-n cur atunci cand merg în vizita la cineva,ne urcam toti trei in masina si pornim spre matusa Anya.
-Doamne...ofteaza Ramo. Ce zici Stefan de ma-sa si de tat-su?il intreaba in vreme ce se strecoară printre scaunele din fata.
Intorc privirea spre el,iar ingerul ridica dezinteresat din umeri.
"Cat am fost in magazin am dezbătut cu Ramo tot ce s-a intamplat in casa de nebuni,dar el niciodata nu si-a dat cu părerea. Asa ca...sunt foarte curioasa sa aflu ce are de spus. Desi...l-a cum îl cunosc nu o sa spună nimic de rau. Fiindca nu este genul lui sa împroaște cu răutate."
-Nu sunt in masura sa-mi dau cu părerea,raspunde si chicotesc fara veselie.
"Exact asa cum m-am gândit si ma asteptam sa răspundă."
-Oricum...nici nu ai ce naiba sa spui,replic pe un ton putin acid,fiindca mie nu îmi place deloc faptul ca a trebuit sa i-a parte la asa ceva.
-Tocmai...la ce sa vorbesc,dacă n-am un lucru bun de zis? Nu mai bine tac?raspunde cu o intrebare.
-Dar pana la urma s-au luat si la bataie?intervine Ramona in discutie. Ca eu am luat somn si ii mai auzeam ca prin vis din cand in cand cum mai urlau.
-Dracu stie!pufnesc. Ca si noi am urcat în dormitor cand am vazut cat de penibili devin si incercam sa nu le bagam in seama prostia,raspund scarbita.
-Vai de capul lor...spune Ramo pe un ton mâhnit.
-Ce sa facem?intreaba Stefan. Cand inteligenta dispare si nu te mai duce capul sa vorbești cum trebuie sau sa vii cu argumennte ca sa-ti spui punctul de vedere,atunci automat ca apar insultele si violenta.
„Are dreptate. Doar prostii reacționează cu pumnii. Fiindca nu-i duce capul sa o faca altfel.”
Clatin mahnita din cap fiindca imi e greu sa înțeleg cum niște adulti nu sunt in stare sa pună lucrurile in ordine ca sa faca in asa fel încât sa le fie bine pentru ca,dacă într-adevăr ar vrea,ar găsi soluții la fel de usor precum le găsesc si pe cele care le fac rau,apoi incep sa-i explic lui Stefan pe unde trebuie sa meargă ca sa ajungem la matusa Anya.
Ramo revine pe bancheta din spate cand subiectul se închide brusc,iar dupa vreo jumătate de ora in care nu fac altceva decât sa-i dau ingerului indicatii,ajungem in partea cealaltă de oras. Fiindca tot neamul tatei sta prin zona in care am copilărit pana la vârsta de 18 ani.
Ne dam jos din masina cand Stefan parchează in fata scării,apoi toti trei intram in turnul cu 10 etaje si ne indreptam spre lift.
Cand urcam in el,apas pe butonul ce indica etajul 5,iar cand ajungem in fata ușii,intru in apartament ca la mine acasă. Adică,fara sa mai bat. Pentru ca am o legătură foarte stransa cu matusa Anya si copii ei. Chiar daca verișorii mei sunt cu mulți ani mai mari decât mine,mereu ne-am înțeles bine. Si mereu am vorbit deschis cu ei despre problemele alor mei,mai ales dupa ce bunica a dispărut.
-Primiti cu colinda?intreb in gluma cand intru pe holul lat si frumos amenajat.
-Sanda!ii aud vocea din bucatarie si ma reped spre ea de cum privirile ni se intalnesc.
O fac fără sa ma mai descalt si o îmbrățișez strans la piept. Cateva lacrimi incep sa-mi curga pe obraji cand ii privesc chipul brăzdat de riduri,pentru ca imi aduce foarte mult aminte de bunica.
Matusa Anya nu doar ca aduce cu bunica prin prisma aspectului,ci și prin vocea blajina,privirea calda și mângâierile blande.
-Ce faci draga mătușii?intreaba,in timp ce-mi prinde obrajii in palme si incepe sa-mi sterga lacrimile.
-Am venit sa te vad asa cum ti-am promis,raspund surazand,chiar daca privirea imi este încă tulbure.
-Si cat de mult ma bucur ca te-ai ținut de cuvant!zice si ma saruta pe frunte. Hai nu mai plânge,imi cere si ma strange din nou in brate. Ia uite cu cine ai mai venit?continua,iar din tonul pe care il folosește,știu ca zambeste chiar daca eu am nasul băgat în scobitura gatului ei.
Inspir adanc inainte sa ma retrag,dupa ma întorc spre Ramo si Stefan.
-Sarut mana,matusa!o saluta bruneta in timp ce Anya se apropie de ea si o îmbrățișeaza cu blandete.
-Ce faci Ramonica?intreaba matusa si incepe sa o legene usor.
-Supravietuiesc,raspunde vara-mea si oftez din tot sufletul.
