Oh, dar ce mod minunat de a-ți începe ziua ( a doua oară ). Am fost trezit într-un mod incredibil de brutal de Matt, care sărea pe patul meu. Într-un final, se împiedicase de piciorul meu și căzuse peste mine, lovindu-mă cu cotul în burtă. O să mi-o plătească asta. L-am prins de braț și l-am aruncat pe jos. S-a uitat urât la mine, apoi mi-am închis din nou ochii.
- Mh, am mormăit. N-ai ce face cu viața ta? Lasă-mă să dorm. Măcar azi.
M-a luat pe sus și m-a dat jos din pat. Eu abia stăteam pe picioare de somn, iar el își puse mâinile pe umerii mei și m-a scuturat. Cred că mi s-a trezit până și căcatul din mine cu ocazia asta. Are putere prostu, nu glumă.
- E ora trei, frate. Trei! a țipat, aproape surzindu-mă.
- Și ce? am spus nepăsător, aruncându-mă înapoi în pat.
- Și vreau să vi cu mine. Azi am voie să ies din spitalu' ăsta, a râs.
- Fain, da' de la mine ce vrei?
- Am voie să iau pe cineva cu mine, a rânjit. Și tu ești singurul care mă suportă, deci hai, mi-a întins mână.
Nu mi-ar prinde rău să ies puțin din locul ăsta, dar mi-e atât de somn și aș putea adormi oricând. Dar, totuși.. mi-e dor să ies.
- Ok, să presupunem că aș accepta.. cu ce ne-am putea îmbrăca dacă am ieși? Nu putem să mergem cu halatele astea, totuși.
- Putem folosi hainele cu care am venit pentru prima dată aici, mi-a explicat.
- Oh, nu știu.. mi-e somn, m-am plâns.
- Îți trece, hai, m-a prins de mână și m-a ridicat din nou în picioare.
- Bine, am zâmbit somnoros.
- Ăla-i! a țipat.
Ok, e ciudat că sunt singurul care-l suportă după atâta timp. Adică, el e al doilea cel mai vechi de aici, e imposibil să nu-și fi făcut ceva tovarăși. Sau chiar e atât de insuportabil ce ajungi să-l cunoști? E doar prost, nu o persoană rea. Sigur ceva nu e bine aici, mă minte în legătură cu ceva.. sau poate vrea să afle ceva de la mine. Ce-aș putea să-i spun eu? Abia că-mi pot găsi camera în locu' ăsta jegos, dar o informație importantă? Cum aș putea știi? Oare ce e în capul tipului ăstuia..?
Bun, să trecem la schimbat. Hainele mele erau deja la el, deci era sigur că o să accept. M-am schimbat în vechile mele haine: pantaloni negri, rupți în genunchi și un tricou alb foarte larg. Oare ce pune tipul ăsta la cale. Și totuși, ce dracu' putem face afară? N-avem bani sau prieteni să-i putem vizita. Bine, cel puțin eu. Nu înțeleg de ce eu.
- Hey, Matt.. am început eu.
- Da? a zâmbit.
- Ce plănuiești tu să facem afară, având în vedere situația noastră? i-am spus, în timp ce-mi luam tricoul pe mine.
- Situația? a întrebat pe un ton retoric, amuzându-se.
- N-avem bani, i-am explicat.
- Facem rost, a râs.
- Cum? m-am strâmbat.
- Găsim noi o soluție.
- Înțeleg.
- Mă bucur, a râs din nou.
- Dar ce ai de gând, totuși? am oftat.
- O să vezi, mi-a replicat rapid.
Nici nu sunt curios de ce urmează, dar având în vedere plictiseala la care sunt expus aici, ce rău se poate întâmpla?
- Sunt gata, tu cum ești? m-a întrebat entuziasmat.
