Red Nirvana

1. Nirvana lui absolută

     1. Nirvana lui absolută.

     Sunt în rahat până în gât. Tocmai am dat cu bijuteria pe patru roți a lui Arlo, fratele meu mai mare, într-o motocicletă în parcarea din spate, cea destinată angajaților, a clubului Red Nirvana, cel mai faimos club din tot LA. Porsche-ul fratelui meu are bara zgâriată și puțin deplasată, dar motocicleta... Îmi vine să plâng din pricina stresului. Motocicleta e avariată rău. Cum naiba rezolv asta acum? Trebuie să intru în Red Nirvana și să-l găsesc pe tipul care deține motocicleta și să încerc să rezolv pe cale amiabilă. Arlo o să mă strângă de gât, iar Rafe, celălalt frate al meu, copilul mijlociu al familiei, un om căruia îi place să vadă lumea arzând, va râde și-l va întărâta pe Arlo și mai tare. În mod normal când fac ceva, unul dintre ei îmi ia apărarea, dar acum? Anul trecut am condus Audi-ul lui Rafe și am pierdut controlul. L-am făcut praf, m-am ales cu o mână ruptă, o săptămână în spital și cu un Rafe răzbunător. În acea vară, orice băiat s-a apropiat de mine, a fost alungat de el, spunându-le fiecăruia din ei că mi-am făcut schimbare de sex.

     Cum naiba îmi adun eu curajul să mă duc la bar să le spun celor de acolo ce am făcut? Beculețul din mintea mea se aprinde. Motocicleta e puțin probabil să fie a unui angajat. Oricât de bine plătiți ar fi, mă îndoiesc că unul dintre ei are atât de mulți bani pentru a-și permite un asemenea model. Sau ar trebui să iau în calcul că nu știu totul despre ei și orice e posibil. La naiba! Am prins drag de angajați și acum cum voi mai putea să vin la bar să stau cu ei? Ideea e că în Red Nirvana nimeni nu îți cunoaște adevărata identitate, deoarece trebuie să porți o mască tot timpul, de când intri și până ieși. Este considerat locul unde întunericul păcătos din sufletul fiecăruia este acceptat și hrănit. Și e cel mai căutat loc din tot orașul doar pentru faptul că îți poți pierde identitatea atât de ușor și poți deveni oricine vrei tu să devii. Obsesie e puțin spus, e deja un stil de viață pentru mulți.

     Oftez, și-mi spun că voi găsi eu ceva ca de fiecare dată, în timp ce mă chinui să ridic motocicleta. Toată caroseria e foarte zgâriată, în unele locuri crăpată, iar pe alocuri îndoită. Mă ucide. Tipul care o deține mă ucide. E un model mai vechi, dar unicat. Câteva exemplare în toată lumea. De unde știu eu toate astea? Arlo și Rafe au crezut la un moment dat în viața lor că sunt băiat și m-au învățat o grămadă de lucruri pe care în mod normal o fată nu le învață, dacă nu o atrage subiectul. Amândoi au fost pentru mine orice am avut nevoie, la orice oră din zi și noapte. Dar acum de ce naiba mă gândesc la asta? Trebuie să intru în Red Nirvana urgent. Cotrobăi prin mașină după o foie și un pix. Le găsesc și scriu un bilet cu numărul și numele meu pe care-l strecor pe bordul motocicletei.

     Rafe și Arlo s-au asigurat cât au putut de bine că nu mă lăsa nimeni să intru în Red Nirvana. De ce au făcut asta? În jurul vârstei de 15 ani am început să ies noaptea și să merg după ei prin cluburi sau la petreceri. M-au prins aproape de fiecare dată. M-au pedepsit tot de atâtea ori. Dar ei nu știu că datorită lor știu să fac atât de multe chestii care îmi aduc avantaje. Fac câțiva pași pe trotuar să văd dacă la intrare e Jarome. Cu el reușesc tot timpul să fac afaceri. Afacerile constă în: el mă lasă să intru și a doua zi eu îi pregătesc cele mai bune brioșe pe care le-a mâncat vreodată. Îmi vine să râd când îmi amintesc prima dată când am făcut asta cu el. A râs ca un nebun și mi-a spus să îmi iau tălpășița. Am continuat să vin și să-l ademenesc, m-a refuzat de fiecare dată. Până într-o noapte când era atât de supărat încât nici nu s-a uitat la mine când m-am apropiat și aproape am intrat. Când l-am văzut atât de afectat nu am putut sa trec mai departe.

     Aveam deja trei luni de tachinări și îl simțeam în acel punct ca pe un apropiat. Bineînțeles că eu am intrat în acele luni cam de șapte ori în club, nu pe ușa din față, ci pe geamul acela mic de la baia clienților, dar astea sunt doar detalii. De ce am continuat să mă chinui cu Jarome când puteam să intru liniștită ori de câte ori aveam chef? Pentru că era deja o provocare pentru mine să-l fac să cedeze. Iar în noaptea aia în loc să intru în club, m-am așezat lângă el pe scări și l-am făcut să râdă atât de mult cu toate căcaturile pe care le-am scos pe gură, încât l-am făcut să uite de problemele lui. El m-a întrebat atunci de ce sunt atât de obsedată să intru în club. I-am dat un răspuns superficial și care s-a potrivit aparențelor, deoarece nu-i puteam spune că sunt obsedată cum mixează acel Dj care poartă mereu o mască venețiană de joker, că muzica lui mă face să alunec în colțurile cele mai întunecate ale sufletului meu, că atunci când dansez pe muzica lui îmi îmbrățișez întunericul.