-Ti-am cerut de atâtea ori sa vii sa stai la mine. De ce nu o faci?o întreabă matusa,iar bruneta clatina din cap.
-Vrei sa-ti aduc necazul la usa?raspunde cu o intrebare.
Matusa pufneste cand o aude si se desprinde de ea.
-Nu are ce sa comenteze. Pana la urma ii fac un bine daca ea toata ziua comentează ca a ajuns sa crească copii altora,raspunde in vreme ce se îndreaptă spre Stefan.
-Sarut mana,spune ingerul si ii da unul dintre aranjamentele pe care l-am cumpărat de la magazin. Sunt Stefan,se prezintă singur si imi dau o palma peste frunte.
-Scuze...zic cu voce mica.
-Nu-i nimic,micuto,zambeste ingerul.
-Multumesc Stefan,surade matusa. E foarte frumos cadoul,spune in timp ce admira farfuria pe care sunt lipite cateva globuri si crengute de brat in jurul unor lumânări parfumate.
-Dar unde sunt restul?o intreb cand nu aud miscare prin apartament.
-S-au dus cu noaptea-n cap peste socrii,dar au spus ca nu stau mult,ma informează si incuviintez din cap.
Matusa sta cu doi dintre băieții ei intr-un apartamentul cu trei camere,dar pe lângă cei ce locuiesc cu ea,mai are doi băieți si o fata ce sunt mutați tot prin zona. Matusa Anya e singura de pe vremea cand eu eram mica. Stiu ca soțul ei a murit intr-un accident la locul de munca,iar de atunci nu si-a mai găsit pe nimeni.
-Sper sa vina mai repede ca stam prost cu timpul...spun in vreme ce incep sa ma dezbrac de geaca,apoi ma desclat de cizme,iar dupa ce Ramo si Stefan imi urmeaza exemplu,matusa ne invita în bucatarie.
O bucătărie mare fata de cea pe care o aveam in apartamentul bunicii.
-Da. O sa ajungă la timp,ma asigura,apoi continua. Cu ce sa va servesc?intreaba in vreme ce noi luam câte un loc la masa ce se afla intr-un colt al bucatariei,apoi lasa aranjamentul pe blatul mobilei si intoarce privirea spre noi.
-Eu vreau o cafea,raspunde Stefan.
-Bun. Voi moțatelor ce vreți?intreaba zambind.
-Ce ai?vreau sa știu si ridica usor din umeri.
-Ceai,raspunde cand deschide usa de la un dulap. Sau ciocolata calda ori...
-Eu vreau ciocolata calda,vorbesc peste ea.
-Si eu,zice Ramona.
Matusa incuviinteaza din cap si se apuca sa ne faca repede cele cerute,dupa pune pe masa un recipient cu zahar si 3 lingurițe.
-Si cum sunteți voi doi?ne intreaba cand se postează in spatele nostru si intorc privirea spre ea.
-Noi suntem bine,raspund si imi zambeste.
"Mai ales acum fiindca am plecat din casa de nebuni si nu mai sunt in alerta."
-Ma bucur,raspunde pe un ton sincer. Si vreau sa va felicit pentru ca va sta foarte bine impreuna dragii mei.
-Multumim,spune Stefan zambind in coltul gurii.
-Si coincidenta sau nu,imi place ca v-ati nimerit amandoi sa purtați numele unui sfant,surade si il mangaie de cateva ori pe spate pe ingerul meu. Știi ca o cheamă Ștefania,nu?intreaba si chicotesc.
-Stiu,raspunde soarele cu ochii sclipindu-i in cap.
-Stie tot,chicotesc. Nu e doar iubitul meu,ci și șeful meu,o informez,iar cateva hohote de ras se desprind de pe buzele ei.
-Am auzit ceva de la Mira,dar nu am dezbătut subiectul cu ea. Oricum,la mulți ani pentru ziua de mâine la amandoi,ne urează si se apleaca putin ca sa ne sarute pe cate un obraz. Sa fiți sănătoși și fericiți impreuna.
-Multumim!raspundem la unison.
Zambeste larg,apoi se întoarce și toarna cafea in doua căni,dupa pune si laptele peste ciocolata mea si a Ramonei.
-Auzi? Dar Mira vine si ea pe la tine ca sa o vad?intreb si incuviinteaza din cap.
Mira este fata ei. Verișoara ce e mai mare decât mine cu vreo 18 ani.
-I-am spus sa vina. Am sunat-o imediat după ce am închis cu tine de dimineata.
-Super!exclam fericita.
Chicoteste cand vede cât de mult ma bucur,apoi ii pune cafeaua in față lui Ștefan,dupa imi da ciocolata calda,apoi i-o intinde pe cealaltă Ramonei,dupa se așază langa noi la masa in timp ce isi tine cana di de cafea intre degete si începem sa povestim.
Ii spun ce facem la Timișoara și cu ce ne ocupam. Apoi ne amintim despre vremea cand bunica traia si ii zic ca astăzi dupa ce trec pe la fiecare în parte,o sa mergem și pe cimitir ca sa-i aprindem cate o lumânare. Dupa imi povestește despre fiecare frate de-al ei in parte si despre sora-sa pe la care urmează sa ajungem și noi. Apoi ii povestesc despre cât de prosti sunt ai mei și vad pe fata ei cum apare tristețea.
"De fapt incep sa-i povestesc despre faptul ca au rămas la fel de prosti si ca nimic nu s-a schimbat de cand eu am plecat și de cand ea a întrerupt legatura cu ei chiar daca la tata tine cel mai mult dintre toți frații. Insa,cum mama reuseste sa scoata pe toata lumea din sărite,matusa s-a retras si i-a lăsat în plata Domnului."
In timp ce vorbim,incep sa apara rand pe rand verișorii mei impreuna cu nevestele lor si copii,iar atmosfera se destinde mai tare cand ne strângem cu toții la masa si râsetele incep sa rasune in apartament.
Nici nu realizez cat de repede trece timpul,dar dupa ce mancam si o intreb pe Ramo cat e ceasul,iar ea raspunde ca e trecut deja de ora 13,ne scuzam,apoi ne ridicam de la masa si începem sa ne imbratisam in vreme ce ne luam rămas bun unii de la alții.
In timp ce ne echipam de plecare,matusa imi aduce sa i-au la pachet julfa si imi ling buzele cand vad caserola. Gest ce stârnește amuzamentul in jurul meu,insa n-am cum sa ma abțin,cand știu cât de buna e placinta asta traditionala ce se face doar în perioada sărbătorilor de iarna in zona Moldovei.
Ii mai pup încă o data pe toți inainte sa iesim din apartament,iar cand ajungem la masina si urcam in ea,incep sa-i spun din nou ingerului pe unde trebuie sa conducă ca sa ajungem la Igor,desi Ramonei nu-i prea face placere ca vreau sa trecem și pe la tat-su,dar aia este. Cateva minute nu o sa moara,fiindca nici eu n-am de gând sa stau foarte mult.
"De fapt,nu mai am de gând sa stau mult pe la nimeni,fiindca n-am mai ajunge prea curând inapoi la ai mei dacă ar fi sa stam la fiecare în parte cat am stat la matusa Anya."
Așadar,10 minute mai tarziu cand ajungem la Igor,ne întâlnim și cu Paul,iar el ne invita la o cafea.
Nu îl refuz fiindca nu-mi sta în fire sa fac oamenii din jurul meu sa se simta prost,dar nici nu o lalai prea mult.
Dupa o jumătate de ora plecam de la cei doi si trecem pe la Oana,unde pierdem mai bine de o ora pentru ca e ca sora mea si chiar imi face placere sa stau de vorba cu ea,apoi trecem pe la fratele cel mare a tatei si pe la sora lor mai mica. Dupa ne bagam vreo 10 minute si pe la Lev,apoi ne întâlnim cu niște verișori prin oraș ce vin din partea lui Dimitri,fratele cel mare a tatei pe care nu de mult ce l-am văzut,iar cand terminam cu toate întâlnirile,ne oprim la o florarie si cumpăr un buchet de trandafiri,apoi niște candele de la un magazin mixt de la parterul unui bloc,dupa ne indreptam spre cimitir.
Cand ajungem,Stefan parchează masina in fata mănăstirii si toti trei coboram din ea,apoi pasim spre porti,iar cand trecem dincolo de ele,inima mi se opreste pentru cateva secunde in piept.
Imaginile din ziua înmormântării ei se ridica la suprafata din intunericul mintii mele,iar amintirile ma lasa pentru cateva secunde fără suflu cand incep sa se desfășoare cu viteza luminii prin fata ochilor mei. Durerea ce am simțit-o in acea zi,o resimt la fel de puternic și acum la atatia ani distanta,exact cum am resimti-o si anul trecut când am fost pe aici dupa botezul micuțului Antonio,iar lucrul asta ma face sa realizez ca,indiferent de cât de mult timp o sa treaca,dorul de ea o sa ma doara mereu.
„Nici nu are cum altfel. Bunica a însemnat pentru mine,mai mult decat înseamnă mama. E fiinta ce mi-a deschis ochii,m-a indrumat,m-a învățat ce înseamnă bunatatea si m-a făcut sa am încredere în mine. E fiinta ce mi-a insuflat valori,principii și credinte. E fiinta ce a avut grija de mine si inca continua sa o faca chiar daca fizic nu mai este langa mine.”
Inspir brusc cand inima imi pornește și-și reia bataile in pieptul meu,apoi cu pasi mici continuam sa ne apropiem de locul în care e îngropată.
Simt o gheara cum incepe sa-mi sfasie interiorul imediat ce-i vad numele pe cruce și cu mișcări mecanice,las florile pe mormant,apoi Ramo pune candelele pe langa cruce,iar Stefan le aprinde.
Ma pun cu fundul pe grilajul micut ce e pus în jurul mormântului si privesc tinta spre numele ei.
Amintirile cu ea incep sa-mi ruleze repede prin minte,iar in scurt timp ajung sa ma pierd printre ele si sa privesc in gol.
