Capitolul 9-Invitaţia şi duşmanul

721 27 1
                                    

 Cred că în total vor fi cam 15 capitole, poate şi un epilog. Am bine alcătuite în minte două capitole, iar acum mă străduiesc să le leg pe restul de ele. Iniţial trebuia să fie mai multe, dar am decis să renunţ la capitole de umplutură.

 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Vis

Alerg pe un câmp plin de muşeţel. Mă arunc pe spate şi aterizez pe iarba umezită de roua dimineţii. Fluturi albi zboară deasupra mea, iar mirosul prospeţimii îmi inundă nările. Totul este atât de frumos! Dintr-o dată totul ia foc şi imaginile cu fratele meu şi prietenul său întinşi pe jos în balta de sânge îmi revine în minte, dar de data asta lângă James disting trupul lui Daniel. Numele îmi este rostit de mai multe ori, iar atunci imaginea din faţa ochilor mei dispare.


-Ce a fost asta?


În faţa mea era Tony cu o expresie destul de confuză şi crispată. Ce caută el aici? Derulez şi îmi aduc aminte de seara trecută pe care am petrecut-o uitându-ne la film. Probabil că şi el, la fel ca mine a adormit şi a rămas aici. Deschid ochii şi mai bine şi remarc faptul că nu mai sunt în sufragerie, ci în camera mea.


-Un coşmar, nimic ma mult.


-Vrei să-l zici sau să-l dăm uitării.


-Coşmarul acesta îl am de cinci ani, nu e nimic deosebit, doar că ceva s-a schimbat. Nu e nimic grav, nu-ţi fă griji.


A înţeles ideea, aşa că am lăsat subiectul de-o parte. Mai târziu el a plecat, eu i-am mulţumit că a stat cu mine ziua trecută şi mi-a promis că azi vine cu mine la o plimbare cu Leo. După două ore a venit după mine şi am plecat cu Leo după noi. Am vorbit tot felul de lucruri banale până am ajuns la subiectul bani.


-Eu vreau să ajung miliardar ca să-mi cumpăr o colecţie de hărţi vechi.


-Ce pasiune interesantă. Eu nu aş vrea mulţi bani, cât am acum îmi sunt destui. Nu cred că am vreo pasiune ascunsă, defapt când eram mică am colecţionat trandafiri.


-Imediat, mă sună Mike şi trebuie să răspund deşi urăsc momentele de genul acesta.


Îl las să vorbească şi mă iau cu Leo şi plecăm de acolo. După un timp îmi face semn să mă apropi şi-mi spune că trebuie să mă ducă la Collins. Plecăm împreună, iar după un timp ajungem în faţa biroului ţintă.


-Să ai grijă pentru că după tonul vocii sale nimic nu e curat la mijloc.


-Ok, mersi.


Intru în birou după ce aud comanda "intră". Totul este ca şi ultima dată, doar că acum am în faţa mea un Collins jucăuş şi binedispus, ceea ce îmi dă un sentiment de nelinişte. Cred că-i dau dreptate lui Tony acum ceva nu e bine.


-Voi fi direct cu tine. Am nevoie de o mică favoare pe care nu ţi-o puteam cere cu Black prin preajmă pentru că ar fi contrar principiilor mele.

Sub acoperireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum