Sânge de lider - O poveste sângeroasă

Bănuielile trebuie investigate pentru concluzii

Iris stătuse, într-adevăr, în același loc, auzind. Ușa cutiei de sticlă rămăsese întredeschisă, astfel că umbra vocilor reuși să fie înregistrată de un auz fin. Deși se prefăcuse că atenția i-a fost purtată de gânduri, auzise totul, oferindu-le spațiul de care aveau nevoie. Dar Iris Savalle auzea, vedea și știa aproape tot ce se întâmplă în interiorul Diviziei. O clipă... o clipă doar se gândi cât de bine i se potrivește funcția de lider al Unității Informative, căci află și găsește tot, se informează despre tot și nimic nu pare să i scape. Alexandre era un om despre care aflase că îi place să urască cu eleganță, în stilul propriei sale amprente și nu își putea explica de ce un astfel de comportament îi aminti de liderul Sistemului, de lanțul agențiilor de care Divizia se protejează și menține anonimatul de mulți ani.

Avea telefonul în mână, butonând fără noimă într-o pagină goală, dând impresia că ar fi ocupată. Când bărbatul îi vorbi, blocă ecranul, mimând un zâmbet pașnic.

— Nu. Dumneavoastră plecați. Eu rămân aici, îi zise cu zâmbetul pe buze, simțind cum stomacul i se întoarce pe dos.

— Iris, am spus că plecăm. Amarantha vrea să vorbească cu tine și nu ai ce căuta în acest Departament.

— Tocmai am petrecut timp pe lângă doamna Karlsen și nu mi-a comunicat absolut nimic, zise, liniștită. Așadar, care este problema, domnule McCarthy?

— Sunt sigur că a uitat la câte griji și-a tot făcut despre Nereide. Este în favoarea Diviziei să mergi cu mine la ea. Acum haide!

Iris se încruntă, privind apoi cu tristețe către Lilith.

— O să mă întorc să știi, i-a spus chiar dacă ea nu o privea și știa că nu o poate auzi.

Lilith privea absentă către priveliștea veninului, șerpii scoțându-și limba bifurcată și sâsâind prin zonele obscure. Alexandre reveni la drumul său abia după ce Iris începuse să se apropie de el, o garanție a prezenței deranjante că îl va urma.

— De unde o cunoști pe Nereide?

— Din Divizie, desigur, i-a răspuns calm. De unde o cunoașteți și dumneavoastră.

— Cine ți-a dat accesul să intri în Departamentul ei?

— Nimeni nu mi-a restricționat accesul în Departamentul ei, i-o întoarse.

— Este o zonă în care operatorilor de teren nu le este permis să intre, Iris. Este o zonă în care intră Amarantha, eu sau cei de la Armament.

— Am acordul doamnei Karlsen și acordul lui Lilith, i-a zis, întorcându-și privirea către el. Dacă nu aveți încredere în mine, vă invit să o întrebăm împreună pe doamna Karlsen.

— Ai altceva mai bun de făcut acum decât să mă convingi pe mine de asta, spuse intrând în lift, apăsând către Sala Birourilor.

— Sunt multifuncțională, să știți.

— Și eu sunt circumspect, o privi suspicios în timp ce ușile liftului s-au deschis, pornind amândoi către biroul Amaranthei.

— Ei bine, și eu. Propun să rezolvăm această problemă având în vedere importanța relației noastre profesionale.

— Nu există o problemă anume pe care să o rezolvăm, Iris.

Cât liftul funcționa, au amânat să-și mai vorbească, iar la câteva minute distanță, amândoi erau în dreptul biroului liderei, Alexandre ciocănind discret. Un clinchet mai târziu, sistemul de securitate se dezarmă, ușa deschizându-se singură. Femeia stătea în dreptul biroului de cristal, tastând cu o rapiditate specifică pe tastatura laptopului. Când își ridică privirea, chipul încruntat i se relaxă, lăsându-și spatele pe spătarul scaunului.