West Golden - Protector feroce. Alesul.
Sportivul îngâmfat pe care am vrut cândva să-l ucid cu mâinile goale este acum singurul în care am încredere cu inima mea.
Într-un oraș plin de corupție și secrete întunecate, să știi cine e de partea ta devi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Ceva nu e în regulă."
Simt asta în intestin și nu m-am putut opri din a mă plimba de când am ajuns acasă, acum o oră. Nu pot explica, dar știu că am dreptate.
"Poate că e doar ocupată cu ceva." Intervine Joss, privind dintre Dane și Sterling de pe canapea.
"Prea ocupată ca să răspundă la unul dintre cele cinci apeluri?" Scuturând din cap, mă duc înapoi spre fereastră. "Ea ar... ar răspunde."
Joss tace din nou, iar nervii îmi sunt tulburați. Paranoia a început cu conversația dintre mine și Casey de mai devreme — auzind că Vin s-a întâlnit cu ea și cu Parker — iar acum Sud e dispărută.
"La naiba cu asta. Mă duc acolo." Cuvintele abia îmi părăsesc gura și am deja cheile în mână.
"Ok, respiră. Ai încercat doar de o oră." Rezonează Joss. "Știu că pare c-a trecut mai mult, dar... nu crezi c-ar trebui să aștepți? Poate că asta e doar Blue făcându-ți zile fripte. Adică, e posibil să nu fi fost atât de relaxată pe cât a lăsat impresia fiindcă te-ai întâlnit cu Casey. Nu-i așa?"
Joss zâmbește slab după ce vorbește, dar n-o cunoaște pe Sud ca mine. Dacă era vorba despre mine și Casey, reacția ei n-ar fi să mă ignore. E mai mult genul care ar aranja o întâlnire între pumnul său și fața mea. Sau, știți, să-mi lanseze o bâtă de baseball în parbriz.
"Spun doar că, înainte de a te transforma într-un neandertalian și de a-i sparge ușa, încearcă s-o suni din nou." Sugerează Joss.
Iau asta în considerare, mă gândesc să aștept până când voi fi capabil să mă anunț în loc să apar pur și simplu pe veranda lui Sud, dar când vine vorba de ea, rațiunea și sensibilitatea intră rar în joc. Tot ce știu e că trebuie fie să-i aud vocea, fie să pun ochii pe ea.
Acum.
Chiar acum.
"Dacă se enervează pe mine pentru că dau buzna, atunci las-o să fie supărată." Închei. Decizia a fost luată.
O simt pe Joss holbându-se, știind că presupune c-ar trebui să apăs puțin frâna, dar merg cu instinctul în asta.
"Atunci, ar trebui să venim cu tine." Spune Dane, ridicându-se deja.
"De acord." Adaugă Sterling. "Dacă ceva nu e în regulă, cel puțin nu vei intra fără sprijin."
"Vin și eu." Intervine Joss. Mă uit spre ea în timp ce-mi îmbrac haina. Eliberez o răsuflare, știind că nu pot spune nimic pentru a-i convinge să nu mă urmeze.
"Bine, dar rămâneți pe urmele mele." Insist. "Așa, dacă totul e în regulă — ceea ce cu siguranță ar fi mai bine să fie — puteți pur și simplu să plecați."
Sterling încuviințează, neavând o problemă cu asta.
Trei seturi de pași mă urmăresc până la lift, iar drumul până la parcare pare să dureze ore întregi. A nu primi răspunsuri după ce am contactat-o de atâtea ori mă fute la cap, simțind că există continente între mine și Sud, în loc de câteva mile.
