Capitolul 125

141 40 7
                                    

 Ale:
În urma cu 8 ani...
 
„-Inimioara...sopteste pe un ton gutural,dupa ii simt atingerea buzelor calde pe pielea umărului meu.
Deschid ochii si intorc capul. Privesc in verdele albastrui al ingerului meu,iar inima mi se opreste pentru o secunda in loc din cauza intensității cu care se uita la mine.
Inghit cu dificultate in vreme ce el incepe sa-mi plimbe o mana pe conturul trupului meu si-mi retin lacrimile ce incep sa-mi înțepe ochii si vor sa imi curga pe obraji.
„Inca un vis...de când a plecat,l-am visat de cateva ori si de fiecare data ne-am pierdut in placere. Cred ca astea sunt singurele clipe in care respir cum trebuie,ca in rest,sunt mai mult moarta decat vie.”
-Soare...ingaim cu greu.
Ma priveste atent in vreme ce se urca peste mine,apoi se sprijină pe antebrațe si isi apleaca usor capul.
Maraie cand isi face loc între coapsele mele,iar corpul meu reacționează din instinct atunci cand imi ridic soldurile ca sa-l simt.
-Te iubesc,zic cu voce incarcata in timp ce-i îmbrățișez umerii si isi lipeste buzele de ale mele.
Imi vine sa plang imediat ce incepem sa ne sarutam,dar ma abțin din tot sufletul sa nu o fac.
„Chiar daca e plasmuirea mintii mele,vreau sa ma bucur de aceasta iluzie. De plans am sa o fac cu siguranta cand am sa ma trezesc. La fel cum am facut-o in fiecare zi de cand a plecat de acasa.”
Strang din pleoape fiindca dorul de el ma doare pana si-n somn,apoi imi oblig mintea pentru cateva minute sa ma lase in pace.
Cu toate ca sentimentele in pieptul meu fac ravagii,ma focusez doar pe caldura intensa și copleșitoare pe o simt datorita iubirii ce i-o port.
Imi canalizez toata energia pe dragostea nemărginită ce arde in nucleul meu,iar cand reusesc sa o separ de celelalte trairi,fierbinteala prea cunoscuta mie imi explodează prin vene si ma invalui din cap pana-n picioare intr-un val copleșitor de excitatie.
Deschid ochii cand intrerupe sarutul bland si zambesc in coltul gurii cand ii vad verdele albastrui incarcat de iubire și dorinta.
-Te iubesc cel mai mult si cel mai tare,murmura la o suflare distanță de gura mea,apoi ma mai saruta o data dulce pe buze inainte sa se lasă in jos.
Imi dau capul pe spate si inspir brusc cand ajunge in dreptul sânilor. Incepe sa-i dezmierde pana cand sfarcurile mi se întăresc,dupa ii prinde in căușul palmelor si aluneca mai jos pana cand ajunge cu gura intre coapsele mele.
-O doamne...suspin cand ii simt limba pe clitoris.
„Si in vis se simte a naibii de bine...”
-Esti bine micuto?intreaba,iar respiratia lui o simt cum imi mangaie usor carnea infierbantata.
„As fi perfect,dacă toate astea s-ar întâmpla în lumea reala.”
-Da,raspund in schimb cu o voce sugramata de emotii.
Se misca intre coapsele mele,cel mai probabil ca sa se ridice deasupra mea sa verifice ce naiba am,dar il opresc imediat. Imi bag degetele in parul lui si imi ridic mai mult soldurile.
Chicoteste cand imi lipesc clitorisul de buzele lui,apoi deschide gura si scoate limba afara.
-Hmmmm...gem prelung cand o lasa sa alunece printre labiile mele si ma penetrează incet cu varful ei.
O face de cateva ori,apoi revine cu gura asupra clitorisului in vreme ce doua degetele ii ajung pe vulva mea si o mangaie inainte sa ma patrunda cu ele. Caldura o simt cum mi se aduna tot mai mult in pântece din cauza mișcărilor precise cu care își adâncește degetele inauntrul meu,dar si a gurii ce imi suge exact cât trebuie mugurul umflat de dorinta. Ma sprijin pe coate ca sa ma ridic putin cand picioarele incep sa-mi tremure usor si il privesc cu pofta in timp ce el isi face de cap intre coapsele mele.
Pieptul incepe sa-mi urce si sa-mi coboare mai repede în vreme ce ma bucur de imagina incarcata cu erotism din fata ochilor.
Ii privesc limba cum face vârtejuri in jurul clitorisului meu cu o voluptate ce reuseste sa-mi dea foc prin vene si fiecare celula din trupul meu se incendiaza din cauza placerii ce mi-o oferă,iar un tipat imi iese din gâtlej cand ma ciupește de un sfarc pana la limita durerii in timp ce isi apasa gura mai tare pe clitorisul meu si ma patrunde mai adanc cu degetele,declansand astfel orgasmul meu.
Imi dau capul pe spate,iar respiratia mi se poticneste in plamani cand undele de placere incep sa-mi strabata cu putere trupul,facandu-mi carnea sa tremure incontolabil pe mine.
Geme cand incepe sa-mi scoarba excitatia cu zgomot,iar suspinele mele se transforma usor,usor in urlete si incep sa ma zvarcolesc cand nu-i mai pot indura atingerile.
Imi indrept capul când il aud ca surade si ma uit printre gene la el cu o privire tulbure.
Il vad ca prin ceata cum se ridica in genunchi și isi linge ca un pofticios buzele in vreme ce eu încerc sa-mi recapat cat de cat suflul.
Ma intind inapoi pe saltea cand da sa se urce deasupra mea și gem înfundat cand isi lipeste penisul tare de clitorisul meu sensibil. Incepe sa se frece de el,iar respiratia mi se sacadează instant.
Incep sa vibrez din cauza nerabdarii de a-l simți in mine si ii inconjor talia cu picioarele în timp ce-mi bag unghiile usor in spatele lui.
-Vrei sa ma simți adanc in tine,micuto?intreaba cand isi apropie gura de a mea si inghit in sec. Fiindca eu imi doresc a naibii de tare sa intru in pasarica ta,inimioara,susura inainte sa-si lipească buzele de ale mele.
Interoriul meu se cutremura dureros atunci cand ceea ce vreau eu cu adevărat se ridica la suprafata,iar dorul si faptul ca-mi doresc cu ardoare sa fie langa mine,cat si toate lucrurile astea pe care mintea mea si-i le imagineaza,vreau sa fie reale,descatuseaza inauntrul meu teroarea cu care am trait in suflet in ultimele săptămâni. Bufnesc in hohote de plans si isi dezlipește imediat gura de pe a mea,iar in privirea lui apare îngrijorarea cand ma vede ca sunt la un pas de a ma sufoca.
-Inimioara?spune dintr-o suflare.
Ii prind fata cu ciuda in maini,cand durerea se dezlănțuie cu furie in mine si il privesc printre lacrimi.
-Eu vreau ca ăsta sa nu fie un vis!urlu cuvintele pe un ton inecat,iar in clipa urmatoare totul in jurul meu incepe sa se întunece.
Trupul lui dispare imediat ce bezna ma inghite,iar un tipat de disperare se desprinde de pe buzele mele si rasuna cu ecou in tot intunericul ce ma înconjoară.”
 
*
 
Tresar cand simturile mi se activează si ma trezesc din somn. Deschid ochii dintr-o data si suspin in vreme ce-mi simt obrajii umezi semn ca am plans chiar daca n-am fost constienta de lucrul asta. Incep sa ma zvarcolesc printre asternuturi in vreme ce inima imi bubuie cu durere in piept,iar cateva gemete chinuite se desprind de pe buzele mele si-mi zgârie gatlejul.
Ma ridic in capul oaselor si lovesc de cateva ori cu ciuda salteaua pentru ca durerea insuportabila a ajuns sa ma terorizeze pana si-n vis,apoi imi sterg fruntea transpirata inainte sa-mi prind capul in maini si sa-ncep sa injur de mama focului.
Ce e la gura mea nimeni nu ar vrea sa stie. Daca m-ar auzi ingerul cu siguranta m-ar dojeni fiindca nu-i place de nici o culoare sa ma audă spurcand,dar având în vedere ca nu e langa mine,iar agonia ma nenorocește pe interior,ma exteriorizez cum pot mai bine.
Dupa ce-mi inchei sesiunea de înjurături,ce cu siguranță a ținut mai mult de cateva minute,timp în care nu m-am repetat si-am tinut-o intr-un sir lung de expresii de ocara la adresa banilor ce nu ca sunt doar ochiul dracului,dar fac rau sub orice forma. Mai ales în cazul nostru pentru ca au ajuns sa ne desparta fiindca ne dorim o viata mai buna,iar singura cale de a o obține este sa ne perpelim prin Iad din cauza lor.
-Fir-ar sa fie!!!scrasnesc din dinti si ma ridic nervoasa din pat,apoi imi sterg furioasa lacrimile amare ce-mi brăzdează chipul.
„Sa-i ia dracu de bani cu tot cu ala ce i-a inventat!”
Un marait monstruos imi iese printre buze in urma gândului si ma abțin eroic ca sa n-o iau de la capat cu înjurăturile in vreme ce ies din dormitor si ma indrept spre baie.
Clatin din cap si imi inabus gemetele cand fantasmele cu noi doi incep sa apară prin orice colt al apartamentului m-as uita si deschid cu putere usa de la baie,dupa apas pe intrerupator cu zgomot,apoi intru inauntru si ma postez in fata oglinzii.
-Ce fata am...harai din adancul gatului cand imi vad ochii roșiatici si cearcănele care mai au foarte putin si-mi ajung in gura.
Maxilarul mi se inclesteaza de nervi,din cauza chipul ce imi e cuprins de suferinta,apoi pun mana cu nervii întinși la maxim pe periuta si pasta de dinți.
Inspir de cateva ori in încercarea de a ma calma doar ca sa ma pot spala,insa nu reușesc. Muschii imi zvacnesc cu putere pe maxilar,in timp ce dintii imi scrasnesc in gura si inchid ochii ca sa nu-mi mai vad in oglinda expresia ponosita,dar totodată înfuriata.
„Zici ca sunt scăpată de la nebuni,iar comportamentul meu in clipa de fata lasa mult de dorit. Cu toate ca incerc din răsputeri sa ma linistesc,nu reușesc. Echilibrul meu nu l-am regăsit nici pana acum,dupa mai bine de-o luna și probabil nici n-am sa-l găsesc pana cand astea doua săptămâni n-o sa treaca. Am sa o fac doar in momentul in care el o sa ajungă acasă. Doar atunci am sa-mi revin in fire,dar pana la acea clipa eliberatoare,mai am de indurat cateva zile si nopți de foc.”
Oftez zgomotos cand ies din gandurile mele si deschid larg ochii. Imi oblig mintea sa-mi detensioneze muschii ca sa ma pot spala pe dinti,iar cand reusesc,bag periuta in gura si ma privesc din nou in oglinda in vreme ce ma spal.
