ȘAH - Regele și Nebunul (Dark Romance / Erotic, 18+). Vol. I

Capitolul 31

Nebunul și Turnul de Alb - Partea a treia

Roșcata nu scoate nici măcar un cuvânt, apoi închide ușa în urma ei și aud cum se îndepărtează. O dau pe Mia jos de pe mine și îmi trag boxerii, apoi ies din cameră. Cassie se oprește și mă privește cu aceeași expresie de mai devreme.

– Cassie...
– Nu te deranja, îmi cer scuze că am dat buzna așa.
– Nu, deloc... eu, Cass...,
– Voiam doar să îmi iau rămas bun.
– De ce?
– Plec Xander. Am primit un loc mai bun la un spital din Europa, pentru a începe stagiatura.

– Cum adică pleci, Cass?
– Eu nu mai am nimic de făcut aici, te rog, scuză-mă încă o dată, îmi spune apoi închide ușa în urmă.

Nu reușesc să fac nici măcar un pas și rămân înțepenit ca o statuie. Mia nu va primi nicio explicație și probabil nici nu o interesează. Trent mă sună ca un disperat și deja totul este prea mult pentru mine. Decid să îl ignor și mă întorc în dormitor. Bruneta se îmbracă și îmi zâmbește. Nu pare să fi fost deranjată de ceea ce tocmai s-a întâmplat. Își ia la revedere, la fel ca întotdeauna, și fără nici o obligație se întoarce acasă. Trent deja mi-a trimis adresa lui Cassie și imediat ce Mia a plecat, m-am urcat în mașină și am plecat în urma ei. Nu știu ce va urma sau dacă mă voi trezi cu un alt pumn în gură odată ce Marie mă va vedea, dar nu am de gând să o las să plece fără nicio explicație. Lângă mine apare Trent, un alt prost care tocmai a aflat că iubita lui avea să plece. Ne privim unul pe altul și ne facem curaj să urcăm scările din fața blocului. Odată ajunși la etajul apartamentului închiriat de fete, singurul lucru pe care îl vedem este proprietarul care închide ușa.

– Unde sunt fetele, întreabă Trent?

– Au plecat.

– Deja?

– Da, și au mai și plătit chiria pe un an întreg, răspunde proprietarul mândru, înainte să plece.

Ceva nu mi se pare în regulă și, după cum pot să citesc în privirea lui Trent, nici lui. Ne întoarcem pe călcâie și coborâm jos. Când ajungem la ușa blocului, partenerul meu care nu mai e atât de prost, are o idee genială. Deschide cutia poștală a fetelor și din ea cade o scrisoare. Pe acea scrisoare scria clar orașul unde cele două aveau să plece. Noroc că există internet și traducător online! Trent se uită la mine și deja înțeleg ce vrea să facă.

– Nici să nu te gândești, am să plec singur. Tu rămâi aici. Nu putem risca operațiunea.

– Nu.
– Xander, înțelege. Ai încredere în mine?
– Bine. Să nu te întorci fără ea.

Trent râde și mă bate pe umăr, apoi se pierde în parcarea imensă. Mă îndrept spre mașină și în drum încerc încă o dată să o sun pe Cassie, dar în loc să îmi răspundă ea, la celălalt capăt al firului se aude o voce groasă. Dintre toate persoanele din lume, Andrew era ultima persoană pe care voiam să o aud. Conduc pe toate străzile posibile, pierdut în gânduri și nu reușesc să mă concentrez la nimic.

Singurul lucru pe care îl văd în fața ochilor sunt mâinile jegoase ale lui Andrew pe femeia mea. Mi-o imaginez pe Cassie gemând în brațele lui și mișcându-și mijlocul deasupra sa. Strâng volanul cu putere când îmi imaginez că alt bărbat o poate avea în acest moment și aproape fac accident frontal cu mașina care vine din față. Ies în prima parcare și încerc să mă calmez, dar singurul lucru pe care reușesc să îl fac este să îmi ies și mai mult din minți când intru pe Instagram și văd o poză cu Andrew și roșcata mea la Story. Nu i se vede fața, dar o ține în brațe și asta mă înnebunește. După poza postată de Andrew, sunt în parcul central. Pornesc în grabă și mă îndrept spre parc, în timp ce încerc încă o dată să o sun pe Cassie. De această dată îmi răspunde și acceptă să ne întâlnim. Parchez în apropiere și merg pe jos, până în punctul de întâlnire indicat de ea. Mă așteaptă exact unde mi-a spus și pot să jur că este mai frumoasă decât niciodată. Mă apropii de ea, iar ea zâmbește dezvelindu-și dinții perfecți.

– Bună Xander, îmi spune mai mult șoptit, iar eu îi fac semn să se așeze pe bancă.

– Cassie, trebuie să vorbim.
– De asta ai vrut să ne întâlnim? mă întreabă privind în gol.

– Ești sigură că vrei să pleci? răspund și nu am curajul să o privesc în ochi.

– Da.

– Te vei întoarce?
– Probabil că nu.
– Ce știi tu despre viața din Europa?
– Ce știi tu despre mine? se repede ea.
– Crezi în suflete pereche? am întrebat-o înainte să mă gândesc de două ori la ceea ce scot pe gură.
– De ce? mă întreabă, de data aceasta ridicându-și privirea pentru a o întâlni pe a mea.

Am realizat instant că am deschis un subiect nepotrivit și încerc să disimulez înghiontind-o. Preț de câteva secunde mă privește oarecum nedumerită, dar acceptă să îmi facă jocul. Faptul că ar fi putut să își dea seama mă neliniștește profund, dar ea nu trebuie sub nici o formă să realizeze acel lucru.

– Nu te agita atât, era doar o glumă, am spus apoi, încercând să par absent și, înainte să realizez, ea se ridică de pe bancă și se îndreaptă grăbită spre alee.
Am vrut să fac un pas, dar am renunțat. Chiar atât de jalnic am ajuns?

– Stai!

– Te pot ajuta cu ceva?

– Ți-ai uitat asta, răspund îndreptându-mi degetul arătător spre geanta Channel de pe banca din lemn.

Pentru un moment pot să simt cum expiră zgomotos. Ah, 1-0 pentru mine. Își trece mâinile peste talie, apoi realizând că îi lipsește ceva, se întoarce grăbită pentru a-și recupera geanta.

– Cu plăcere..., îi spun, așteptând să îmi mulțumească în adevăratul sens al cuvântului.

Ea mă privește mirată ca și când nu ar fi înțeles ceea ce i-am spus.

– Asta ar trebui să facă parte din conduită unei domnișoare?

– Mă tem că te înșelai în privința mea, iar eu poate nici măcar nu sunt o domnișoară, îmi spune și îmi trântește cel mai frumos zâmbet, apoi se îndreaptă grăbită spre ieșirea din parc.

Mă grăbesc să o ajung din urmă, dar înainte să pot să spun ceva, Andrew ajunge înaintea mea și o îmbrățișează apoi își lipește buzele de ale sale. Îmi strâng pumnii pentru a controla ceea ce îmi doresc să fac în acest moment și rămân pe loc.