West Golden - Protector feroce. Alesul.
Sportivul îngâmfat pe care am vrut cândva să-l ucid cu mâinile goale este acum singurul în care am încredere cu inima mea.
Într-un oraș plin de corupție și secrete întunecate, să știi cine e de partea ta devi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În momentul în care interviul detectivului Roby se termină, Scar primește un telefon și mă părăsește pentru o conversație mai interesantă, cred. Ușa dormitorului i se închide și rămân doar eu, deoarece telefonul meu e interzis până la noi ordine.
Sau poate nu? Adică, atâta timp cât nu sunt transmise informații pertinente, un mesaj vag cu 'mi-e dor de tine' n-ar fi atât de rău, nu-i așa?
Nu fi proastă. Fii răbdătoare. O să-l vezi mâine pe West, iar el îți va spune totul atunci. Nu te mai îngrijora.
Cu asta, mă prefac că mă mulțumesc să nu-i aud vocea înainte de culcare, apoi sting luminile.
Dar după ce fac poate trei pași, se aude o bătaie în ușă care îmi panichează inima și îmi transpiră palmele. Privesc prin întuneric și mă tem de gândul de a mă uita afară ca să văd cine e acolo.
Pentru că există șansa să fie cineva pe care nu vreau să-l las să intre.
Am mai fost surprinsă, dar asta nu e așa. Asta e frica reală. Sunt al naibii de speriată la gândul că oricine e la uşă e cu răutate în inimă.
Sunt tăcută în timp ce mă strecor între masă și fereastră pentru a arunca o privire prin jaluzele, dar când văd fața lui West, nu mai sunt atât de atentă, lovind lampa în drum spre uşă. O smulg și cu greu reușesc să deschid încuietoarea pentru a ajunge la el. Apoi, în clipa în care reușesc s-o deslușesc, brațele mele sunt în jurul gâtului său.
"La naiba." Spune râzând după ce practic îi zbor aerul din plămâni.
Mă strânge puternic, fără să aibă idee cât de bucuroasă sunt să văd că el e la uşă, şi nu altcineva. Dacă sunt sinceră, ideea că doar eu și Scar suntem aici singure, noaptea, mă sperie al naibii de mult.
După poate jumătate de minut, îmi revin în fire, realizând că l-am ținut afară în frig în tot acest timp. În acel moment, îmi slăbesc strânsoarea și mă dau înapoi. Are o pungă neagră în mână, pe care n-o observasem până acum. O lasă jos un moment în timp ce-și dă jos jacheta, dar ochii îmi sunt ațintiți asupra ei în timp ce încui ușa.
"Știu că e târziu și c-aș fi putut aștepta să te văd mâine, dar... amândoi știm că sunt al naibii de nerăbdător."
Nimic mai mult decât o siluetă perfectă în acest spațiu întunecat, West mă apucă și las un râs să-mi scape. Mai ales pentru că nu greșește.
"Și amândoi știm că mă bucur c-ai venit." Recunosc. "Hai să vorbim în camera mea."
Îmi afișează un zâmbet pe care-l văd chiar și fără prea multă lumină. "Să vorbim — așa o numesc copiii în zilele astea?"
Îl sărut o dată și apoi îl trag pe pervers în spatele meu pe toată lungimea holului, unde ne închid în camera mea.
"Mi-ai adus un cadou?" Îl tachinez, arătând spre punga pe care încă o strânge. Îmi urmărește privirea spre ea, dar în loc să explice, aruncă conținutul pe cuvertura mea.
