Giuvaere Sclipitoare

Prolog

deja razele portocalii îmi săgeată ochii printre perdele. Dimineața a venit mai repede decât mă așteptam. Mă frec la ochi, apoi casc prelung și închid încetișor ochii. în mintea mea se lasă întunericul. Îi deschid din nou. Primul lucru pe care îl văd e o încâlcitură din ceva ce nu îmi e cunoscut. Sub ghemotocul acesta necunoscut găsesc o arătare asemănătoare cu măștile ce se vând la magazinul unde lucrez. Mă holbez câteva secunde la cele două figuri neînțelese, ca o femeie bătrână.

Când vederea mea nu mai e chiar atât de încețoșată, figura începe să semene cu a mea... Are sens. Azi-noapte citeam „Floarea de la tine" și am stat până dimineața și nu trebuie să fi dormit decât vreo oră. Nici alarma nu am mai auzit-o. Scuze, nu am timp să vă povestesc decât gândurile mele pentru că ... întârzii la școală!

***

Numele meu este Tarra. Locuiesc împreună cu bunica mea. Azi, e prima zi de liceu. Chiar acum mă găsiți alergând și sărind peste toate obstacolele. Ceasul arată că mai este numai un minut până la ora... până la ora șapte... asta explică de ce nu am auzit alarma.

În sala de clasă, în bancă

Suspin... Toți colegii mei vorbesc de parcă se cunosc de o veșnicie. În banca din fața mea stă o elevă blondă. Nu pare înfricoșător să vorbesc cu ea. Doar mă ridic puțin și o salut. Nu e mare scofală. E pentru binele meu. Dar se pare că altcineva a început să discute cu potențiala mea prietenă. Așa că mă fac confortabilă pe scaun și îmi scot volumul de „Floarea de la tine". Poate cineva va observa cât sunt de singură iar cartea pe care o citesc chiar acum ar fi un subiect suficient de bun încât să înceapă conversația. Dar nu pot ă cer nimic de la nimeni. Doar le las un as în mânecă.

Ei bine, se pare că nimeni nu mă vrea pe aici. Nu-i nimic! Mie îmi place să fiu și singură. Îmi trăiesc mai ușor fanteziile. Mă opresc din citit și mă duc să explorez holurile.Nu știu de ce, dar toată lumea se holbează la mine de la prima mișcare. Tot așa și pe hol. Iau o poziție mai impunătoare. Vreau să dau impresia de fată sportivă. Genul care conduce. De asta mi-am prins și părul în coadă. Ca să știți, mie îmi plac oamenii solitari. Deobicei sunt de treabă și nu-s ursuzi deloc. Nu văd pe nicăieri.

Până am ajuns în curte m-au măsurat o groază de ochi. Elevele se uitau disprețuitor la mine. Precis au motivele lor și nici nu pot face pe vicitma. Le-aș face de râs așa. Deci le schițez un zâmbet de fiecare dată. Așa face Oholibama din „Floarea de la tine". Mereu! Iar eu nu mă voi lăsa vreodată mai prejos. Cum aș putea?! E ca o soră pentru mine.