Imi revin în simtiri doar atunci cand Stefan incepe sa ma mangaie incet pe spate si oftez dureros cand imi simt obrajii umezi semn ca in tot acest timp am plâns fara ca macar sa realizez lucrul asta.
-Vrei sa te lasam putin singura?intreaba incet.
Inghit zgomotos si dau sa deschid gura,dar habar nu am ce sa-i raspund.
„Nu ma deranjează prezenta lor,dar nici nu știu ce as putea sa-i spun bunicii. Pentru ca,eu vorbesc cu ea în vis. Insa...habar nu am daca ceea ce visez chiar e pe bune. Daca lumea aia mistica chiar deține o fărâmă de adevăr. Daca bunica chiar poate la nivel spiritual sa se conecteze într-atât de mult cu mine si eu cu ea. Uneori chiar stau și imi pun întrebarea,daca nu cumva eu chiar sunt nebuna cu acte în regula? Sau dacă,ceea ce mi se arata,chiar pleacă din cauza faptului ca sunt aleasa asa cum imi spunea ea? Oro dacă ceea ce vad vine din chintesenta universului cu care intr-un fel sau altul sunt legata la un nivel foarte inalt? Sau dacă e doar imaginația mea prea bogata si dorinta de a o revedea este într-atât de mare incat am ajuns sa creez un loc la nivel de subcontient doar ca sa o vad? Habar nu am,dar oricum ar fi,ma bucur ca pot sa o fac. Sau ca mi s-a dat aceasta har. Ma bucur ca detin aceasta abilitate. Ma bucur ca la nivel spiritual,eu am ochii deschiși și pot sa o vad. Ca pot sa vorbesc cu ea. Chiar nu ma interesează dacă e doar o plasmuire a mintii mele. Mie chiar îmi face bine nebunia din capul meu.”
-Micuto...ma scoate soapta lui din ganduri si clipesc de cateva ori des,iar cand imaginea din fata ochilor ramane inca in ceata,imi dau seama ca din nou am plâns.
-Puteti sa stați...nu e ca și cum i-as spune ceva de care nimeni nu trebuie sa știe,ingaim cu greu.
Stefan ofteaza,apoi imi îmbrățișează umerii pe la spate si ma saruta pe creștetul capului.
-Descarca-te...noi o sa fim prin apropiere,sopteste si ma mai saruta o data inainte sa plece cu Ramo de langa mine.
-Cu ce sa ma descarc?intreb ca pentru mine. Nu e ca și cum n-ai știi cu ce ma confrunt,nu?zambesc cu tristete. Sau poate totuși nu știi...continui in soapta.
Imi sprijin coatele pe genunchi și incep sa-mi frec degetele intre ele in vreme ce privesc crucea si numele ei,dupa incerc pe cat posibil sa-mi reglez respiratia,fiindca din cauza inimii și a durerii ce face prăpăd in mine,abia mai reușesc sa-mi umplu plămânii cu aer.
-Imi e dor de tine...soptesc cu glas tremurand si cu ochii impaienjeniti de lacrimi. Cu toate ca sunt bine si pot sa zic ca am intalnit un inger pe pamant ce ma ajuta si ma împlinește pe toate planurile,sunt sigura ca dorul de tine o sa ma doara indiferent de cât de puternica am sa devin si indiferent de cât de mulți ani o sa treacă peste mine. Sunt ferm convinsa ca dorul de tine o sa ma doara mereu,dar tu știi prea bine lucrul asta,nu?oftez din toti rărunchii cand pun întrebarea la care nu ma aștept sa primesc și un răspuns. Ti-am zis-o si atunci cand am venit la tine cand Oana a avut botezul lui Antonio. Apropo de ea...continui si trag o gura mare de aer,apoi imi sterg obrajii de lacrimi și incep sa vorbesc incet. Tocmai am trecut pe la ea. De fapt,am trecut pe la toți copii si nepoții tăi,spun,desi langa ea e inmormantat si ala cu care i-a făcut,dar nu am ce sa vorbesc cu el.
Niciodata n-am facut-o.
Si nu doar ca n-am vorbit,dar nici nu i-am aprins vreodata o lumânare.
„Poate ca acționez greșit. Poate ca săvârșesc un păcat. Poate lumea m-ar condamna daca ar afla despre acest lucru,dar nu-mi pasa. Eu nu simt nevoia sa o fac. Iar dacă nu simt,nu o fac. N-am sa o fac niciodată. Nici macar de ochii lumii sau de gura ei. Fiindca nu-mi place sa fiu o oaie ce urmează tiparele trasate de societatea ipocrita in care trăim. Atat timp cat mie nu-mi face bine un lucru sau pornirea către el nu vine din sufletul meu,prefer sa nu fac nimic in acea directie. Habar n-am dacă e bine sau nu,dar eu asa functionez. Decat sa fac un lucru doar de dragul de a-l face pentru ca asa considera unul sau altul ca fiind corect,sau pentru ca asa da bine in ochii altora,prefer sa-mi vad de treaba și sa fac cum știu eu ca e mai bine pentru mine,fără sa ma justific in fata nimanui. Sunt alegerile mele. Deciziile mele. Iar dacă nu actionez cum trebuie,aia e. Am sa-mi asum totul atunci cand o sa trebuiască sa fiu trasa la răspundere de cel ce e in masura sa o faca. Dar pana atunci, atat timp cat sunt conștienta de lucrurile ce se petrec în jurul meu și pot sa decid ce-mi face bine si ce nu,am sa actionez întotdeauna in concordanta cu ceea ce-mi dictează instinctul. Iar in cazul de fata,el imi cere nici macar sa nu privesc in direcția respectiva,d-apoi sa-i mai aprind si vreo lumânare dracului? Nici macar nu intra în discuție asa ceva.”
