West Golden - atât de ușor de detestat, dar atât de greu de rezistat.
Nu lăsați fața aia drăguță a lui să vă păcălească. Nu e băiatul de alături sau genul în care să aveți încredere cu inima voastră. E diavolul în blugi de designer, cu tot farmecul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"E atât de stupid."
Vorbesc singură, pentru că sunt singură în camera mea de hotel, fiind jalnică. Un oftat ascuțit de frustrare îmi pufăie de pe buze în timp ce mă uit la tavan.
E opt seara și sunt singura persoană de pe planetă — sub vârsta de șaptezeci de ani — pregătită să se culce așa devreme. Dar n-am nimic mai bun de făcut, iar somnul e singura garanție că nu voi face ceva ce voi regreta.
Cum ar fi să ascult sfatul lui Joss și să mă îndrept spre camera lui Trip să mă ocup de problema mea cu West. Joss chiar trecuse pe la mine în drum spre petrecere, iar când i-am spus că nu vin, mi-a dat numărul ei în caz că voiam să vorbesc despre toate mai târziu.
Dintre toate membrele echipei de dans, ea e de departe cea mai tolerabilă.
Ca un ultim efort de a face ceea ce trebuie, o verific pe Scar.
"Ești în pat?" Întreabă după ce a spus "alo".
"De unde ai putea să știi asta?"
"Pot să aud ologeala din vocea ta." Mă tachinează. "Nu e iubitul tău acolo? De ce naiba nu faci ceva distractiv chiar acum?"
Oftez și, aparent, nu răspund suficient de repede pentru ea, pentru că din nou mă ceartă.
"Ridică-te, Blue!" Strigă în telefon.
Nici măcar nu mă obosesc să-i spun că West nu e iubitul meu. Oamenii par să creadă ce vor despre această situație.
"Dă-mi telefonul." O aud pe Jules spunând pe fundal. "Am auzit bine?" Întreabă. "Chiar ești în pat acum? În timp ce există o întreagă echipă de fotbal la același etaj? Și presupun că foarte puțină supraveghere?"
"Nu înțelegi." Mă plâng.
"Ceea ce înțeleg e că faci partea de sud să arate foarte prost în acest moment. Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, ridică-te și fă ceva." Mă imploră.
Mă uit la ceas. "E o petrecere, dar..."
"Fără dar." Se răstește Jules. "Ridică-te, dușuiește-te, îmbracă ceva drăguț și du-te!"
Zâmbesc, deși nu prea cred că a merge în camera lui Trip e cel mai inteligent lucru în acest moment.
"Am putea oricând să urmărim ceva împreună pe Netflix." Sugerez în continuare.
"Închid." Latră Jules. "Și când te verific mai târziu, ar fi bine să-ți fi mișcat fundul din pat. Ai înțeles?"
E imposibil să nu-mi dau ochii peste cap, știind că sunt pe cale să fac asta.
"Bine." Cedez.
În secunda următoare, linia se stinge și alunec din pat, îndreptându-mă spre duș.
