*16*

30 5 0
                                    

Inchid usa camerei luand-o pe scari in cautarea lor dupa ce l-am anuntat pe Felix de ce trebuie sa faca. Scotocesc dupa vre-un carnet prin buzunare, incercand in acelasi timp sa nu ma impiedic pe scarile ce scartaiau si amenintau o cadere in mica camera de sub ele. Scot intr-un final si un pix, punand telefonul la inregistrat caci mi-am invatat lectia cu mult timp in urma. 

Vocea lui Jihoon strabate peretii camerei de zi. Raman cu ochii pe o oglinda veche, acum sparta si si cu lemnul putrezit. Ma blestem in gand ca am ales profesia asta dar fata de 15 ani s-ar uita urat la mine asa ca imi ridic capul, dand cu ochii de o versiune mai tanara a mea chiar daca eu cea de 25 de ani sta chiar acolo in carne si oase. Fata mea pare destramata, pe aici o cicatrice, pe colo un ochi lipsa, pe dincolo o buza crapata si tot asa mai departe. Imi amintesc cand am spart-o, se pare ca ghinionul nu a intarziat sa apara dar parca era doar pe 7 ani. Am instinctul de a-mi privi mainile pentru a ma convinge ca nu sunt acoperite cu sangele ce imi curgea siroaie din palme acum 10 ani, ci doar cu transpiratie. Ele imi tremura, iar eu le sterg de materialul pantalonilor. Nu reusesc sa imi mut ochii de pe chipul meu distrus prea curand dar sunetul telefonului reuseste cu prea multa usurinta. Ma gandesc sa nu raspund dar la vederea numelui „Niki" nu mai sar ca si arsa, fapt care mi se pare suspect dar in schimb imi ridic capul sa vad daca Jihoon nu vine in aripa conacului in care ma aflu eu. Raspund, ducand telefonul la ureche.

-Vino la mine azi. Regulus e cu mine iar Yoongi si Minnie trebuie sa ajunga.

Vocea lui e mult mai relaxata, pare ca si cum ar fi zambit iar eu simt nevoie cumplita sa ii spun tot ce se intampla.

-Wonyoung?

-Da?

Imi inghit lacrimile si imi ascund tremurul mainii de chipul meu tanar din oglinda, muscandu-mi buza pentru a nu spune nimic mai mult.

-Unde esti?

Pare ca si cum s-ar ridica brusc din pat cand imi pune intrebarea.

-Busan.

-Cum-

-Vorbim cand ajung, am treaba...

Ii inchid dupa incercarea mea de a nu-i spune tot. Ocolesc cu privirea oglinda, pornind-o spre camera de zi, conducandu-ma dupa vocile lor.

-Cand a avut loc nunta inca odata?

Vocea blondului e plansa, tine un pahar cu apa in mana, apa ce da pe deasupra datorita mainilor sale ce tremura excesiv de tare.

-Ma ocup eu de aici. 

Ii zic plimbandu-mi degetele pe masa din argint, cu ochii pe tabloul de familie ce sta inramat deasupra capului lui Lukas. Ma asez, intrebarile venindu-mi ca apa la moara. Imi scot carnetelul dupa ce am pus telefonul pe masa sub privirea lui. Jihoon nu pleaca fapt pentru care ii sunt recunoscatoare. Jihoon isi pune cafeaua pe masa, langa argintaria pe care s-a pus praful.

-Imi poti prezenta actele casei?

Il intreb cu pixul in mana deasupra canetului de luat notite. Strange din buze.

-Nu cred ca asta ar trebui sa aiba de a face cu ancheta.

Ridic din sprancene ridicandu-mi si ochii odata cu ele. Buzele ii tremura. Degetele de la mana dreapta scarpina agresiv bratul stang.

-Cand ai cumparat-o?

Paharul ii scapă iar el da sa se duca dupa el. Limba ii impinge obrazul in timp ce degetele ii sunt inclestate de masa.

-Nu face nimic.

-Dar...

-Cand ai cumparat casa?

Las pixul, incercand sa nu ma ridic in picioare.

-E o mostenire de familie.

Ma abtin sa raman pe fotoliu.

-Cum iti este numele de familie?

Irisul i se roteste in orbita cautand indicii iar mie nu imi ia mult sa inteleg de ce e aici. Ii dau un cot in coaste lui Jihoon ce isi strecoara mainile pe catuse.

-Black.

Il aud dupa ceva timp spunand cu speranta in glas si cu ochii pe portretul din spatele lui. Imi pun barbia intre degete.

-Ce s-au intamplat cu parintii tai? Traiesc?

-Nu.

Mazgalesc ceva pe caiet pentru a-l face sa creada ca planul ii merge.

-Cati ani ai?

-35.

Dau din cap scriind numarul 35 pe foaie.

-De cati ani sunt scrise documentele pe tine. 

Imi ridic ochii, cu degetele aproape de pistol si cu ochii pe el.

-De vre-o 12 ani? M-am mutat la 23 deci-

Degetele mele mi-o zbughesc pe arma, indreptand-o spre ceafa lui, fiind in picioare cu Jihoon pe el, si trupul lui Lukas pe masa lipit cu fata de metalul argintiu si cu mainile la spate deja incatusate.

-La masina.







꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum