De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 181

Stefan:
În urma cu un an...

Dupa ce ca in urma cu mai bine de o luna ma trimitea la femei ca sa imi rezolv problemele,in loc sa ne punem la masa si sa vorbim ca sa ieșim o data din tot intunericul in care ne-am cufundat de cand am devenit parinti,iar in urma cu doua săptămâni facea pe nebuna si a găsit ea soluția ca e mai bine sa divorțam decat sa ne chinuim,nimic nu s-a schimbat de atunci și pana acum. Încă plutim in derivă intr-un ocean al chinului,dar eu unul nu mai vreau sa mai suport durerea asta. I-am dat tot timpul din lume ca sa-si revina. Sa-si revizuiască comportamentul si sa se ridice singura de la pamant,cu toate ca mereu am fost acolo sa-i intind o mana de ajutor,dar nu m-a văzut sau nu a vrut sa ma vada. Insa,acum a venit vremea sa preiau frâiele ca nu se mai poate. Si am sa ma folosesc de ideea ei. Stiu ca risc,fiindca la cat e de instabila,ma pot așteapta la orice din partea ei,dar aia e...risc pe mana mea. Sper doar ca in toata nebunia sa găsească un gram de luciditate si sa isi pună niște semne de întrebare. Dacă ne-ar fi intr-adevar mai bine despărțiți sau nu.
Asa ca,în timp ce ea se joaca cu Eric pe terasa,iar eu ii privesc de pe canapeaua din living,ma gandesc cum o sa-i cada vestea ce urmează sa i-o dau,pentru ca acum e momentul oportun. E calma,linistita și zâmbitoare. Pesemne ca a dormit bine azi noapte dacă micutul a facut-o cu mine,ceea ce înseamnă ca e intr-o dispoziție numai buna ca sa pot pune punctul pe i.
-Hai sa vedem ce o sa iasă...mormai in barba și ma ridic hotarat de pe canapea,apoi imi i-au pe chip o mutra impenetrabila,dupa pasesc spre usa de la terasa,iar cand trec dincolo de prag,amandoi isi tintesc ochii pe mine.
-Tatiii!!chitaie Eric fericit și imi oblig buzele sa nu mi se curbeze intr-un zambet,asa ca,imi focusez privirea doar pe ea ca sa nu mi se evapore seriozitatea din cauza micutului.
Pentru ca mocuta lui dulce,imi schimba mereu starea de spirit. Oricat de suparat,nervos sau obosit as fi,imi revin ca prin farmec atunci cand privirile ni se intalnesc,dar acum nu-mi doresc lucrul asta,fiindca am un plan nebun de dus la capat.
-Esti bine?ma intreaba cu o privire cercetatoare in vreme ce ma uit la ea cu o raceala ce ar fi capabila sa înghețe tot mapamondul.
-Nu,raspund pe un ton plat. Trebuie sa vorbim,spun si mai ca nu-mi dau ochii peste cap,pentru ca m-am saturat eu de cate ori mi s-au desprins cuvintele astea de pe buze in ultima vreme,dar singura cale pentru a reveni la normal este sa vorbim.
Comunicarea este cheia oricărei probleme,doar ca de data asta o sa fie cu totul și cu totul diferit.
Ofteaza,apoi incuviinteaza incet din cap,dupa se ridica de jos si se așază pe un scaun de la masa.
Ma pun pe cel din fata ei,iar Eric imediat se urca in poala mea. Incepe sa vorbească și sa-mi explice ce facea cu ma-sa,iar de data asta ii zambesc usor pentru ca nu-mi doresc sa se simta dat la o parte,dupa il pup pe un obraz inainte sa revin cu privirea pe inimioara,iar in secunda următoare cand ochii noștri se intalnesc,imi inghet inca o data trăsăturile fetei.
-Am stat si m-am gândit saptamana asta...incep pe un ton ce mi-l impun sa fie natural ca sa nu trădez nimic din ce se intampla in sufletul meu. Si am ajuns la concluzia ca ai dreptate. La ce sa ne mai chinuim,cand putem sa divortam?intreb si se schimba imediat la fata.
"Bine...asta înseamnă ca nu risc sa-mi dau căsnicia pe o ideea nesabuita."
-Ca sa nu ajungem la certuri uriașe si nici Eric sa nu simta tensiuni intre noi,cred ca e mai bine sa ne despartim,continui,iar ea inghite in sec. Iti las tot,inafara de masina. Am nevoie de ea ca sa merg la munca. În rest,nu imi trebuie nimic. Ba chiar am sa continui sa iti dau bani pentru chirie si cheltuielile indiferent dacă ai sa mergi la munca cu program intreg sau nu. Ori,daca vrei sa te reîntorci in tara am sa-ti virez lunar bani în cont. Pentru ca nu te pot lasa de izbeliște. Esti...sau ma rog...ai sa fii fosta mea. Ca vrei sau nu,avem un trecut ce ne leagă,iar de dragul vremurilor bune vreau sa accepți ajutorul si faptul ca imi doresc sa iti fie bine. Insa,băiatul rămâne la mine,i-o trantesc la final și mai ca nu-i ies ochii din orbita.
-Poftim?se rasteste din cauza socului. Ai înnebunit?
-Pentru ca nu mai vreau sa continuam sa fim împreună,dar totodată separati?raspund cu o intrebare si,desi Eric se tot agita in bratele mele si striga cand la mine cand la ea,nu il bag acum in seama.
-Cum sa divortam si sa imi iei baiatul?pune întrebarea cu o voce otelita in vreme ce ochii ii devin înflăcărați.
"Ah! Asta e problema. Nu ca vreau sa divortam,iar ea sa găsească o cale sa nu o facem. Baiatul e problema."
-Pai nu pot sa stau fără el,raspund ridicând usor din umeri.
-Nici eu!se rasteste si incepe sa ma omoare din priviri.
Verdele auriu i se incendiaza si creaza sageti de foc ce le simt peste tot în mine pe acolo pe unde ma tinteste cu privirea.
"Sunt sigur ca-n clipa asta dacă ar putea m-ar omorî fără nici un regret. Totul pana la baiat. Dar cum Eric e aerul ei,este si al meu,chiar daca eu pot sa-mi controlez grijile spre deosebire de ea,asta nu inseamna ca nu-mi e indispensabil sau ca nu-l vreau bine la fel de mult ca ea. Asta ne-ar mai fi lipsit,sa devenim amandoi nebuni,ca ne-am fi dus dracu de mult pe copca."
-Nu iti dau nici un băiat! Copilul trebuie sa crească langa mama!spune nervoasa.
-Atunci o sa facem doua săptămâni la mine si doua la tine dacă ramai pe Germania.
-Tu chiar ai înnebunit!exclama vexata.
-Pai m-ai adus intr-un asemenea hal in care nu mai pot,spun pe un ton jos si isi inclesteaza maxilarul,apoi vad cum ochii i se umplu de lacrimi,insa nu le lasa sa-i cada pe obraji.
Le înghite in timp ce incepe sa respire furiosa.
-Nu iti las copilul decat daca ma omori,scrasneste din dinti.
-Atunci ce ai zice sa găsim o cale prin care sa rămânem impreuna? Dar nu separați ca pana acum. Sa fim din nou un cuplu. Unul in care domina armonia. Fiindca am uitat cum e sa dormi în pat cu mine,spun,iar lacrimile din nou ii umplu ochii. Am uitat ce înseamnă să mai am femeia langa mine. Sa ma atingă,sa o țin în brate. Sa vorbim. Sa glumim. Sa ne prostim. Sa ieșim de nebuni in lume,chiar daca e Eric la mijloc. Ce? Crezi ca nu am putea? Nu contează ca nu are stare sau ca plânge. Nu trebuie sa mergem la sute de km distanta. Sunt atâtea locuri la 20 de minute departare de noi în care putem ieși și petrece timpul impreuna,insa tu...tu nu mai ai timp pentru mine sau pentru noi,zic supărat si,desi in capul meu o cert foarte tare,pe gura nu pot sa scot exact ceea ce gândesc,fiindca inima a iertat-o pentru fiecare moment în care a greșit si ma ajuta acum sa nu-mi pierd controlul. Tu esti axata doar pe Eric,pe munca,pe carti si pe casa. Eu...nu mai contez,nu?intreb si inchide ochii,apoi isi înăbușă un geamăt,dar oricat ar incerca sa se controleze,nu mai poate fiindca am atins coarda cea mai sensibila.
"Aceea pe care nu mi-am dorit vreodată sa o deranjez pentru ca n-am vrut sa ii dau foc,fiindca am sperat ca o sa-si revină si n-o sa fie nevoie sa apelez la ea. Pentru ca o știam puternica și realista,dar s-a lăsat prea tare pe tanjeala din cauza oboselii si uite ca n-a mai vrut sa lupte ca sa se ridice. A lăsat totul in voia sortii cand a venit vorba de noi,iar eu nu mai sunt capabil sa-i tolerez absenta. Nu mai pot sa-i trec lipsa cu vederea. Mi-a ajuns. Si nu e vorba aici despre sex. E despre faptul ca o vreau din nou langa mine. Sa adorm și sa ma trezesc langa ea. Sa radem si sa glumim. Sa ne alinam,sa ne susținem si sa avem momente in care sa ne si răsfățam. Sa echilibram cumva balanta dintre noi ce s-a dat peste cap in ultima vreme."
-Bebe?intreaba Eric pe un ton trist cand lacrimile ei incep sa curgă.
Ies din ganduri si imi inclestez imediat maxilarul,apoi ma oblig sa raman pe loc.
"Imi pare rău inimioara,dar durerea asta vreau sa te trezească la realitate,fiindca nu ai înțeles cu vorba buna si nici cum frumosul."
O privesc in vreme ce trasaturile fetei i se impietresc de durere si,desi n-am lacrimi in ochi,sufletul si inima imi plang alaturi de ea.
Eric incepe sa se agite mai tare in poala mea cand inimioara nu ii răspunde și sare ca ars cand micuta isi înăbușă un suspin. De cum se postează in fata ei,o prinde de un picior si incepe sa o strige ca sa deschida ochii si sa-l privească,dar ea nu e in stare sa o faca. Incepe sa tremure si ma ridic in picioare. Am imboldul de a o trage la pieptul meu si de a o alina,dar stiu ca,dacă as ceda,nu o sa învețe nimic.
-Iti dau timp pana la sfârșitul lunii,ii spun inainte sa ma las pe vine si sa-l ridic pe Eric in brate. Tu hotărăști daca pui capat sau nu. Eu n-am încetat niciodata sa te iubesc și mereu m-am dat peste cap doar ca sa ne fie bine. Daca n-ai mai avut ochi sa vezi,e problema ta. Dar cu toate astea stiu ca ești într-atât de deșteaptă incat sa recunoști lucrul asta. Si stii prea bine ca n-ai avea in viata ta un motiv pentru care sa-mi reproșezi macar o data ca nu am avut grija de tine sau ca nu m-am interesat de persoana ta,ori nu m-am implicat destul in realtie,cand eu n-am făcut nimic altceva decat sa te ridic pana la cer si dincolo de el. N-ai cum sa spui ca nu te-am respectat sau nu te-am iubit îndeajuns de mult încât sa găsești o scuza pentru comportamentul tău defect din ultima vreme. Nu ai ce sa spui,pentru ca am facut totul pentru tine chiar și atunci cand tu nu mi-ai dat înapoi nimic. Te-am înțeles ca nimeni altul si ti-am fost alături mereu. Nu ti-am aruncat nici macar o vorba pentru care mie sa imi para rau. Nici macar cand ai ajuns sa ma scoți din minti,n-am facut-o pentru ca niciodată n-am vrut sa te rănesc. Daca o făceam,ma raneam pe mine. Am facut totul...totul si inca putin mai mult pe plus ca sa nu ajungem unde suntem astazi,dar ai dat gres,spun,insa nu pe un ton cu care sa-i scot ochii,dar n-am ce sa-i fac,trebuie sa audă fiindca asta e purul adevar. Ai dat gres cand n-am mai fost o prioritate pentru tine. Dar te-am înțeles chiar și atunci. Ti-am înțeles angoasele pentru ca a venit Eric si totul a fost nou pentru tine. Dar in loc sa vii la mine,ai preferat sa le ții în tine și nici macar nu le-ai luat pe rand ca sa le rezolvi. Le-ai dat deoparte și te-ai prefacut ca e totul in regula. Ai sperat ca o sa ai timp la nesfârșit si o data cand o sa ai chef si dispoziție ai sa iti rezolvi problemele. Ei bine...nu suntem veșnici pe pamant,iar eu nu vreau sa ma mai chinui. Deci...ori te trezești și iti revii cu picioarele pe pamant,ori punem punct si ne vedem fiecare de drumul lui.
Deschide ochii ce ii sunt roșii de la cat se abține sa nu scoata tot amarul din ea pentru ca Eric e langa noi,iar eu ma întorc pe calcaie.
-Bebeee???tipa micutul si incepe sa suspine.
-Bebe e in regula,puiule,spun si il sarut pe un obraz.
Ma priveste neîncrezător si cu lacrimi in ochi pentru ca simte. Cu toate ca e mic,simte orice energie se creaza intre noi.
-Hai sa o lasam pe bebe putin singura,iar noi mergem pana la magazin sa facem cumpărături,ce zici?
Se uita din nou la micuta mea,iar ochii incep sa-i tremure. O aud pe inimioara cum se misca din loc,iar cand intru in sufragerie ma opresc in mijlocul camerei. O vad cum isi șterge lacrimile si isi trântește pe buze un zambet forțat.
