Aria zambi si se uita fix in ochii lui.
-Buna, Patrick!
Sunetul il facu sa intepeneasca. Se auzea atat de clar, parca era langa el. Imposibil! Era moarta. O omorase. Ochii i se umplura de lacrimi, mana continua sa-i sangereze. Simti cum forta il paraseste si cazu gramada la picioarele ei, implorand iertare.
Aria rase zgomotos si il apuca de par ridicandu-l si aruncandu-l pe gresia rece din baie. Se urca peste el si ii presa mama ranita de gresie.
-Simti? Nu sunt moarta. Dar nici vie. Si totul din vina ta, Patrick.
Aria ranzi. Se ridica in picioare aranjandu-si rochia lunga si alba. Parul blond incepea sa i se decoloreze capatand o culoare stranie de alb, iar ochii scanteiau violent si viu.
Patrick inca nu avea puterea sa se ridice. Capul ii bubuia, inima i se oprise pentru cel putin o secunda.
-Acum, unde mi-e inelul?
Patrick inghiti in sec, deschise gura de vreo doua ori incapabil insa sa rosteasca vreun cuvant. Dupa ani de antrenament la Academie se gasi brusc incapabil de a reactiona si mai exact de a se apara. Aria se avanta asupra lui cu o ura inimaginabila. Scoase un urlet ascutit care clatina oglinda si sari din nou asupra lui. Mana ii tindea inima. Patrunde prin piele, muschi, coaste fara ca Patrick sa simta vreo durere. Apoi apuca inima si o stranse doar putin. Se uita la el cu un ranzet hain pe fata in timp ce Patrick se lupta din rasputeri sa respire, tragand in piept gur disperate de aer.
-Unde mi-e inelul? striga ea sacadat scuturand inima inca o data.
Vocea lui Patrick se sopti gazait, indescifrabil doua cuvinte : "Pe birou". Aria zambi trist eliberandu-l din stransoare.
-Vezi? N-a fost asa greu. De ce trebuie sa recurgem la violenta? Puteai sa-mi spui din prima si toata lumea era fericita.
Aria il pupa pe un obraz dandu-i o palma prieteneasca peste celalalt. "Dragul meu criminal" spuse ea abia soptit in timp ce plutea spre birou.
Inelul sclipea in lumina soarelui ce abia patrundea printre jaluzele inchise. Incerca sa-l atinga, dar mana ii trecu prin masa facand-o pe Aria sa se dezechilibreze.
-Fir-ar! sopti ea ma mult pentru sine. Patrick!
Ochii lui se marira aproape dureros de mult. Indepartandu-se de el credea ca a fost doar un vis urat, ca suferise un atac de cord din cauza tristetii, dar auzindu-i vocea cristalina din camera cealalta isi dadu seama de un singur lucru: s-a intors sa il bantuie. Sa-i faca viata un chin asa cum i-a facut el moartea.
Se ridica greoi, clatinandu-se putin pana sa-si gaseasca puterea si echilibrul sa stea in picioare. Se duse la chiuveta aplecandu-se asupra-i chipuit de remuscari si dureri profunde. Inca isi simtea inima cuprinsa de mana ei mica. Obrazul ii era curpins de furnicaturi acolo unde ii plasase acel mic sarut. Ofta in timp ce deschide apa rece. Isi impreuna mainele in forta de caus incercand sa prinda cat mai multa apa apoi si-o arunca pe fata. Fiecare muschi tresari, fiecare vena zvacni. Resprira adanc lasand picaturile sa i se scurta de pe fata pe gat si apoi pe piept incercand sa desluseasca traseul fiecarei picaturi. Isi indrepta spatele cu ochii inchisi si savura pret de cateva secunde linistea.
Ii deschise si fu surprins sa o vada pe Aria plasata intre el si chiuveta cu un deget urmarind o picatura de apa. Se uita la el asa cum il privise dintotdeauna... cu dragoste. Se uita la ea pret de cateva secunda uitand parca de cele intamplate. El si ea. Ea si el. Lumea se invartea in jurul lor. Se apleca asupra ei respirand a dorinta. Aria incremeni, se uita fixa la buzele lui in timp ce si le musca pe ale sale. Apoi, dintr-odata, izbucni in ras. Trecu prin el si se indrepta spre iesire rugandu-l sa-l insoteasca si sa-l ajute.
Patrick o urma hipnotizat, incapabil sa se gandeasca decat la buzele ei si la pielea ei fina. Scutura din cap si pentru a doua oara de cand o vazuse reusi sa articuleze doua vorbe.
-De ce te-ai intors?
-Nici n-am plecat. Nu sunt moarta. Sunt in coma profunda la Spitalul Judetean. Din fericire au ajuns la timp si am reusit sa ii aud spunand ca e posibil sa mai am o sansa sa-mi revin. Totodata am vazut si reactia ta. Asa ca am decis sa te ajut in misiuni. Voi fi un ajutor de nadejde, ma pot infiltra fara sa fiu detectata nici de camere si nici de oameni, pentru ca tu, Patrick, esti singurul care ma poate vedea. Acum, sa trecem la treaba. In primul rand, poti sa ridici inelul de pe masa si sa vezi daca mi-l poti pune pe deget, acolo unde ii este locul?
Patrick afirma si ridica inelul cu grija. Lua mana Ariei intr-a sa simtind furnicaturi in locul unde il atinge. Ii plasa cu grija inelul pe deget si ii dadu drumul in speranta ca inelul se prinsese de degetul ei. Acesta cazu in gol pe parchet facand un zgomot asurzitor in linistea ce domnea. Se rostogoli pret de cateva secunde in timp ce Patrick studie atent expresiile Ariei.
-Cum e posibil? sopti ea. Pe tine de pot atinge, dar restul obiectelor nu?
Patrick ii dadu drumul la mana prinzand inelul care se rostogolea inca intre degete. Il ridica si il studie atent. Lua din dulapul de la birou o cutiuta si il puse cu grija inauntru.
-Vom incerca alta data.
Deodata usa de la intare de tranti cu zgomot de perete. Un soldat inarmat si mascat dadu buzna peste ei in casa.
-Agent 1? Am fost trimis sa te elimin.
Patrick recunoscu vocea Agentul 36 si zambi trist.Agentul 36 de alaturase taberei adverse.
36 se apropia de el cu pasi siguri si cu arma tintand spre capul sau. Patrick pasi spre el neinfricat lasand-o pe Aria cu ochii mariti in spatele sau.
-Sunt Agent 1 cu un motiv! zice el napustindu-se asupra lui 36.
