Prolog

37 3 2
                                    


California, 1846

***

Plecase pentru totdeauna.

Războiul îl răpise din bratele

ei. Simtea moartea lui ca

pe un gol imens în inima.

Felipe era mort.

Americanii îl

uciseră - sau fusese ucis din

nevoia de a-si dovedi lui insasi

Cine era. Serafina statea pe

stâncile abrupte si zdrentuite

de deasupra pacificului

tumultos si realiza ca

îl pierduse.

Nori de ceata o invaluia

in vartejuri, dar ea nu-şi
stranse

pelerina pe langa corp.

Raceala pe care o simtea i se

cuibarise in sange si in oase.

Nu va putea fi invinsa

niciodata.

Iubirea ei pierise, desi se

rugase si petrecuse ore in şir

stand in genunghi,

implorand-o pe Maica

fecioara sa intervina, sa-l

apere pe Felipe al ei dupa

ce acesta plecase sa lupte

Cu amercanii care vroiau

California cu tot dinadinsul.

Fusese rapus la Santa Fé

(sper ca am scris bn pana acum XD)
Tatal ei primise vestea ca

tanarul din epitropia lui

fusese ucis in lupta, secerat la

pamant in timp ce se lupta

pentru a salva orasul din

mainile americanilor. Trupul

lui fusese ingropat acolo, atat
De departe. Niciodata nu-i va mai vedea chipul, nu-i va mai
auzi glasul si nu-i va mai impartasi visurile.
Nu procedase asa cum o rugase Filipe. Nu plecase
cu vaporul înapoi in spania pentru a aştepta
eliberarea Californiei,
ci isi ascunsese zestrea:
aurul care i-ar fi ajutat
săsi clădească o viata
inpreună -viaţa la care
visaseră in nenumaratele
zile insorite petrecute pe aceste stânci. Tatăl ei
i-ar fi dat-o lui felipe
cand s-ar fi intors ca un erou.Aşa ii vorbise Felipe
pe cand işi luau rămas-bun
şi ii sărută obrajii inlacrimaţi Îşi vor ridica
o casa frumoasă, vor avea o mulţime de copii şi o
grădină a lor.
El ii promisese că se va
întoarce la ea si atunci
avea să inceapă totul.
Acum era mort.
Poate că de vină fusese egoismul ei. Ea dorise să
stea aproape de Monterey
pentru a nu fi despărţiţi
de ocean. Când veniseră
americanii işi ascunsese
darul de mireasă, de teama
să nu-i fie luat, aşa cum ei luaseră mult ma multe.
Acum ei ii răpiseră tot
ce conta pentru ea. Mahnirea ei izvora din
teama că tocmai păcatul
i-l luase pe Felipe.
Işi minţise tatăl pentru
a fura acele ore cu iubirea ei. Se dăruise
înainte ca dumnezeu şi
biserica să le sfinţească
unirea. Mai condamnabil
-se gândea ea cu capul plecat sub palmele reci
ale vântului- era că nu se
putea căi pentru pacatele comise. Nu vroia să se căiască.

Nui mai rămâsese nici un vis, nici o speranţă sau iubire. Dumnezeu i-l luase
pe Felipe de lângă ea.
Acum, sfidând şaisprezece ani de pregatire religioasă, după o viaţă in credinţă, işi ridică uşor capul şi-l blestemă
pe Dumnezeu...................apoi sare in gol........












hehe spre ca va plăcut o să mai postez.(capitolul nu este prea  bn făcut aşa că
dacă este ceva ce vreti sami spuneţi atunci................................................................URCAŢIVĂ PE UNICUBEI CARE MANÂNCĂ NUTELA şi itrebaţi
:]] ~_~

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 20, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

¿PUTEREA \/ISULUI¿Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum