Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urmă cu doi ani jumate
Milla.
Noaptea trecută după ce Mikael m-a lăsat acasă, m-am închis în baie şi am plâns până am rămas fără lacrimi. M-am târât până la pat, după ce mi-am tras un tricou pe mine şi am încercat să dorm, dar fără niciun rost. Am avut iar un coşmar. Aşa că am stat pe balcon şi am privit cerul până s-a crăpat de zii. Mi-am târât picioarele până la bucătarie să-mi fac o cafea şi m-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic noaptea trecută când naşa a dat buzna în bucătarie.
-Andreea te-a invitat să iei cina cu ea.
Am stat puțin în baie pentru a da cu fon de ten peste vânătaia pe care mi-a făcut-o Marc aseară, apoi toată ziua am stat şi am făcut parada modei prin fața ei, e foarte încăpătânată când vrea şi nu ia plăcut nimic din ce i-am arătat. Ultimele ei două opțiuni a fost o rochie roşie cu buline, mă ardea pe mine pe retină şi o rochie neagră cu spatele gol.
-Trebuie să port neapărat tocuri? Ce au teneşi mei?
-Oh, parcă aş sta de vorbă cu un copil de 7 ani, nu cu o adolescentă de 18 ani! Puneți pantofi şi taci odată! Mă apostrofează ea fluturând din mâini.
Îmi pun sandalele şi mă ridic în picioare, mă clatin când fac câțiva paşi dar continui să merg prin cameră.
-Arăți grozav, dragă. Fară hainele alea băiețeşti arăți şi tu în sfârşit ca o domnişoară adevărată. Îmi dau ochii peste cap şi mă ciupe de obraji. Un claxon ne anunță că şoferul trimis de Andreea a sosit.
-A venit Josh.
-Hopa! Josh? Se ridică ca şi curentată şi îşi aranjează hainele ieşind din cameră.
-Să nu-l lăsam să aştepte prea mult. Încep să chicotesc şi o urmez. Nu apuc să aud micul lor schimb de replici, dar observ cum se uită la ea. Practic o soarbe din priviri.
-Ar trebuii să ne grăbim, să nu prindem aglomerație. Îi sărută zâmbind mâna naşei apoi deschide uşa pentru mine.
-Să ştii că sunt pentru! Îi şoptesc la ureche când o îmbrățişez de la revedere. Mă mângâie pe spate.
-Distracție plăcută!
Am ajuns la restaurant cu bine, nu am prins aglomerație. Un ospătar îmi ia paltonul şi un altul mă conduce la masă într-un separeu privat.
-Oh, ai ajuns cu bine. Se ridică şi mă îmbrățişează, apoi îmi face semn să iau loc.
-Mulțumesc pentru invitație.
-Nu-i nicio problemă, dragă. Vreau să-mi cunosc nepoata. Ospătarul ne aduce meniurile şi comandăm aproape imediat.
-Veneam des cu William aici, au o friptură de vită delicioasă. O să-ți placă.
