De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 108

Ale:
În urma cu 8 ani...
 
În vreme ce eu si ingerul ne bem cafeaua,usa de la dormitorul mic se deschide,iar cateva clipe mai tarziu,Ramo intra in bucatarie.
E duminica si aproape de miezul zilei,iar asta e singura zi din saptamana in care reușim sa ne întâlnim toți trei.
Au trecut doua luni de când Ramona se afla la Timisoara,dar pentru ca lucrează în 3 schimburi,ne vedem mai mult la munca la schimbul de tura,decat acasa.
-Neata!ne saluta cu zambetul pe buze.
-Neata,raspundem amandoi. Iti fac o ciocolata calda?continui si incuviinteaza din cap.
-Da. Merg doar sa ma spal pe dinti si pe fata,apoi revin,raspunde si ma ridic de pe scaun in vreme ce ea face cale întoarsă si se îndreaptă spre baie.
Cat timp ii pregătesc ciocolata,aud usa cum se deschide la baie atunci cand iese din ea,dar nu apare in bucatarie decat cateva minute mai tarziu,dupa ce se baga prima data pe la ea prin dormitor.
-Aaa...zice cand revine si se uita cand la mine,cand la Stefan. E destul daca va dau 500lei pe luna?intreaba si intinde banii spre ingerul meu.
El se uita surprins la ea,apoi o prinde usor de încheietura mâinii si o priveste in ochi.
-Nu trebuie sa ne dai nici un ban. Pune-i deoparte daca tot ii ai pe plus,ii zice Stefan,iar de data asta ochii ei se maresc de mirare.
-Poftim?intreaba ca trasnita. Dar mi-am pus bani deja de o parte. Ăștia sunt pentru cheltuieli.
Bufnesc in ras cand o aud.
-Doamneeee,ce nebuna!exclam amuzata.
Stefan se uita la mine cu o sclipire in priviri si ii eliberează mana,apoi se ridica de pe scaun,iar cand ajunge in dreptul meu,ma îmbrățișează.
-Fa-o tu sa inteleaga,fiindca eu am trecut o data cu tine prin asa ceva. Acum e rândul tău,mormaie cu nasul băgat în parul meu.
„Ei bine...scena asta chiar imi aduce aminte de datile cand eu insistam sa-mi i-a banii. Lucru ce l-a facut,pentru ca nu a avut încotro,dar acum e alta mâncare de peste. Suntem la casa noastră,iar cheltuielile sunt infime,fata de ce trebuia sa plătim la ai lui având în vedere ca el suporta toate facturile. Asta pana cand am schimbat eu foaia si am împărțit toate cheltuielile la câți eram in casa. Doar ca acum,când noi toți suntem mai toata ziua plecați de acasa,facturile ce le avem de plătit le acoperă lejer si salariul meu. Deci...nici nu se pune problema sa ii luam Ramonei bani.”
-Aaa...zice din nou Ramo si ne privește contrariata. Nici sa nu te aud ca-mi ceri sa nu plătesc in casa! Ai auzit? Ca altfel te sparg!ma ameninta si din nou incep sa rad.
-Chiar n-ai sa plătești,i-o trantesc cand ma linistesc si mijeste ochii la mine.
-Nu Ale!pufneste si isi pune mainile exact ca o țața in san.
-Vorbesc serios. Nu ne trebuie nici un ban,insist,iar de data asta isi da ochii peste cap.
-Ti-o cauți?intreb si incepe sa se strâmbe la mine,fiindca stie exact la ce ma refer.
„Asta era vorba bunicii de fiecare data cand noi ne dădeam ochii peste cap,facand referire la faptul ca ne cautam mintea.”
-Tu vad ca ti-o cauți cu lumânarea,mi-o întoarce și chicotesc. Nu te hlizi la mine!imi cere si intinde spre noi mana in care tine banii.
O lovesc peste ea și incepe sa pufaie mai rau ca o locomitiva pe aburi.
-Nu te enerva,spun si imi trântește o privire ironica.
-Nu stau la voi fara sa plătesc!exclama scandalizata. In prima luna n-am facut-o pentru ca n-am avut de unde. A fost salariul mic si ai văzut cu ce haine am venit după mine,continua,iar la final lasa un oftat sa-i părăsească buzele. Dar acum sunt în regula și pot sa îmi suport cheltuielile.
-Dar nu trebuie,intervine ingerul in conversatie.
-Cum sa nu?se tureaza imediat.
-Nebunooo...zic taraganat. Cheltuielile sunt foarte mici. Nu ne trebuie nici un ban. Ce e asa greu de inteles?
-Bine ma nebuno...mi-o întoarce pe același ton taraganat. Dar eu nu ma spal? Nu consum curent? Nu folosesc internet?
-Ba da,raspund,iar ea ridica dintr-o spranceana fiindca stie ca n-am terminat de vorbit. Dar sunt sume infime si nu avem nevoie de banii tai ca sa le plătim.
-Doamneeeeee!!!!exclama exasperata si isi da capul pe spate,apoi inspira adanc,dupa ofteaza zgomotos.
Imi tintesc ochii pe ingerul meu si ma intreaba din priviri ce sa facem cu ea.
„La capat nu o scoatem pana cand nu ii dam ceea ce vrea. Stiu prea bine cum se simte rana ei,pentru ca m-am luptat mult si bine cu a mea. Asta pana cand am înțeles si-am invatat sa accept ajutorul din partea lui fara sa ma simt datoare. Asta trebuie sa priceapă si Ramo,dar deocamdată e prea din scurt și prea devreme ca rana sa i se închidă. Trebuie sa isi dea seama prima data de ea ca mai apoi sa o vindece.”
Oftez subtil printre buze si revin cu ochii pe bruneta ce e pornita sa-i accept banii dupa privirea cu care ma intampina.
-Uite cum facem,incep si așteaptă tăcută sa continui. Nu dai nici un ban în casa,zic si pufneste.
Nu ii bag pufnetul in seama si vorbesc mai departe.
-Dar daca te face sa te simți mai bine faptul ca ai sa contribui cu ceva în casa,atunci da-mi bonurile de masa. Si asa nu ai ce naiba sa faci cu ele. Nu poti sa iti cumperi țoale de ele și ma gândesc ca nu vrei sa strici unul pentru o grisina ori un pachet de biscuiți,nu?
Cade pe gânduri imediat ce ii lansez propunerea,iar cateva minute mai tarziu clatina usor din cap.
-Nu sunt de-acord nici cu lucrul asta,dar ma las pe mana ei,ii zice ingerul si face semn din cap spre mine. Asta e tot ce îți putem oferi,pustoaico,cu toate ca ti-am spus ca nici alea nu ne trebuie,dar înțeleg faptul ca inimioara iti oferă o cale pentru a nu te simți prost. Insa...continua,iar ea e numai ochi și urechi la el.
Zambesc,pentru ca am impresia ca ma vad pe mine. Si eu ma uitam în gura lui de fiecare data cand imi vorbea si-mi explica cate ceva.
-Sa știi ca ajutorul pe care noi ti-l oferim,e unul ce nu așteaptă nimic în schimb.
Ramo incepe sa-si muste buzele cand il aude si ii vad ochii cum incep sa i se umezeasca.
Stefan se desprinde de mine si merge sa o îmbrățișeze cand incepe sa tremure usor pe picioare. Simt lacrimile cum imi înțeapă mie ochii cand un suspin se desprinde de pe buzele ei si inima incepe sa mi se strângă in piept de durere cand o vad cu cata putere se agata de ingerul meu.
„Doamne...cat e de ranita...pfff...un lucru ce din nou imi aduce aminte de mine. Imi aduc aminte de cat de franta am putut sa fiu si cat de mult a contat bunatatea lui Stefan in viata mea. O bunatate ce ii face bine si ei. Bine...cred ca bunatatea nu strica in cazul nimenui,dar in cazul meu si al Ramonei contează enorm de mult.”
-Asculta-ma pustoaico,ii cere ingerul,iar Ramo ridica ochii înlăcrimați spre chipul lui.
Clipesc des ca sa-mi alung lacrimile,iar ca sa ma asigur ca nu bufnesc in plâns,incep sa-mi musc interiorul obrazului.
-Aceeasi problema a avut-o si vara-ta aici de fata,continua Stefan. Dar,dupa cum vezi,acum e bine si a invatat sa faca diferenta dintre ce a fost si ce se întâmplă acum. Vreau sa conștientizezi si tu lucrul asta. Sa nu mai răspunzi cu trecutul. Sa întelegi ca acum ai parte de un nou început,înțelegi?intreaba,iar Ramo isi trage mucii inainte sa incuviinteze din cap. Bun...spune incet ingerul si se desprinde de ea. Ai încredere în noi,fiindca n-o sa iti scoatem niciodata ochii pentru nimic,continua,iar Ramo se uita cu recunostinta cand la el,cand la mine.
-Bunatatea lui inca e o enigma pentru mine,zic cu un mic zambet in coltul gurii. Eu te ajut pentru ca esti ca sora mea si n-am nevoie de nimic in schimb,dar pe el,chiar daca nu îl leagă sangele de tine,sa știi ca nu o sa aștepte niciodata laude sau statui ridicate pentru ajutorul ce ti-l ofera,o asigur fiindca asta e purul adevar.
„Stefan nu o sa aștepte niciodata nimic de la nimeni. Dacă o sa poată vreodata sa ajute,o s-o faca mereu cu inima deschisa.”
-Ei bine...raspunde in timp ce isi șterge lacrimile de pe obraji. Chiar ai un inger langa tine,continua,iar zambetul de pe buzele mele se mărește pana in dreptul urechilor.
Stefan surade cand o aude si imi lipesc un obraz de pieptul lui cand isi înfășoară bratele din nou in jurul taliei mele.
„Pai nu degeaba il numesc in felul asta...el chiar este ingerul meu pe pamant.”