Ies din gandurile mele cand vantul incepe sa sufle cu atata de multa putere incat aproape ca reuseste sa-mi înghețe sangele in vene si ma ridic de pe marginea grilajului,apoi imi bag mainile in buzunarele de la geaca si privesc cu tristete spre crucea din lemn.
-Habar nu am daca tu chiar apari in visele mele sau e doar rodul imaginației mele,insa,vreau sa-ti spun ca ma bucura faptul ca doar acolo te mai vad și te mai aud,soptesc cu glas spart. Odihnește-te...ingaim cu greu,apoi ma întorc pe calcaie si sar peste micul gardut din fier,dupa pasesc cu inima grea printre morminte,iar cand dau in aleea principala,il vad pe Stefan,alături de Ramo la cativa zeci de metri în fata mea.
Ma indrept spre ei,in vreme ce lacrimile mute continua sa-mi curga pe obraji,apoi ma agat de bratul ingerului si pornim spre ieșirea din cimitir.
Cand urcam in masina,Ramo incepe sa-i explice lui Stefan pe unde trebuie sa conducă,fiindca eu nu mai sunt in stare sa leg doua cuvinte.
Sunt data peste cap si pierduta in miile de amintiri cu bunica ce-mi rulează prin minte.
Nici nu realizez cand ajungem la ai mei,dar clipesc de cateva ori debusolata cand simt motorul ca se opreste.
Scutur din cap si alung toate amintirile,apoi cobor din masina,iar cand ajungem in fata ușii de la intrare si o deschid,panarama pot sa zic ca este cat casa.
Aud înjurături venind din bucatarie,iar starea de tristete mi se risipește imediat cand e înlocuită de furia ce incepe sa-mi curga vijelios prin vene.
Cu pasi apăsați ma indrept spre ei fără sa ma mai descalt sau sa ma dezbrac cand vocile lor ridicate ajung intr-o clipa sa ma zgârie pe timpan,iar cand ma opresc in fata boltei de la bucătărie,incep sa-i tranșez pe amandoi din priviri.
„Sunt beti. Iar dacă aseara le-am trecut cu vederea comportamentul de oameni bolnavi mintal,astazi n-am sa o mai fac. Pentru ca mi se pare de bun simti ca macar 3 zile sa se abțina dracu,mai ales cand la ei în casa a venit un om pe care nu l-au văzut decât o singura data in viata lor. Dacă eu sunt învățată cu rahatul in care au ajuns sa inoate,iar la fel ca mine sunt toți cei care ii cunosc,asta nu înseamnă ca si al meu inger trebuie sa se adapteze la un asemenea cacat,ce ar putea efectiv sa nu existe daca ei doi s-ar abține și n-ar mai bea.”
-Ce dracu aveți?intreb haraind in vreme ce incep sa-i despic bucățică cu bucățică.
-Ce dracu sa avem?raspunde ea ironic. Vechea poveste!pufneste. Tat-tu se da mai deștept decât este!
„I-auzi...nu ma innebuni...”
-Termina!maraie tata pe un ton amenințător cand ii aude raspunsul.
-Dispari dracu de aici ca m-am saturat sa te vad in fata ochilor! Sunt satula de tine ca de mere padurețe!replica pe un ton scarbit si imi dau ochii peste cap.
„S-a saturat? Dacă era satula,nu mai statea cu el! De ce ar sta una ce se crede atat de deșteaptă și atat de importanta cu unul ce il considera cel mai mare prost de pe pamant? Ah,da! Fiindca datorita prostului s-a ridicat. Daca prostul nu muncea si nu se pricepea la toate cele,ea nu facea nici un cacat cu viata ei. Pentru ca nu e buna de munca. Ea e buna doar de dat directive,iar sclavii sa le execute.”
Intorc capul spre Stefan cand ajunge langa mine,iar de data asta privirea nu ii mai este imposibila cand se uita în direcția alor mei. Ochii ii sunt in flăcări și au de ce sa-i arda. Asa cum am zis,tine de bun simt sa fii o gazda bună. Sa ii fie drag omului sa stea la masa cu tine. Tine de bun simt și de respect fata de tine in primul rand ca persoana. Daca te dai în stampa si faci pe vedeta ca sa arati cata prostie zace in tine,nu faci altceva decât sa i se aplece celui ce sta in fata ta.
