Viciul meu ( in curs de editare)

IV

Vocabular:
ragazzo - bǎiat, flăcău, copil, puşti
birichino - puşlama

  Frede se răstește nervos, pregătit să-l lovească:

  — Daca te-ai atins de ea, esti ca si mort!

  — Frede, calmeaza-te! Am iesit la aer, inauntru era prea mult zgomot si am dat de dânsul. Nu s-a întâmplat nimic.

   Teoretic m-a atins, dar... nu într-un mod neplăcut.

— Stii ca nu poti pleca de capul tau, zice Frede, trecându-si mâna prin păr.

Ochii imi fug spre Maverick care acum si-a luat pachetul de tigari si l-a bagat intr-un buzunar interior al sacoului.

— Dar..

— Nici un "dar ", Amira, spune supărat.

— Mi-a făcut plăcere, Amira, spune Maverick, punând un accent senzual pe numele meu. Vocea lui groasă și joasă aproape că îmi taie respirația și îmî roşesc obrajii. Frederico, a trecut ceva timp, zambeste în colțul gurii, apoi pleacă, fără să aștepte un răspuns de la fratele meu.

    Mio Dio! Nu stiam că numele meu poate suna atat de frumos. Dar cand l-a zis el.. a sunat atat de pacatos, de senzual, de parca am impartasi un secret, am intrat in pamant de rusine. Nu vreau sa vada ca are efectul asta asupra mea.

— Ce naiba cauți cu... el? Daca afla tata.. spune nervos Frede in timp ce Maverick se indeparteaza din ce in ce mai tare, iar eu urmarindu-l cu privirea.

— Nu e ca si cum ma poate pedepsi iar... deja sunt inchisa pe viata, soptesc privindu-mi tocurile cu cui care ma fac sa ma simt inalta.

— Doar fi cuminte, Amira. Crede-ma, nu înțelegi in ce te bagi, spune vrand sa se intoarca.

— Nici macar nu incerci sa-mi explici. Vreti sa iau de bun tot ce spuneti. Toata viata mea am fost asa, fratello. Si crede-ma... ca m-am saturat, pana peste cap.

— Amir...

— NU! Am obosit, Frede! Cand inchid ochii, vad sange, sangele lui James! Am mâinile pătate, moartea lui e vina mea și asta... asta mă distruge, mă roade pe interior, șoptesc printre lacrimi. Vreau doar un răgaz, o viață normală, fără minciuni, fără bărbați toxici care vor să mă controleze. Vreau să fac propriile alegeri, chiar dacă greșesc. Măcar vor fi ale mele.

— Ai vazut ce s-a intamplat cand ai facut alegeri, spune Frede, lovindu-ma cu vorbele, învârtind cuțitul in rana, in timp ce-si priveste pantofii negri, fara sa aiba tupeul de a ma privi in ochi.

  Nu mai zic nimic. Plec grăbită, trecând pe lângă el, ștergându-mi lacrimile. Mă îndrept spre baie, ocolind oamenii.

   Un ospătar se poziționează în fața mea, având cu el o tavă cu pahare de șampanie:

— Un pahar, domnișoară?

— Mulțumesc, șoptesc, luând două pahare, apoi continui drumul spre toaletă.

    Intrând, constat că sunt singură. Lacrimile izbucnesc din nou. Las paharele lângă chiuvetă, sprijinindu-mă de marmura rece.

— Sunt o fraieră, murmur, privind reflexia mea. Dau pe gât primul pahar, apoi pe al doilea. Arsura din gât e nimic comparativ cu cea din suflet. O idioata, soptesc.

     Dau si al doilea pahar pe gat, acum incepand sa imi sterg lacrimile incercand sa retusez machiajul. Bine ca s-au inventat machiaje rezistente la apa. De la atata plans, m-am ales cu cearcane vizibile.