Ma uit la mine cu ochi cercetători si ma analizez in amanunt,iar focul ma cuprinde mai tare fiindca nu-mi place deloc ceea ce vad.
Ochii mei exprima clar exact ceea ce sufletul meu trăiește. Agonie,teroare si un calvar ce imi aspreste trăsăturile.
„Vai de capul si de zilele mele!!!”
Inchid ochii si strang din pleoape cand inca un val de durere mi se ridica din adancuri si erupe cu forta in pieptul meu,facandu-ma sa ma cutremur pe picioare,iar cu mainile tremurand incep sa ma spal pe fata dupa ce-mi clătesc gura.
Cu picioarele mai mult impleticite ies din baie dupa ce ma pieptăn si intru in sufragerie. Pun mana pe teracota,iar caldura plăcilor imi încălzește putin palma,semn ca Ramo a stat treaza pana târziu si a mai băgat din cand in cand pe foc.
Ma intorc si ma lipesc cu spatele de soba inalta,apoi inchid ochii si ma las invaluita de caldura plăcilor.
Muschii mi se relaxează cand sangele ajunge sa mi se încălzească prin vene,iar tensiunea ce m-a ținut în garda de cand Stefan a plecat,acum amorțește si simt epuizarea cum ma cuprinde.
Știam ca sunt in punctul ala avansat de extenuare,dar am continuat sa trag de mine ca sa rezist si sa nu clachez,insa acum nu imi mai pot tine in frâu slăbiciunile ce m-au consumat în fiecare afurisita de secunda si ma las sa alunec in jos cand genunchii incep sa-mi cedeze  si-mi dau voie pentru a nu știu cata oara sa fiu slaba.
Dacă la munca am reusit sa devin tare precum o stanca de cand am vorbit cu Livia si m-a coborât cu picioarele pe pământ,acasa ma las de multe ori inghita de durere pe parcursul unei zile. Iar astazi pentru ca e sambata si week-end-ul e departe de a lua sfârșit,pot sa las toate zidurile sa cada,fiindca pana luni am timp sa le recladesc cumva ca sa o pot lua iar de la capat.
Incep sa respir superficial cand ii dau voie agoniei sa ma sece si intredeschid ochii cand inima mi se strânge în piept,iar plămânii incep sa mi se contracte.
Cu privirea neclara din cauza lacrimilor ce-mi inunda ochii,vad ca prin fum si ceata,doua umbre pe care mintea mea le creează.
Suspin cand imaginația mi-o ia pe miriște,iar cu ajutorul celor doua siluete întunecate,mintea mea imi arata o amintire cu mine si ingerul in vreme ce ne iubeam ca nebunii pe unde apucam.
Umbrele se misca si se intind pe orice portiune plata de mobilier,iar inima mi se frânge mai tare pentru ca ma chinui singura,dar cu toate astea nu vreau sa alung ceea ce-mi imaginez ca vad. Am impresia ca pereții imi vorbesc,in vreme ce umbrele se contopesc intre ele si gem înfundat cand ii aud glasul cum susura in apropierea fetei mele. Soaptele lui dulci le simt cum imi mangaie pielea,iar parfumul sau imi imaginez cum imi inunda nările pana la refuz.
„Stiu...sunt nebuna,dar deocamdată atat mi-a rămas ca sa pot face fata chinului. Nebunia si amintirile cu care ajung sa ma hrănesc in lipsa lui,doar ca sa nu-mi pierd de tot mințile. Un paradox,nu? Am ajuns sa traiesc un lucru bizar ce-mi face rău,dar totuși se simte bine.”

De vorbă cu bunica 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum