Partea 1 Intalnirea

16 1 0
                                    

El. Mathew Swift.


El a fost kriptonita mea.

El m-a distrus.

Era sfarsit de noiembrie.

Vantul zbura cu intensitate, facandu-mi parul sa fluture in toate directiile. Luna se arata mare si in toata spendoarea ei stand ca o regina in mijocul cerului, dupa un sir de casa. Mergeam inainte pe aleea intunecata ce ma scotea fix in fata casei mele. Mi-am inghitit cuvintele si am continuat sa merg incet, intunericul inghitindu-ma tot mai mult cu fiecare pas facut. Desi imi era frica stiam ca nu avea sa se intample nimic. Veneam pe drumul asta de ani de zile, ani in care m-am intorc iar si iar de la anumite cursuri. Imi scot putin tefonul sa vad cat e ceasul. Desi numai 11, se intunecase devreme. Am continuat sa merg taraganat pe aleea pustie.

Ai mei probabil se culcasera deja, pentru ca maine aveau sa o ia de la capat cu munca. Amandoi lucreaza o tona ca sa ne intretina cam in puf pe mine si pe sora mea, Ella.

Si eu muncesc o tona. Scoala de aici e super grea, credeti-ma. Fac meterii care nu-mi trebui niciodata, dar totusi trebuie sa-mi umplu capul cu tampenii. Dar trecand peste tot, sunt desteapta pot spune. Sunt pe primul loc, chiar daca chestia asta cu primul loc vine si cu niste sacrificii. Nu prea ies in oras cei drept. Sunt mai mult preocupata de multele cursuri pe care le fac in timul liber.

Si desi as vrea sa fac multe lucruri ca adolescentele normale din ziua de azi, cum ar fi petreceri extravagante, sa ma ling cu nu stiu ce pachet de muschi sau sa astept sa mi-o traga altul pe bancheta din spate a unei masini, nu pot sa o fac. Eu vreau sa devin cineva. Cineva de care vor auzi multi in viitor. Nu cineva pe care lumea in va cunoaste peste ani ca tarfa care o sugea in baia scolii sau ca prostul care atragea toate fetele. Pentru ca gandesc eu frumusetea e trecatoare, insa inteligenta va ramane.

Lumina unui far ma orbeste, trezindu-ma din nou la realitate.Casa mea era la doar 100 de metrii in fata. Luminile casei erau stinse, semn ca toti se culcasera deja. Sper ca mama mi-a lasat mancarea in cuptorul cu microunde, imi zic eu stramband din nas.

Insa atunci cand ma pregatesc sa-mi scot cheile din geanta, cineva ma bate pe umar. Inspir aer in piept adanc si ma intorc putin.

Mathew Stift se uita la mine, ranjind provocator de sus.

Ma crispez.

Ce cauta el aici, la ora asta?

-Am o propunere destul de interesanta pentru tine zic, Tara.

Am facut ochii mari. Ce!?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 24, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O provoc pe  Tara // Mathew SwiftUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum