Totul, acum să se termine aș vrea.
Să nu mai am iubire deloc, pentru ea,
Niciun firicel de dragoste,
Că-i doar o pacoste.
Melancolic, zi de zi eu mă simt,
Tare aș vrea acum să mă mint,
Că nu-s trist, izolat, chinuit,
De a ei iubire ce m-a mistuit.
Nerod, eu am fost.
Un nătâng grațios.
Profan în iubire,
Erudit în citire.
Dragostea mi-a făcut o brâncă,
M-a mituit să o car în cârcă,
Sub forma tinerei domnițe,
Cu chip de înger și inimă urâtă.
Dar cum aș putea eu oare, trăi fără ea?
