MIERE ȘI OTRAVĂ (Fosta "Iubire Epică" )

2 - Sebastian Cavill

2 - Sebastian Cavill

„Libertatea emoțională nu înseamnă absența sentimentelor, ci capacitatea de a naviga printre ele fără a fi captiv într-o închisoare a fricilor."

Îmi privesc smartwatch-ul de la încheietură și constat cu ușurare că mai am douăzeci și patru de minute până când va trebui să plec spre liceu.

Plimb furculița deasupra farfuriei, dar nu am niciun interes pentru ce se află pe ea. O combinație tristă de legume aburite și tofu prăjit.

Stomacul meu e inert.

Mama își mută privirea spre mine, oprindu-se din mestecat, ochii ei căprui strălucind de curiozitate. Ne aflăm toți trei în salon, în jurul mesei mari de opt persoane, luând micul dejun într-o atmosferă ordonată și prea formală pentru o familie.

Este înaltă și elegantă, cu părul blond, aranjat impecabil într-o coafură sofisticată care cade în valuri fine pe umerii săi înguști. Rochia ei albastră, fără mâneci, mulată și lungă până la genunchi, îi accentuează silueta subțire. Fiecare detaliu de pe ea – de la machiajul perfect la postura demnă – reflectă strictetea și standardele ridicate pe care le impune cu disperare familiei noastre. Ochii ei, de un căprui intens, mă fixează, încercând să citească ceva din expresia mea. Să caute semne de conformitate sau rebeliune. Își dorește un fiu perfect, după modelul pe care l-a creat în mintea ei. O să mă conformez atât timp cât eu îmi doresc.

— Și, cum este noul an școlar? sparge tata gheața, trecând la următoarea pagină dintr-un dosar stufos cu coperte plasticoase. Își ridică ochii spre mine, uitându-se pe deasupra ochelarilor cu ramă rotundă de culoare argintie. Ochii lui de un albastru neverosimil de intens mă privesc fals interesați.

Îmbrăcat într-un costum gri închis din trei piese, care pare să îi accentueze statura înaltă și impunătoare. Întrebarea lui e goală, lipsită de orice interes real.

E doar un alt test, o altă metodă de a mă evalua.

Știu că fiecare cuvânt pe care îl spun va fi analizat.

Dar nu mă deranjează.

Nu e prima oară.

Fața lui este tăioasă, cu trăsături ascuțite și o bărbie proeminentă perfect rasă, care îi oferă un aer de autoritate naturală.

Părul său brunet, străbătut de fire argintii, este tuns scurt în părți, iar cel din partea superioară, perfect aranjat și dat pe spate.

Vorbește întotdeauna cu un ton care nu lasă loc de contradicție, iar vocea sa este fermă și bine calculată, fără niciun indiciu de căldură sau compasiune.

Gesturile lui sunt precise și studiate, fiecare mișcare reflectând un control desăvârșit și o nevoie constantă de ordine. Întotdeauna pare să fie absorbit de propriile sale afaceri și responsabilități, tratând fiecare discuție cu mine ca pe o chestiune de afaceri, mai degrabă decât una personală.

Chiar și atunci când își arată interesul pentru cum decurg lucrurile la școală, mai degrabă, o face într-un mod care sugerează că totul este un examen al capacităților mele, decât o preocupare față de mine.

Pare impunător, dar asta e doar o iluzie.

În spatele acestei imagini de autoritate nu e decât un om slab și obsedat de propria importanță.

— Ca și cele de până acum, răspund placid.

Mă uit din nou la ceas.

Încă douăzeci de minute...