꧁Blood and Calls꧂

*140*

Imi dau jos manusile bagandu-le in buzunar. Caldura flacarilor imi ating corpul facandu-ma sa ma indepartez cat mai mult posibil. Bratele lui Jimin se infasoara in jurul lui Taehyung. Il ridica de la sol facandu-ma sa cred ca capul i se va detasa de restul corpului. Mainile lui Yoongi incearca sa ma convinga sa ma ia din loc. Sanghwo imi da jos perlele de pe rochie, punand un bandaj in jurul taliei mele pentru a opri otrava din a mai ucide pe cineva. 

Urlete.
Tipete.
Plansete

Iar eu nu pot sa ma uit la altceva inafara de ochii goi si larg deschisi ai lui Taehyung, la inelul de pe deget si la mana ce sta suspendata fara vlaga si alba. La capul ce atarna in jos si la pupilele ditalate ce parca ma fixeaza spunandu-mi ca e vina mea.

-Wonyoung!

Ma trezesc ca merg, dar mai mult sunt tarata de catre cei doi ce isi au mainile in jurul bratelor mele. Jimin sparge fereastra dar in mintea mea se aude ca si sticla sparta de Taehyung in acea seara. Yoongi ma impinge inaite dar pentru mine se simte ca si Taehyung aruncandu-ma in zapada. Sanghwo imi atinge maxilarul, curatandu-mi obrazul de cenusa dar pentru mine se simte ca si Taehyung infibgandu-si degetele in maxilarul meu pentru a-mi impinge pe gat pastila de avort. Genunchiul lui Yoongi imi atinge piciorul din greseala dar penru mine e ca Taehyung, rupand pantalonii la glezne pentru a-mi arde talpile.

Ochii lui goi ii fixeaza pe ai mei. E ca si cum mi-ar spune ca nu s-a terminat, ca mi-a marcat viitorul cu un copil de care nu pot scapa si ca isi va duce planul la bun sfarsit.

-Ce naiba mai astep... Wonyoung? Esti bine?

Imi feresc privirea de a lui Jimin. Picioarele imi ard iar sentimentul de durere trait la subsol revine, blocandu-ma. 

-Voi doi, caratil pe Kim la masina.

Odata ce bratele lor ma parasesc, o lacrima imi aluneca dar nu am simtito pana in momentul in care Jimin mi-a intrerupt campul vizual cu corpul lui Taehyung iar degetele mele s-au grabit sa o stearga de pe obraz, loc unde inca ii mai simt amprentele.

-Pompierii trebuie sa ajunga.

Ii repet cuvintele, marind pasii pre fereastra mare, sparta. Mana lui ma opreste, apucandu-ma de brat in timp ce trec pe langa el.

-Esti bine?

Ma intorc vazandu-i chipul palid, cu parul negru fluturand din cauza curentilor de aer ce patrund prin fereastra. Ranile ii sunt mult mai adanci ca ale mele iar frica ii este brusc intiparita in ochii ce mi se par a fi galbeni.

-Tu chiar speri ca raspunsul sa fie da de fiecare data?

Tace. Imi maresc pasii dar bratele lui ce ma cuprind din spate ma opresc.

-Cand te-am obligat sa ma scoti din inchisoare cu acea promisiune nu am crezut ca esti atat de disperata sa scapi de el incat sa ma lasi in libertate dupa ani de cautari. Pentru mine a fost o gluma. Pentru tine am fost ultima scapare.

-A fost o gluma...

Ii repet cuvintele simtind cum ceva se rupe in interiorul meu. Ii indepartez mainile, trecand un picior peste sticla sparta. Imi intorc capul pentru a vedea flacarile ce ajung aprope de balcon. Imi privesc inelul, sarind in zapada cu sentimentul ca nu o sa mai scap de amintiri pana nu mor.

Nu va panicati, nu a murit, si nu aici se termina primul volum. Vor mai urma cateva capitole din perspectiva lui Jimin si probabil ca si un playlist. Btw, vreti playlist la primul volum? Am o gramada de melodii ce m-au ajutat sa scriu cartea asta.
Multumesc pentru 8ooo de ochisori, sunteti geniali.