-Mergi cu tati,ingaima cu greu. Poate găsești o mașinuța sa-ti cumpere,vrei?il intreaba si ma abțin sa nu oftez.
N-as pleca,dar avem nevoie de puțin timp pentru noi. Iar pe Eric trebuie sa-l iau de langa ea fiindca știu ca o sa simta nevoia sa plângă in vreme ce o sa întoarcă situația pe toate părțile.
-Mergem sa luam masina?intru in jocul ei si o spun pe un ton entuziasmat,desi sunt frant pe dinauntru.
"In realitate as vrea sa stau lângă ea ca sa o alin. Sa o asigura ca inima inca imi bate doar pentru ea și o s-o faca pana la ultima mea suflare. Dar din păcate nu pot. Nu vreau sa-l amestec pe Eric in situația asta si nici ea nu-si dorește lucrul asta. De aceea de data asta chiar trebuie sa-si ducă singura luptele si sper sa le învingă."
-Daaaa!!!exclama micutul dintr-o data si incepe sa chicoteasca cand inimioara il saruta zgomotos pe un obraz. Mișaaaaa!!!
Iar pe limba lui,cuvântul mișa înseamnă masina.
Inimioara surade cu lacrimi în ochi cand il aude si il mai pupa o data,apoi ma priveste nesigura,iar in verdele auriu vad cum incepe sa arda chinul,cel mai probabil din cauza mintii ce i-o ia razna.
-Gandeste-te bine ce vrei sa faci,ii cer si incepe sa-si muste pe rand buzele atunci cand incep sa-i tremure. Un singur lucru m-ai am sa-ti spun inainte sa plec,continui,iar ea inspira brusc de parca s-ar pregati sa încaseze lovitura de gratie. Ceea ce urmează sa-ti zic nu e menit sa te manipuleze,insa e adevărul gol goluț. Chiar tu ai zis ca sunt perfect. Si chiar am ajuns la concluzia ca sunt,fiindca am facut totul pentru tine. Am dat mai mult decat am putut,pentru ca te-am pretuit ca pe cea mai de preț comoara. Ai fost lumea mea...
"Si inca esti."
-Singurul defect pe care il am cu privire la relația noastră și pe care mi-l asum cu tot sufletul și inima din mine,e faptul ca te-am iubit,te iubesc și am sa o fac dincolo de infinit.
Incepe sa clipească ca sa nu plângă și isi musca mai cu putere buzele ca sa-si oprească suspinele.
-Dar știi de ce? Pentru ca am adorat fiecare clipa langa tine. Pentru ca respiram prin tine. Pentru ca mi-ai luat inima si mi-ai promis ca o sa ai grija de ea,dar in ultima vreme ai lasat-o de izbeliște,iar eu nu vreau sa mi-o mai frangi. Daca e sa nu mai fim împreună,vreau sa-mi amintesc frumos de tine și de noi. Nu vreau ca tot ce am trăit,sa-mi lase un gust amar la sfarsit,spun pe un ton atat de profund,incat se înfioară pielea si pe mine,nu doar pe ea.
Inghite zgomotos,apoi inspira adanc.
-Tati?intreaba Eric si imi mut privirea pe el.
-Acum mergem,raspund si il strang mai tare in brate.
Revin cu privirea pe inimioara si oftez subtil printre buze cand vad chinul cum arde dureros in ochii ei.
-Ne vedem mai târziu,mai zic,iar de data asta ii vorbesc pe un ton bland.
-Bine...sopteste cu o voce ragusita. Aveți grija de voi.
-O sa avem,raspund inainte sa ma intorc pe calcaie. De cate ore ai nevoie ca sa-ti revii cat de cat?o intreb in timp ce ma indrept spre hol.
-De vreo câteva luni,dar am sa incasez totul pe repede inainte si sa speram ca pot sa imi revin în maxim 2 sau 3 ore,ingaima cu dificultate.
-Atunci ne vedem peste 4. Ca sa fiu sigur ca n-am sa te mai vad cu ochii plansi cand o sa ne reîntoarcem acasă.
"Si eventual cu un răspuns favorabil pentru căsnicia noastră. Fiindca nu-mi doresc sa te pierd. Dar te-ai ratacit atat de mult,incat eu unul in timp ce te tineam de mana,m-am pierdut alături de tine. Si nu mai vreau sa umblam de bezmetici. Asa ca...a trebuit sa recurg la o astfel de masura de ultima instanta,fiindca vreau sa ne oprim,sa ne reorientam si sa gasim impreuna drumul înapoi spre noi si spre casa."

*****