PENELOPE
Uneori, în unele momente de rătăcire ale sufletului nostru, simțim cum picioarele ni se desprind de sol și plutim în locuri întunecate, periculoase, înconjurate de bestii si vijelii de sânge. Teama se transformă în furie, suferința iți îngrădește inima, răzbunarea se manifestă în toate venele tale, iar urletul acela de ajutor devine la final decât un chicot mic care nu mai contează atât de mult pentru tine.
Am realizat că iubirea vine mereu însoțită de lacrimi si viața se ține mereu de mână cu moartea, dar asta tot nu a fost suficient să mă opun în fața destinului și să opresc totul înainte să rămân putredă pe dinăuntru.
Și, până la urmă, ce este destinul? O înscenare a universului sau o realitate pe care noi o formăm în diferite feluri?
Ce se întâmplă dacă în palma stângă dețineam propria fericire, iar în dreapta fericirea oamenilor pe care ii iubeam?
Și, totuși, uite-mă în colțul meu sumbru, încercând să mă agăț de orice atingere vie ca să mă pot întoarce pe același drum de pe care pornisem când zâmbetele nu dureau și bătăile de inimă nu erau încâlcite. Uite-mă în umbră, sperând să pot găsi din nou sensul zilei de ieri.
Nu aș fi crezut niciodată că totul se poate nărui într-o secundă, fără sa fiu aptă să controlez totul. Iar înainte sa-mi dau seama ceea ce contează cu adevărat, am simțit cum, până la urmă, picioarele mi s-au desprins de sol, și am început să dispar.
Exista, oare, vreo rază de soare?
CITEȘTI
Soarele din Infern
General Fiction„Iubirea este tot ceea ce înseamnă flăcări și durere. Când accepți să îți smulgi inima din piept și să-i oferi celeilalte persoane toată ființa ta, riști să iți sapi singur groapa undeva printre cele mai negre ruine. Mi-am predat existența singurei...
