Farmecele padurii intunecate

CAPITOLUL -V-AMINTIREA STELELOR

Afara,aerul era rece ,ceea ce o lua putin prin surprindere pe Eliza ,care era imbracata doar cu pijamaua ei subtirica de vara,insa nu se opri ,adrenalina era destul de mare incat sa ii tina de cald.Cu toate ca nu putea sa vada nimic in jurul ei ,nici macar lumina acelei torte care trebuia sa o ghideze ,simtea ca stie exact incotro sa se indrepte.
Fata incepu sa gafaie si sa inainteze tot mai greu.Se opri.Ca in acea prima zi in care se afunda in padure ,se simtea si acum de parca se afla in inima padurii.Simtea viata pompand in jurul ei.Iarba era umeda si rece ,dar Eliza se aseza oricum.Agnes si Griet se proptisera de ea respirand greu.Eliza isi odihni dragastos cate o mana pe capul fiecarei pisici si sopti astfel incat sa nu o poata auzi decat ele:"Credeti ca ne aflam in apropierea lor...?"
"Eu nu vad nimic,nici macar propria coada!"sopti Agnes pe un ton destul de ridicat.
Griet isi increti boticul si incepu sa adulmece aerul umed al noptii.
"Simt un miros necunoscut"
Deodata,in jurul lor isi facura aparitia sute de creaturi micute care pluteau prin aer emanand o lumina placut rozalie.Eliza ramasese uimita,isi aminti de prima seara in noua casa,cand stelele pareau atat de aproape incat credea ca le putea atinge.Cerul,lumea,universul,toate pareau ca plutesc in jurul ei,totul parea atat de magic.
Acum stia ca aceste meleaguri sunt intr-adevar fermecate si ca viata nu mai e asa cum o stia inainte.Privi in jos spre Agnes si Griet care urmareau fascinate dansul micutelor fapturi,apoi isi intoarse privirea spre ele.Se uita atent,putea zari acum ca fiecare dintre acele pete de lumina avea o față blanda si zambitoare,un corp omenesc si o pereche de aripi usor transparente.
"Eliza,se auzi Griet mieunand usor,ai mai vazut vreodata zane?.."
"Nn-nu ,raspunse ea balbaindu-se mirata"
"Zanele acestea sunt bune ,au venit sa ne ajute,sa ne conduca pe drumul spre casa,dar ai grija sa nu le enervezi,devin agresive destul de usor..."
"Bine,dar cum ramane cu creatura,cu torta,trebuie sa aflam ce erau si ce cautau pe aici...!
"Poate maine,Eliza,suntem prea departe de casa ,iar centrul padurii poate fi un loc periculos,mai ales noaptea.Ne vom intoarce maine pe lumina si vom investiga mai atent locul"
"Mami,striga Agnes,trebuie sa mai ramanem!"
"Poate zanele stiu de unde a aparut acel zgomot,ar trebui sa le intrebam!",spuse Eliza plina de speranta.
Griet se apropie de una dintre ele ,in timp ce Agnes si Eliza asteptau nerabdatoare in spatele ei.Incepu sa sopteasca ceva care suna ca un fel de cantec ciudat.
"A spus ca intr-o zi ma va invata si pe mine",sopti Agnes.
Dupa nu prea mult timp Griet se intoarse ,iar pe boticul ei se vedea o urma de ingrijorare.
"S-a intamplat ceva teribil in celalta parte a padurii.Nimeni nu stie exact ce e ,dar zanele sustin ca au vazut un urias acompaniat de o fiinta umana plimbandu-se prin padure cu o torta."
"Asta am vazut si noi!",spuse Eliza nu prea surprinsa.Uriasii,pisicile vorbitore,zanele ,toate i se pareau acum un lucru firesc.
Griet rosti atunci pe un ton dramatic:"In aceasta padure nu au mai existat uriasi de secole!"
Eliza simti un gol in stomac la auzul acestor cuvinte.
Auzi un fosnet dintr-un tufis din apropieree care o facu sa iasa din starea de soc.Se uita in directia sunetului si zari o pereche de ochi caprui si luminosi care o priveau atent.Eliza se navali inspre tufis ,insa era din nou prea tarziu.Ochii disparura in noapte urmati de sunete repezi de pasi.
Eliza era devastata.
Se lasa condusa acasa de zane impreuna cu prietenele ei pufoase,se tranti pe pat si era gata sa adoarma ,insa amintirea acelor ochi o tinea treaza,cu toate ca ii insuflau o stare de visare.Eliza vedea in ei esenta padurii ,scoarta copacilor si lumina lunii,vedea in sufletul ei.