Il faci sa-i fie greata și cu siguranta n-o sa-ti mai calce pragul niciodata in viata lui.
„Eu sunt de parere ca atunci cand esti prost,nu mai trebuie sa semnalizezi,ca nu impresionezi pe nimeni. Am mai spus ca prostia niciodata nu o sa fie interesanta sau atractiva,iar ai mei in momentul de față dau prin gropi din cauza ei.”
Imi inclestez maxilarul cand aud ce incepe sa fie la gura ei doar ca sa-l provoace sa-si iasă din minti si revin cu privirea pe circul ce i-a amploare  în cateva secunde in bucatarie. O vad pe ea cu trântește nervoasa pe masa o oala ce o scoate din dulap. Probabil una in care vrea sa facă ceva de mâncare,apoi il vad pe el cum isi strange degetele in pumni,cel mai probabil ca sa nu-si infinga mainile în gat ei ca sa o sugrume. Dupa ma uit cu scarba la amandoi cum incep sa se balacareasca si sa se înjure ca la usa cortului,apoi simt focul cum incepe sa se aprinda atat de tare in mine incat ma face sa ma cutremur pe picioare si stiu ca mai am foarte putin pana sa-mi ies din minti.
-Plecam!imi spune ingerul pe un ton otelit.
-Poftim?intreaba mama cand il aude si intoarce capul spre noi. Unde sa plecați?
-Oriunde,raspunde Stefan.
-Pe timp de noapte? Ați înnebunit? Dar nu aveți ce faci?intreaba,dar nu ne lasa sa răspundem si continua. Stati cuminți și nu-l băgați pe idiot in seama ca asa e el de cand ma-sa la facut,continua si tresar cand dosul de palma al tatei se izbeste cu putere de fata ei. Na! Vedeți cu cine imi e dat mie sa traiesc sub același acoperiș?intreaba imediat,apoi bufneste in plans.
„Victima. Ea e cea care il provoacă si tot ea e cea care se vaita dupa ce primește exact ceea ce caută. Pentru ca asta face de cand o stiu. Cauta atenție sub orice forma a ei. O atentie acuta si bolnava ce o face sa devina de-a dreptul penibila. Pentru ca ea cauta atentia prin orice mijloace. Cum ar fi,prin prostiile ce le scoate pe gura sau prin faptul ca se lauda singura in exces. Ori prin tot felul de mijloace distructive. Ca acum când cauta sa-l provoace pe tata cu orice preț doar ca sa-si iasă din minti si sa aibă un motiv în plus pentru a-i scoate ochii de azi înainte. Sa se plângă la toata lumea ca ea sta cu un idiot in casa ce nu știe sa se comporte civilizat și care o bate. Dar întrebarea este: Ea știe sa vorbească și sa se comporte civilizat? Ea ar sta sa suporte un om ca ea toata ziua in casa? I-as sugera sa se uite putin mai bine în oglinda sa vadă cine e ea cu adevărat,apoi sa realizeze de ce l-a facut pe tata din om,neom si a ajuns sa bea si sa o bata. Iar lu i-as spune ca si-a facut-o cu mana lui. Ca asta e ce a ales. A vrut-o pe ea cand sunt ferm convinsa ca a realizat faptul ca nu se potrivesc.”
Il prind de mana pe Stefan cand da sa se bage intre ei atunci cand panarama din nou izbucnește si ii fac semn din cap sa nu se bage.
-Nu e problema noastră,ii zic pe un ton periculos de calm. Ei si-o fac cu mana lor. Sa se descurce,continui pe același ton ce nu mi-a fost dat vreodata sa-l aud desprinzandu-se de pe buzele mele.
Dar cred ca reactionez asa pentru ca am mai evoluat de cand am plecat de acasa,dar si pentru ca am fost pusa de atat de multe ori in situația asta,incat a ajuns sa ma lase rece.
Cu toate ca focul imi arde salbatic  pe interior din cauza comportamentului pe care il au amandoi,faza asta cu victima chiar a ajuns sa ma scarbeasca de cate ori mi-a fost dat sa o vad sau sa o aud. Plus ca știu si ce urmează după ea. Mama o sa înceapă sa-i scoata ochii pentru toți anii ce ii au impreuna,iar el o sa se puna mai tare pe băut. Apoi o sa se bata ca chiorii,iar dupa ce o sa se satura de panarama,merg și se culca,iar mâine dimineata cand o sa se trezeasca,o sa vorbesc si o sa se pupe în cur ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o seara in urma. Asta pana cand o sa se apuce iar de băut,dupa o sa caute un alt motiv pueril ca sa se ia la harță si seara o sa se incheie in aceeasi maniera ca  și precedenta. Si tot asa,zilele o sa se repete una dupa alta pana cand cel mai probabil o sa se întâmple vreo nenorocire.
