Capitolul1

1 0 0
                                    

Hei sunt Abby am 17ani și a început vacanță .
Azi eu cu nebunele mele Sara și Kara căutăm o casă drăguță vacanță cu chirie
-Uite o vilă la un preț bun doar ca mai locuiesc încă 3 persoane.
-Bine haide
Am ajuns în față vilei eu și fetele eram cu gurile căscate nu era o vilă era un palat .
-Asta e un palat
Am intrat și am dat de sticle de băutură cutii de pizză și miros de tutun
Am mers la etaj și am văzut 3 băieții
-A bună voi sunteți noile chiriașe nu?-Da noi suntem .spune Sară
-Bine eu sunt Max el eVal și el e Clau
-Iar eu sunt Sară ea e Kara și Abby unde e Abby
Mă uitam la tablouri și îmi deschid telefonul văd ca este 2 iunie un junghi îmi apare în inimă Pentrucă azi era ziua părinților mei care au murit o văd pe Kara care venea la mine
-Am găsiți!țipa ea
Vin fețele cu trei băieți
-Hei sunt Max
-Eu sunt Val
-Eu sunt Clau
-Eu sunt Abby
Neau arătat toată casă și cameră mea după ce au plecat am început să mă îmbrac
Miam scos și tricoul rămânând doar în lenjerie și am îmbrăcat rochia neagră și am încălțat teniși mei negri
Am ieșit pe ușă când Sara mă întreabă
-Unde pleci
-La .....aaa.....la .. magazin
-O...key
Max
POV
O văd cum pleacă și Sara își drege voce a
-Cine are mașină
-Eu
-Bine haide să plecam
-Unde
-Abby a plecat și toată lumea stie ca minte nu să dus la magazin
Mergem toți cu mașină mea și o urmărim o vedem intrând la o florărie și cumpăra un trandafir apoi iese din oraș și se îndreaptă spre cimitir CE față asta e sadică????
-Kara în ce zi suntem azi .spune Sară
-2Iunie de ce
-Proasto azi e ziua părinților săi
Ieșim toți și mergem sus pe un deal plin cu morminte până o vedm pe Abby stând jos lângă două morminte
-De ce mergem la mormintele colonelilor de război
-Aici se află părinți ei
Săracă îmi pare rău pentru ea o văd cum ia cu mâna ei firavă trandafirul și îl pune lângă morminte și începe să plângă
Sunt singurul care merge repede la ea și îi pune mâna pe umăr
-Vam spus domnule nu am bani să va plătesc mai lasatima o lună
-Nu ,și sunt Max
-Ce cauți aici și voi?
-Scuze Abby neam îngrijorat
Ne așezam lângă ea și vedem și un băiețel
-Cine e băiatul al
-Este fratele meu
Văd iarăși cum plânge și o îmbrățișez
Am mai stat umpic și am plecat am ajuns la ora 10seara și văd ca a adormit o iau în brațe ca pe mireasa și o bag în pat și adoarme apoi mă culc și eu
E superba față asta

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 21, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O vacanta de neuitatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum