In liniștea mortuară a nopții
Vântul șoptește pe străduțe
O creangă bate-n tabla porții
Grăbiți fug oameni cu căruțe
Copiii stau in geam la case
Privind tabloul de afară
Așteptând iarna de mătase
Fiind osteniți de-atâta vară
Totul e gri și e scârbos
Este a naturii înmormântare
Frigul te-njunghie pân' la os
Ea doar renaște, ea nu moare
Dar în acest aspect cumplit
Parcă durerea brusc dispare
Și cerurile se deschid
Căci a sosit prima ninsoare.
