Salvatorii!
Nu orice poate avea o solutie.Ma aflau intr-un barlog al unui varcolac si il astept pe cel pe care il iubesc.Da il iubesc pe Xander,dar uneori e prea ingamfat sa vada asta.Toti simtitm,indiferent daca suntem fiinte umane sau supranaturale. Toti avem o a doua sansa.
Deschid ochii si il vad pe Jacob cum imi panseaza iar cu ierburi rana.
-Buna dimineata,raza de soare!
-Buna,Jacob!
-Cum ai dormit?
-Foarte bine!
-Te mai doare?
-Sincer? Nu!
-Bun!Prietenii tai sunt aproape aici!
-Oh..
-Mda!
-O sa ne mai vedem?
-Depinde,de ce?
-Imi esti drag,ca prieten bineinteles!
-Da,promit!
Dintr-o data simt o senzatie in mine,il simt aici ,atat de aproape de mine,Xander e aici.
-E aici!
-Stiu!
In secunda urmatoare,doua brate se aflau in jurul meu,doua brate de care imi era asa de dor ,doua brate unde ma simt aici. Respiratia lui imi gadila fiecare centimetru al cefei trimitandu-mi mii de fiori pe sira spinarii. Bratele lui ma strangeau atat de tare,incat am ramas fara aer.
-Xander,nu am aer!
-Scuze,esti bine?
-Da,demonule ce nu simti nimuc!
-Stii ce simt?
-Nu!
Imi i-a mana si o pune in dreptul inimi sale,desi inima unui vampir nu bate ,a lui batea ,intr-un mod atat de rapid incat m-a speriat. Ma privea in ochii. Cand i-am intalnit am vazut ceva ce credeam ca e imposibil sa vad la el: frica,ingrijorare,speranta si iubire.
-Ma scuzati ca va intrerup ,dar Xander vreau sa discutam ceva!
-Ce pot discuta cu un caine?
-Xander,asculta-l!
-Off bine!
Cu asta cei doi au iesit afara. Am ramas singura in locul acela atat de rece. Ceilalti erau si ei aici. Ce dor imi era de ei. Dintr-o data aud ceva in spatele meu. Cand ma intorc ,vad ochii ei,Sofia...