„Sfinte Doamne Dumnezeule!!! Imi e scarba si sunt satula de tot căcatul in care stau de atatia ani de zile. Si pentru a nu stiu cata oara ma intreb:oare nu s-au saturat? Fiindca am ajuns eu la cel mai inalt grad de saturație,de asta nici nu mai vreau sa i-au parte la asa ceva. Dacă am învățat ceva pana in momentul de fata,este cum sa fiu tranșanta in decizii. Degeaba citesc si invat despre una si despre alta. Cum degeaba învăț ce trebuie sa fac sau cum sa reacționez in diferite situații,ca tot practica e cea care face diferența. Nu zic...si lucrul asta ajuta cu învățatul. E un fel de pregătire pentru momentele de genul ăsta,iar acum chiar a venit timpul sa acționeze în consecinta. Sa trasez liniile si sa impun granițele. Chiar daca lor nu o sa le convina,efectiv nu imi pasa. Eu aleg pentru mine,asa cum amandoi o fac pentru ei înșiși. Consider ca cel mai bine in momentul de fata este sa pun punct si sa ma îndepărtez de ei. Fiindca nu aduc nici un plus existentei mele. Ba din contra,imi fac foarte mult rău. Si decat sa stau sa-mi consum energia cu rahatul lor,nu mai bine o canalizez pe ceva ce-mi face bine?”
-Adu bagajul soare,replic dupa ce ma hotarasc ca aici trebuie sa se incheie toata mascarada.
-Plecam fara sa mai stam la discuții,zice si incuviintez din cap.
-Chiar acum,confirm in vreme ce-mi privesc parintii cu raceala.
-Unde plecați?intreaba ea in vreme ce-si mijeste ochii la mine. Mergeti sa stati la neamuri ca sa aibă dupa ce rade de voi?continua si imi ranjeste cu viclenie.
"Manipulare...ce ghinion ca nu musc momeala. Si nu pentru ca ce zice ea este absurd,ci pentru ca niciodată n-am facut-o. Indiferent de ce gogosi imi vindea,eu știam un lucru. Ca e dracu si in ea nu trebuie sa ma incred niciodata. Cat despre ceea ce zice despre neamurile lui tata,nu exista asa ceva. Nu au cum sa rada de mine,cel mai probabil o s-o facă de ei. Chiar daca sunt cum sunt,stiu ca mereu o sa ajute daca o sa poată. Bine-nteles in limita posibilităților,iar ea ar trebui sa stie lucrul asta prea bine,fiindca cu ajutorul nemurilor lui au facut multe. Ale ei i-au dat cu flit. Dar astea nu se mai pun la socoteala. Se pun doar lucrurile pe care ea le-a făcut pentru restul. Ajutorul celorlalți nu mai contează sau e irelevant. Pentru ca ajutorul lor nu consta în bani,ci in carat de mobila sau in descarcatul tirurilor cu marfa ce veneau la firma ori pur și simplu in a imparti o portocala sau o ciocolata pe vremea cand ea vedea asa ceva doar in zilele de Paște si de Crăciun la aia ce au crescut-o."
-La hotel,raspund cand ies din ganduri,iar pe fata ei apare imediat invidia.
-La hotel? Dar ce tu ai bani de hotel?vrea sa stie,iar vocea ii picura venin.
Chicotesc ca un drăcușor,desi imi vine sa-i sparg fata pentru ca toată invidia si ura ei ma trimit pentru cateva secunde in trecut. În timpul in care imi doream sa am puterea de a pleca si a nu mai depinde de ea. Ajung in timpul in care imi râdea in fata cand ii spuneam ca abia aștept ziua in care o sa fiu pe picioarele mele ca sa pot face ce vreau. Dar cu toate ca m-ar ajuta enorm sa-mi descarc dracii pentru toate zilele in care ea m-a bătut,nu am sa fiu la fel de proasta ca ea. Pentru ca,uite ca acea zi a venit. Sunt acolo unde in urma cu mulți ani doar visam sa ma aflu.
-Ce hotel iti trebuie ție ametito?ma aduce vocea ei in prezent. Șezi elastic și nu mai face pe interesanta.
Din nou chicotesc,fiindca știu cât de mult o scoate lucrul asta din sărite.
-Nu mai ești in masura sa-mi spui ce sa fac și ce sa nu fac,replic in timp ce ii fac șmecherește cu ochiul. Ti-a trecut vremea,iar puterea nu mai e la tine,continui si ridic nonsalanta din umeri. Ti-am zis cu foarte mulți ani in urma ca viata nu sta în loc,iar eu n-am sa raman pentru totdeauna la cheremul tău.
Pufneste,iar tata clatina nervos din cap imediat ce o aude.
-Daaaa...lungește cuvântul în timp ce ochii ei continua sa sticleasca din cauza invidiei. Si uite cat de bine ai ajuns,replica scarbita.
-Am ajuns sa fiu extrem de bine,i-o trantesc si ii vad nările cum incep sa se dilate din cauza nervilor pentru ca ii comentez.
-Bine?intreaba pe un ton ironic. Asta numești tu bine? Sa muncești intr-o fabrica,cand puteai foarte bine sa o faci la un birou daca stateai dracu si iti terminai liceul de economie? Faceai si o facultate,apoi te faceai contabila,iar peste ani iti dadeam firma tie.
