De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 140

Ale:
În urma cu 6 ani...

Dupa un concediu in care ne-am bucurat de o atmosfera rupta din istorie datorita celor doua orașe pe care le-am vizitat,timpul a trecut relativ repede,iar acum ne pregătim sa plecam spre România.
E vineri si ne-am luat liber de la munca,fiindca maine e nunta lui Andras,iar de la ea o sa ne întoarcem direct in Germania,pentru a putea ca luni sa o luam de la capat.
-Ai pus tot in masina?intreb in vreme ce ma invart de colo colo sa vad dacă mai exista vreo plasa uitata prin vreun colt de casa.
-Da inimioara. Hai sa mergem,imi cere si deschide ușa de la intrare.
-O secunda,raspund si ma pun sa verific fiecare geam in parte. Bun!exclam imediat ce vad ca totul e în regula. Da si tu toate siguranțele jos de la curent,ii cer cand revin pe hol.
Imi face semn sa ies din casa,iar dupa ce-mi i-au geanta,pasesc dincolo de prag si ies în aerul răcoros de afara. E începutul lui Octombrie si inca e întuneric afara,pentru ca ne-am trezit cu noaptea în cap. Ne-am gândit ca in felul asta traficul o sa fie mai liber ca sa nu petrecem mai multe ore decat trebuie pe drum.
-Tu conduci,spune ingerul dupa ce incuie usa si ma prinde cu un brat de dupa talie ca sa pasim impreuna spre masina.
-Hm?intreb mirata. Cum adică eu conduc?
Isi tinteste privirea pe mine si isi arcuieste o spranceana,de parca mi-ar spune "ce fel de intrebare mai e și asta?"
-Vreau sa conduci micuto. Ce nu ai înțeles?
-Pe autostrada?intreb si incuviinteaza din cap. Dar eu nu am condus niciodată pe o autostrada soare!
-Si a venit vremea s-o faci,raspunde pe un ton ferm.
„Doamne! E nebun!"
-Hai micuto,imi cere cand vede ca m-am oprit în loc. Nu e deloc greu sa o faci,ma încurajează si ma smuceste usor spre el ca sa ma pun din nou in miscare.
Pasesc mecanic spre masina alături de el in vreme ce ma gandesc la ce-mi cere sa fac.
-Dar acolo se conduce cu viteza soare...zic incet.
Din cauza emoțiilor ce ma încearcă,stomacul meu incepe sa se faca ghem,iar nodul din gat nu imi dispare oricat de multe ori as tot inghiti.
-Nu te panica,inimioara. Am sa fiu langa tine. Si o sa-ti placa sa conduci,crede-ma,spune cand ajungem langa masina si imi prinde obrajii in palme.
Ma privesc cu încredere și imi zambeste in coltul gurii.
-Poti sa o faci. Trebuie doar sa te urci la volan și sa conduci ca si pana acuma. Ai sa prinzi incredere in tine imediat ce o sa intram pe autostrada.
Trag aer adanc in piept si incerc pe cat pot de mult sa-mi domolesc emotiile.
-Daca nu o sa-mi placa,cum o sa facem schimb de locuri? Pe autostrada nu putem sa oprim ca pe un drum oarecare.
-Nu o sa fie nevoie sa oprim,micuto. Ai sa vezi...o sa-ti faca plăcere sa conduci,insista si las aerul sa-mi iasa subtil printre buze.
Intr-un final incuviintez usor din cap,desi nu sunt convinsa ca o sa fie asa cum spune el,dar dupa felul in care se uita la mine,nu pot sa dau înapoi fiindca se vede clar ca are incredere in mine,apoi ma intorc si ma indrept spre portiera de pe partea șoferului.
Urcam in acelasi timp in masina si imi arunc geanta pe bancheta din spate,printre pungile de cadouri ce le-am luat pentru cei de acasa. Am zis sa cumparam cate o mica atenție pentru Ramo si Zara,dar si pentru părinții lui,frații si neamurile ce au tot venit pe la noi în decursul anilor de cand suntem impreuna.
-Sa fii cu ochii in patru,ii cer cand ma asez cum trebuie pe scaun.
-Calmeaza-te!chicoteste. Stii sa conduci. Ca o faci pe un drum județean sau pe autostrada,nu tot aia e?
-Nu! Acolo se conduce cu viteza!pufnesc si clatina incet din cap.
-130 e limita. Dar poți sa conduci mai încet daca stai pe prima banda. Asa ca,nu te mai stresa. Relaxeaza-te...stii prea bine ca iti place sa conduci,imi zice si se intinde ca sa ma ajute cu reglatul scaunul,dupa cu cel al oglinzilor,iar cand totul e în regula,imi pun centura si pornesc motorul.
„Imi place sa conduc,dar nu cu viteza si nu pe un drum unde știu ca toata lumea se crede Schumacher. Am văzut eu cum e de fiecare data cand am plecat în micile noastre escapade,ori in concediu,ce înseamnă condusul pe autostrada. Mulți disperați ce zici ca vor sa-si transforme mașinile in avioane. Atat de mare viteza aveau unii de imi lasau impresia ca vor sa decoleze. Nu zic...exista oameni ce chiar stiu cu ce se mănâncă șoferia,dar majoritatea ce treceau ca săgețile pe langa noi nu cred ca erau mai in varsta decat mine. Vorbesc de aia ce le-au luat părinții ultimul model de la BMW la 18 ani,ca dupa aia sa-i planga la groapa ca s-au făcut oale si ulcele intr-un accident,iar pe langa ei mai baga și pe alții în mormânt,fiindca inconstientii se cred regii șoselelor. Cred ca te asta imi e mai tare frica sa conduc pe autostrada. Nu pentru ca trebuie sa conduc cu mai multa viteza,ci pentru ca alții o fac peste limita legala si ajung sa provoace accidente."