Monolog

2 0 0
                                    

De foarte multe ori ajungem la concluzia cã... Nu mai meritã, nu mai meritã sã lupți pentru ce este al tãu, nu mai meritã sã te zbați pentru cei dragi, nu mai meritã sã iubești pe el/ea atunci când focul din tine arde tot mai tare, cândva se va stinge.

Asta simțim de multe ori, destul de des. Nu meritã! ai apus și tu asta cândva, într-un moment în care ai simțit cã nu mai poți, cã-ți cade cerul peste tine și, nu de multe ori ai vrut sã renunți.

Mulți ne spun în acele momente ai pe cineva care te iubește undeva, ai pe cineva care te iubește dar tu încã nu l-ai întâlnit. ce vrãjealã! ei bine, tu ești cu mult mai deștept decât superstițiile altora, tu ști cine ești și unde vrei sã ajungi. Poate... scopul este încețoșat, poate nu vezi pãdurea de copaci, sau poate pur și simplu nu vrei nimic, nu ai un scop și nici nu ți-l dorești. Ești tu! cel mai natural în elementul sãu, cel mai bun om de pe pãmânt este acela care se iubește pe el însuși, știu! sunã ipocrit, dar gândește-te de câte ori te lași pe tine pentru a-i ajuta pe alții, de câte ori decazi pentru cã îi iubești pe alții mai mult decât pe tine, nu meritã!

Sentiment Și Culori ReciUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum