De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 178

Stefan:
In urma cu un an...

Isi împletește degetele mai strans cu ale mele in timp ce pasim in urma lui Eric atunci cand intram in magazin și o vad cum surade imediat ce micutul merge glonț spre buchetele de flori ce sunt puse în galetile de la intrare.
-Bebe!exclama fericit imediat ce alege unul si se întoarce cu totul spre noi.
O priveste pe micuta mea cu un zambet radiant pe buze,iar inima creste in mine cand intinde buchetul de trandafiri spre ea.
-For you,(pentru tine)ii spune,iar inimioara chicoteste mandra nevoie mare de baiatul ei.
Se lasa pe vine si ii i-a florile ce le-a ales pentru ea,dupa il îmbrățișează si incep amandoi sa se pupe zgomotos.
Ii privesc cu drag și cu inima plina de bucurie,în vreme ce imi doresc in gand sa fim asa cum suntem acum,in fiecare zi a saptamanii.
Insa,inca nu am reusit sa ne echilibram și nici sa găsim solutia salvatoare ce duce spre calea corecta ca sa fim constant fericiti. Fiindca nu tot timpul reuseste inimioara sa-si mențină energia sus.
Acum o face pentru ca s-a odihnit toată noaptea. Eric a venit si-a dormit cu mine si nu stiu prin ce minune nu s-a trezit ca sa ceara san. Insa lucrul asta avut un impact major asupra schimbării ei de spirit. Chiar se mira dimineața cum de a putut sa doarmă 9 ore fără intrerupere. Nu ii venea sa creadă. Nici mie nu mi-a venit sa cred un asemenea lucru. Insa,imi place acum ce vad. Faptul ca s-a odihnit in adevartul sens al cuvantului pentru prima data de cand Eric a venit pe lume,se vede ca a ajutat-o extrem de mult la psihic. Pentru ca s-a trezit cu pofta de viata,iar eu am profitat imediat de situație. Cum toate planetele s-au aliniat in favoarea noastra,iar eu sunt in zilele libere de dupa schimbul de noapte,mi-a permis sa o scot din casa fără probleme.
Prima data nu prea a vrut,fiindca avea programat sa meargă la minijob,dar cum e frumos afara,iar eu mai am încă 2 zile libere pe langa asta de astazi,i-am cerut sa-si anuleze programul. Asa ca si-a amânat ziua de munca de azi pe cea de mâine și ne-am permis sa ieșim la plimbare.
Tocmai venim de la o drumetie ce a durat mai bine de 3 ore pe munți,iar acum ne-am oprit la magazin sa cumparam ce ne trebuie ca sa facem repede de mâncare atunci cand o sa ajungem acasă.
-L-ai învățat bine pe Eric,chicoteste cand se îndreaptă de spate,cu micutul tinandu-l in brate si cu buchetul de flori strans intre degetele de la o mana.
-Trebuie sa învețe de mic cum sa fie un gentleman,raspund si ii înconjor talia cu un brat,iar ea se intinde si ma saruta scurt pe buze,apoi ne indreptam pasii spre raionul cu legume.
-Daca o sa semene pe tine,atunci partenera lui o sa fie cea mai fericita femeie din lume,raspunde zambind.
"Sper sa aibe parte de o femeie asemănătoare tie,cu toate ca acum nu esti în apele tale,nu am cum sa trec cu vederea peste anii in care m-ai făcut cel mai fericit om de pe pamant. Deci,dacă soarta i-ar scoate în cale un suflet ce sa fie jumătate din cat e al tău,baiatul nostru cu siguranta o sa stie sa faca pe mai departe Rai din tot ce o sa aibă la indemana. Fiindca un suflet precum al tău chiar merita iubit din plin."
-Soare?ii aud vocea ce ma scoate imediat din ganduri si imi focusez privirea pe chipul ei.
-Da?
-Unde erai cu gândul? Te-am mai strigat o data si te-am întrebat ce sa facem de mâncare,dar n-ai răspuns.
-Hmmm...spun pe un ton meditativ. Imi stătea mintea la cat de frumoasa a fost relația noastra.
-A fost?chicoteste pe un ton putin răutăcios.
-Pai acum nu pot sa zic ca e la fel de frumoasa ca atunci,având în vedere ca n-ai reușit sa te montezi cum trebuie...mormai si inspira adanc.
-Inca nu mi-am găsit timp sa ma caut pe mine,raspunde cu jumătate de gura.
Incuviintez din cap si prefer sa schimb subiectul,fiindca nu-mi doresc sa-si strice starea de spirt daca intram in zona asta tulbure a ei. Asa ca-mi aduc aminte a doua întrebare pe care mi-a pus-o si-i raspund la ea.
-M-ai întrebat de mancare,zic si da aprobator din cap. Ei bine...habar n-am ce sa faci,dar ar fi trebuit sa i-au un cos de la intrare.
-Lasa ca nu ne trebuie,spune in vreme ce privește produsele de pe raft. Luam doar ce avem nevoie sa facem repede ceva de mâncare. Ce zici de un peste cu orez? Ai manca?intreaba si ridica ochii spre mine.
-Mananc orice vrei sa faci,inimioara,raspund si ii fac semn lui Eric sa vina la mine in brate.
-Tati?spune cand il strang la piept.
-Da?zic cu ochii pe inimioara ce rupe o punga din suportul amplasat intre lăzile de legume si incepe sa pună în ea tot ce are nevoie.
-Oua?intreaba Eric si chicotesc.
-Ai sa primești și oua cu surprize,doar ca trebuie sa mai aștepți putin. Bine?
-Ahaaaa,lungește cuvântul in timp ce incuviinteaza cuminte din cap.
Ma abțin sa nu rad,fiindca e mare bandit. Cand e vorba sa primească ceva,e cel mai bun copil din lume.
"Are o școală in el...cat e de mic și încearcă sa ma joace pe degete."
Cu gândul la dracusorul ce a devenit dintr-o data ingeras,ma pun în mișcare si pasesc în urma inimioarei continuând sa-l tin in brate,iar dupa ce i-a doua caserole cu somon,ne indreptam pasii spre casele de marcat.
Pe drum trecem pe langa raionul cu jucării,iar Eric intinde imediat mana dupa un dinozaur de plus si ma opresc sa vad și restul de modele.
-Pe asta il vrei?intreb si aproba cu o mișcare a capului. In regula,continui si grăbesc pasul sa o ajung din urma pe inimioara.
Cand ajungem la casele de marcat,ne punem la una dintre cozi si il las pe Eric jos din brate,iar el ii indinde dinozaurul lu ma-sa,dupa merge glont spre raftul unde se afla produsele de la Kinder.
Isi alege 3 oua in timp ce noi asteptam la rand,iar cand revine langa noi,incepe sa chitaie de fericire pentru ca e nerabdator sa descopere ce se afla inauntrul lor.
Cu coada ochiului imi atrage atenția un copilul din fata noastră ce a venit impreuna cu bunica lui la cumpărături si nu cred ca e cu mult mai mare decât Eric. Maxim doi ani. Si cu toate ca nu face nimic ieșit din comun,intorc capul spre el atunci cand vad felul în care priveste ouale ce le tine Eric in maini.
Se uita la ele cu tanjeala si mi se rupe sufletul cand il aud cum se milogeste la bunica lui sa-i cumpere si lui un ou kinder. Batrana cu o voce tremurand ii spune ca nu are bani acum pentru asa ceva,dar ii promite sa o sa-i cumpere data viitoare.
Oftez,dupa imi cobor privirea pe micuta mea cand o aud ca suspina si o vad cum isi musca cu putere buza de jos in timp ce-l privește cu parere de rau pe micutul neamt dinaintea noastra.
"E atat de sensibila...m-ai ales cand vine vorba de bătrâni amarati,copii ce au parte de neajunsuri si animalele abandonate de pe strazi. Daca ar dispune de resurse sa ajute aceste 3 categori,nici macar n-ar clipi si ar da pana la ultimul leu din buzunar ca sa le fie lor bine. Insa...din păcate nu avem cum sa salvam pe toata lumea. Dar in situația de fata ne permitem sa-i facem o bucurie celui mic."
-Vin imediat,spun imediat ce ma hotărăsc sa-i cumpar micutului un ou de ciocolata,apoi ma intorc pe calcaie si sa ma indrept spre raftul unde se afla produsele kinder.
-Tati!!!!urla Eric in urma mea si ii fac semn ca revin intr-o clipa,iar cand ma reîntorc langa comorile mele,blondutul nostru casca ochii de incantare cand vede cele 3 oua pe care le-am luat.
"Am zis ca-i i-au unul,dar nu o sa inteleaga nimic din el. Asa ca...m-am răzgândit in ultima secunda si am mai întins mana dupa alte 2 oua."
-Nu sunt pentru tine soare mic,ii spun cand vrea sa mi le i-a si imediat se întristează. Hai nu te supara,deja ai trei. Astea sunt pentru băiețelul din fata noastră,continui si ii indic cu degetul incotro sa se uite.
-Aaaa...zice in vreme ce il fixeaza cu ochii pe baietelul respectiv,apoi întoarce capul spre mine si ma priveste confuz.
-E in regula Eric,ii spune inimioara si incepe sa-l mangaie pe căpșor. Tati ii face o surpriza micutului.
Desi amandoi ii explicam ce sunt cu ouale,el continua sa ma privească confuz,iar eu ma aplec si-l sarut pe frunte,dupa,cand vine rândul bătrânei sa plătească la casa,o las sa-si achite pâinea,cofragul de oua si punga de spanac,dupa pun cele 3 oua pe banda si bag mana dupa portofel. Scot bani din el si ii fac cu ochiul micutului baietel cand privirile ni se intalnesc.
-Astea sunt pentru tine,zic pe limba lui si se blochează.
Batrana in schimb cand ma aude, ma priveste socata in prima faza,apoi se uita la mine ca la soare cand realizează ce intenționez sa fac și ii zâmbească cu blândețe cand lacrimile incep sa-i curga pe obrajii ridati de timp.
Incepe sa-mi ureze de sănătate și de toate cele bune,iar dupa ce plătesc ouale de ciocolata,ma las pe vine si le intind spre baietel.
-Multumesc!exclama fericit si-ntr-o secunda imi inlantuie gatul.
-Tati!tipa Eric suparat la mine si intorc capul spre el.
Ma priveste cu tristete,dar in albastrul din ochii lui sclipesc si cateva scântei de gelozie.
Oftez.
Intind bratele spre el imediat ce micutul isi i-a cele 3 oua și-mi mai mulțumește de cateva ori pana sa plece cu bunica lui de langa casa de marcat,iar Eric se repede imediat spre mine si il strang cu dragoste la pieptul meu.
-E in regula puiule,ii soptesc cand incepe sa suspine. I-am făcut doar o mica bucurie.
-Cred ca ii e frica sa nu-l înlocuiești,spune inimioara in vreme ce pune cumpărăturile pe banda.
-Niciodata,zic si ma ridic de jos cu el in brate,apoi imi lipesc buzele de fruntea lui si il sarut lung in timp ce incep sa-l legan. Eu sunt doar al tău,puiule,soptesc,iar bratele lui se strang cu mai multa putere in jurul gatului meu.
Pana sa ieșim din magazin reusesc sa-i schimb starea si sa-l fac sa zâmbească cu gura pana la urechi si-un oftat subtil imi iese printre buze,fiindca nu suport sa-l vad trist,iar ca sa-l bucur mai tare decât am facut-o deja,ii promit ca mâine il duc in parc sa se dea pe tobogan. Lucru ce il face sa chicoteasca,iar de fericire incepe sa ma pupe pe toata fata.
-Numai bine dacă il duci mâine in parc. Poate faci in asa fel încât sa ma iei și pe mine de la munca,zice inimioara in vreme ce baga cumpărăturile în portbagaj.
-In regula,raspund,iar in momentul în care urcam toti in masina,pornesc motorul,dar nu apuc sa plec de pe loc fiindca telefonul incepe sa-mi vibreze in buzunar.
In timp ce bag mana dupa el ma rog in gand sa nu fie cineva de la munca ce sa-mi ceara acum sa ma duc sa repar vreo masina si rasuflu usurat cateva secunde mai tarziu cand vad pe ecran numele unui prieten.
-Ce faci nebun?intreb de cum raspund.
-Salut Stefane! Sunt bine,doar ca am nevoie de ajutorul tău.
-Acum?vreau sa stiu si imi privesc inimioara in oglinda retrovizoare. E Nicu,raspund intrebarii nerostite de pe buzele ei.
Incuviinteaza pe tăcute din cap,dupa ofteaza incet si isi îndreaptă atenția spre Eric.
-Nu chiar acum daca ai treaba,aud vocea lui Nicu in difuzor si imi trec in reluare cealaltă mana prin par.
"De ce se găsește ceva sau cineva sa intervină cand iti e lumea mai draga? Astazi chiar nu aveam nevoie de asa ceva,având în vedere cât de bine dispusa e inimioara,dar nici nu pot sa-l las pe nebunul asta la greu."
-Cat e de urgent?intreb cand ies din ganduri.
-Destul de urgent...trebuie sa merg după o bucătărie aproape de Rosenheim. Se muta unii si o dau pe gratis. Iar daca ma ajuți sa o încarc in remorca,pot sa plec în week-end acasa sa duc un transport.
Incep sa calculez in minte kilometri ce ii avem de parcurs pana acolo si înapoi,iar rezultatul da undeva în jur de doua ore sa fiu plecat de acasa daca nu prindem nici un ambuteiaj pe autostrada.
"Hai ca poate dacă fac un bine,nu o sa raman blocat prin trafic si am sa ajung înapoi la inimioara in cel mai scurt timp."
-Bine,raspund oftând cand ies din ganduri. Vin în jumătate de ora la tine.
-Mersi Stefane! Sa-ti traiasca ție familia de nu ești cel mai tare. Dar ma si faci dator la tine pe viata. Fiindca o cafea,nu compensează cu ajutorul ce mi-l oferi de fiecare data cand am nevoie de el.
-Las ca te scriu pe caiet,glumesc,iar el bufneste in ras. Am sa-ti dau nota la ultima ta pensie,bine?
-Ce nebun esti!raspunde in schimb pe un ton amuzat.
-Aham...zic rânjind in coltul gurii. Hai ca ne vedem imediat. Ok?
-Bine. Dai un semnal pe telefon și cobor cand ajungi în fata blocului.
-In regula,mai zic inainte sa închid si imi bag telefonul inapoi in buzunar.
-Esti prea bun pentru binele tău,ofteaza inimioara cuvintele.
-Ma intorc repede,ok?raspund in schimb si clatina din cap.
-Pe toata lumea ajuți soare și de multe ori se întâmplă să te lași pe tine...nu e bine,înțelegi?
"Stiu prea bine. Dar mereu am ajutat daca am putut sa o fac. Cat despre Nicu...chiar ma inteleg bine cu el. E baiat fain. Ne-am cunoscut întâmplător la magazin cand am venit prima data în Germania,iar de atunci drumurile ni s-au tot intersectat. Ba pe la primărie cand mai trebuia sa-mi rezolv cu actele,ba pe la terasa cand mai ieseam cu olteanul sa bem cate o cafea. Iar din vorba in vorba,am ajuns sa ne împrietenim si de atunci ne ajutam amandoi cu tot ce putem. El de exemplu m-a ajutat sa gasesc mai repede chirie inainte sa o aduc pe inimioara aici. Eu in schimb il ajut atunci cand trebuie sa care cate ceva,fiindca el cauta mobila aici pe gratis ca sa o ducă in tara și s-o vândă,dar cum e singur in Germania,mai mereu apelează la mine pentru ca n-are cine sa-l ajute. Lucru ce el are impresia ca il face sa-mi rămână dator. Dar n-as putea sa i-au vreodata bani. Daca am sa pot sa ajut,am sa o fac mereu fara sa aștept ceva in schimb. Fiindca merg pe premiza ca ceea ce dai,la un moment dat ai sa primești înapoi sub o forma sau alta. Pana la urma totul in viata se plătește. Atat binele cat si raul."