Imi dau capul pe spate si incep sa rad cand aud ce vise isi făcuse nebuna cu privire la viata mea.
-Nu mersi,zic imediat ce ma linistesc si il aud pe inger cum coboara scările de la etaj.
-Normal ca te mulțumești cu puținul,plescaie din buze. Doar ești o proasta si mai mult nu te duce mintea,pufneste si ridic neinpresionata dintr-o spranceana.
Dau sa deschid gura ca sa o fac sa-si înghită cuvintele,dar toate mi se opresc toate pe varful limbii cand aud vocea lui Stefan.
-Hai sa mergem,inimioara,imi cere  de cum ajunge langa mine si ma prinde cu fermitate de o mana.
Mama incepe sa rada ca o hiena,iar dupa felul în care ne privește,imi dau seama ca ar vrea sa ne vadă lati la picioarele ei.
"Nu se astepta la asta. Probabil credea ca Stefan o sa bage coada între picioare cand o sa vadă tot rahatul din casa si o sa ma lase pe mana ei. Ghinion. Eu am un leu langa mine,nu un pui de cățeluș,iar dacă prin absurd s-ar fi întâmplat asa cum visa ea,n-as fi rămas aici. Prefer sa o i-au de la capat de un infinit de ori,decat sa mai rabd iadul din casa asta."
-La revedere,spune ingerul pe un ton lipsit de inflexiuni si incepe sa ma traga după el,iar privirea mea se tinteste pentru cateva clipe pe chipul tatei.
E devastat si nu știe cum sa reactioneze,dar orice ar face e prea târziu ca sa mai rezolve ceva. Hotărârea deja am luat-o și e cea mai bună pentru mine. El,n-are decât sa rămână în Iadul ce si-i l-a facut cu mama lui.
-Of doamne...ce sa-ti povestesc...o aud cum ofteaza cu indiferenta in vreme ce noi doi ne indreptam spre usa de la intrare. Se duc la hotel...de parca zici ca ei ii curge sânge albastru prin vene,plescaie din buze si ranjesc cand ii simt ciuda din glas.
-Auzi?zic inainte sa ies din casa.
-Ce dracu mai vrei?se rasteste.
-Sa arzi in Iad!ii urez si trec dincolo de prag in vreme ce înjurăturile incep sa se desprinda cu duiumul de pe buzele ei.
-De ce nu-ti ții gura,micuto?ma intreaba ingerul si ridic usor din umeri.
-Imi stateau cuvintele pe limba,raspund pe un ton răutăcios si clatina din cap.
-Nu asa se raspunde la prostie,inimioara. Nu te cobori niciodata la nivelul ei.
-Stiu...dar pentru o secunda m-a făcut sa ma simt a naibii de bine.
Ofteaza,dupa ma lipeste de trupul lui si ne indreptam pasii spre masina.
-Ramo????tip si ridic capul,apoi privesc spre terasa de la etajul 1.
Mai tip o data,iar cand vad ca nu da semne ca ma aude,incep sa fac cativa bulgari de zapada si-i arunc în geamul ei.
-Plecati?intreaba cateva secunde mai tarziu de cum iese pe terasa.
-Da,raspund si ma priveste cu tristete. Deschide poarta,ii cer si intra imediat in camera,apoi cateva secunde mai tarziu apare cu telecomanda in mana. Sa ai grija de tine,continui in vreme ce porțile se deschid. Ne vedem la anu.
-Ce?intreaba ca trasnita. Vii si la anu?
Ranjesc.
-Nu. Tu vii la anu,replic pe un ton încrezător si ii fac cu ochiul.
Ii vad pieptul cum se ridica atunci cand trage aer adanc in plamani,dupa incepe sa-si treaca degetele emoționată de cateva ori prin par.
-Mai vedem...sper sa nu mor pana atunci.
"Nu o sa moara. Asa ziceam și eu,dar n-am facut-o. Insa o inteleg si știu prea bine cum se simte cand ajungi sa atingi gradul cel mai înalt de toleranta al chinului pe care ești silita sa-l înduri in fiecare clipa din cauza unor salbatici ce s-au găsit sa locuiască in societate si nu in pădure acolo unde le este de fapt si de drept locul. Nu e ușor,dar nici imposibil. Trebuie doar sa rămână puternica,fiindca mai are foarte putin si o sa poată scapa din Iad. La sfârșitul anului viitor o sa fie majora si o sa poată face ce vrea fara sa mai depindă de X sau de Y. Iar eu n-am sa ma las pana cand nu am sa o vad langa mine. Pentru ca nu merita sa-si strice viitorul aici. Merita o viata mai buna,iar in acest oraș nu o sa aiba parte de asa ceva. Fiindca e singura. Nu are pe cine sa se bazeze si nu are cine sa o ridice. Tat-su trage toata ziua la masea,iar ma-sa abia supraviețuiește de pe o zi pe alta si frate-su e un bou in care nu poți sa pui nici o baza. Asa ca...n-are nimic de pierdut. Doar de câștigat dacă isi ia inima în dinți și vine la Timisoara."
 
*****